Contemporanul » Evenimente - Lansări » România citeşte la Tecuci, Slobozia şi Bucureşti

România citeşte la Tecuci, Slobozia şi Bucureşti

Odată recuperat trecutul şi odată conexată cultura populară la cea a elitelor naţionale, identitatea etnică este deja formată, rămânând să ne construim conştiinţa demnităţii şi a verticalităţii. Reţeta a fost una singură: un bine articulat sistem de învăţământ…

Proiectul România citeşte îşi leagă, de astă dată, activitatea de trei mari nume ale literaturii şi ştiinţei româneşti, Ştefan Petică, Ştefan Bănulescu şi Octav Onicescu. Echipa formată din scriitorii propuşi de organizatori, Fundaţia Culturală Ideea Europeană, Revista Contemporanul şi Editura Ideea Europeană, a vorbit publicului Bibliotecii Municipale „Ştefan Petică” din Tecuci, Bibliotecii Judeţene „Ştefan Bănulescu” din Slobozia şi Colegiului Naţional „Octav Onicescu” din Bucureşti. Aşadar, simbolistul Ştefan Petică, prozatorul modern Ştefan Bănulescu şi matematicianul, întemeietor al teoriei probabilităţilor, Octav Onicescu, însoţesc, dincolo de perdeaua timpului, scriitori care semnează cartea identităţii şi a valorilor naţionale.

Mircea Platon, istoricul‑povestitor fermecător, atinge trei teme actuale asupra cărora trebuie să ne oprim pentru a depăşi momentul reflecţiei: sistemul de învăţământ cu modelele internaţionale încrucişate, elitele pe care ne clădim personalitatea şi istoria care ne asigură trăinicia. Un volum imens, recent editat, de istorie şi literatură, Naţiune, modernizare şi elite româneşti, apărut la Editura Ideea Europeană, cuprinde demonstraţia apartenenţei la o istorie unică, la o cultură naţională comună, la un trecut, pe care elitele l‑au adunat zală cu zală, construind România. Sentimentul naţional apare ca rezultat al conştiinţei de neam pe care au avut‑o elitele intelectuale, clericale şi boiereşti, începând cu voievozii Moldovei şi ai Ţării Româneşti, continuând cu cronicarii, cu Cantemir, cu reprezentanţii Şcolii Ardelene, trecând prin hotărârea generaţiei paşoptiste şi post‑paşoptiste şi ajungând până la cele două nuclee de românism, Goleştii şi Brătienii şi până la conservatorii moldoveni, grupaţi în jurul Junimii şi al Convorbirilor literare. Elitele româneşti au ca scop valorificarea patrimoniului cultural – limba, arta, folclorul – pentru a trece de la naţionalitatea ereditară la personalitatea naţională, la asumarea şi dezvoltarea acesteia. Odată recuperat trecutul şi odată conexată cultura populară la cea a elitelor naţionale, identitatea etnică este deja formată, rămânând să ne construim conştiinţa demnităţii şi a verticalităţii. Reţeta a fost una singură: un bine articulat sistem de învăţământ. Acesta a început cu domnia lui Al. I. Cuza şi s‑a încheiat cu reformele lui Spiru Haret, care au avut ca rezultat preţuirea şcolii, bucuria deprinderii de a învăţa şi formarea disciplinei muncii şcolare. Brătienii au dat timp de un secol prim‑ministrul României graţie unei educaţii severe şi austere. Mărturie stă descrierea pe care ne‑a lăsat‑o Nicolae I. Pillat, nepot al lui Ion C. Brătianu şi al lui Ionel Brătianu, fratele poetului Ion Pillat: „Mama ne‑a crescut foarte sever şi într‑o disciplină ce nu a slăbit niciodată. Aveam o istitutoare, dar mama urmărea îndeaproape activitatea noastră zilnică. (…) Nu am avut niciodată voie să chemăm să ne ajute vreun servitor. Trebuia să ne aranjăm singuri hainele, să ne facem patul în fiecare dimineaţă şi să ne periem pantofii. Institutoarea nu avea voie să ne lovească. Pedeapsa era să fim lipsiţi de desert, să ni se interzică să ne ducem la bunica (era pedeapsa cea mai grea), să ne jucăm cu prietenii şi, mai târziu, să mergem la circ sau la teatru. Pedepsele acestea aveau un efect infinit mai mare decât o pereche de palme sau o bătaie. În ciuda acestei severităţi, eram foarte răsfăţaţi când meritam”. Ajuns la Paris, timpul era extrem de plin (acelaşi Nicolae I. Pillat): „În afară de orele de curs, acasă luam lecţii de română, de matematică, de literatură, de pian, de desen, de sculptură. Urmam cursuri de dans, vizitam muzeele şi expoziţiile, mergeam la concerte, la Operă, la Opera Comică, la Comedia Franceză, la Odeon. Ne dădeam cu patinele cu rotile şi cu cele de gheaţă, jucam tenis, călăream”. Primul Război Mondial dărâmă sistemul de învăţământ, învăţătorii şi profesorii au fost înrolaţi şi mulţi au murit pe front, însă din sărăcie şi analfabetism, apar şi exemple de strălucire culturală, de demnitate personală sau politică, de viaţă creştină, de solidaritate naţională. Acestea sunt modelele pe care Mircea Platon ni le prezintă pentru a ne găsi locul pe linia istoriei.

La Tecuci fiind, Mircea Platon nu putea să nu‑l dea exemplu pe Vlahuţă, care a fost, alături de Iorga, omul verigă de legătură a culturii române, un creator de instituţii, un om al cetăţii, un intelectual public. Semănătorul, revistă întemeiată de Vlahuţă şi Coşbuc, a iradiat în toată ţara, de la Ramurile craiovene la Făt‑Frumosul bârlădean. Vlahuţă a fost cel care a vorbit prin săli de clasă rurale, nu de la catedre universitare, a fost mai ales un scriitor şi un om apolitic, nefiind membru al vreunui partid, deşi a primit sprijin din partea lui Spiru Haret, una dintre cele mai luminate minţi ale Naţional Liberalilor.

Şi dacă vorbim de valori, nu putea lipsi „imperialul Breban”, romancierul de mare acurateţe psihologică, romancierul antropolog, în jurul căruia stăm cu răsuflarea tăiată nu doar pentru a prinde ideile, ci pentru a asista „la subtilele desluşiri ale memoriei gesturilor sau cuvintelor, la straturile de infrarealitate decelate cu prilejul fiecărei conversaţii sau întâlniri dintre două personaje”. Avem şansa de a primi o magistrală lecţie de scriere: „Breban spunea undeva pomenindu‑l pe Balzac că, dacă ai descris bine un om, mediul lui, cercul de prieteni, trăsura, caii, amanta, casa şi masa, nici nu mai ai nevoie să povesteşti nimic; acţiunea e superfluă, e conţinută deja, cu tot cu deznodământ, în datele microrealităţii”.

Alături de Mircea Platon, a fost Dana Oprica, profesor şi scriitor, care le‑a dezvăluit celor prezenţi câteva aspecte ale sistemului de învăţământ din Spania şi Italia, pe care le cunoaşte în mod direct. Au existat interferenţe şi întâmplări despre românii întâlniţi în ţările în care a trăit, care excelează prin deprinderi şi capacităţi. De altfel, subiectele incluse în volumul Fragmente de cer se referă la cotidianul spaniol (din Madrid), italian (din Ravenna şi Reggio Emilia) şi românesc (de pretutindeni), din care a selectat povestea, poezia şi miracolul. Cum să nu te impresioneze drama tinerilor Paolo Malatesta şi Francesca da Rimini, ucişi de Giovanni Malatesta, pentru că îşi încrucişaseră privirile? Şi cum să nu te marcheze povestea lor, înscrisă pe zidurile bisericii franciscane sau în interioarele palatului din Ravenna, care poartă numele familiei Francescăi, da Polenta. Dante însuşi odihneşte la Ravenna, lângă cei a căror poveste ne‑o cântă încă din Infern. De Reggio Emilia îşi leagă numele Lucrezia Borgia, figură atât de controversată a Renaşterii, pe care unii o consideră regina tuturor exceselor, eroina negativă, sclava plăcerilor şi a dorinţei de putere, iar alţii, victimă, supusă strategiilor politice ale tatălui Papa Alessandro VI şi ale fratelui Cesare sau, pur şi simplu, femeia care se doreşte a fi liberă într‑o lume dominată de bărbaţi. Iar despre Madrid, doar atât: după Madrid, în cer – aşa sună o zicală care s‑ar traduce prin aceea că doar în cer se mai poate omul bucura de atâta splendoare.

Aura Christi a continuat prezentările, vorbind despre fiecare invitat la această serie de conferinţe, spectacole, lansări şi lecturi publice, în spiritul ideii identităţii naţionale, pe care parcă ne este frică să o menţionăm. Românitate, încredere, valori, Dumnezeu reprezintă doar câteva teme pe care poeta contemporană le aminteşte ori de câte ori are ocazia. Poeziile pe care le‑a citit în faţa publicului, alese din cele două romane în versuri, Geniul inimii şi Ostrovul Învierii, au declanşat un tir de întrebări din partea publicului: cum decantaţi ideile pe care vi le trimit îngerii, unde scrieţi, aveţi un anumit loc, aveţi un ritual al scrisului, ce autori v‑au inspirat şi vă inspiră? Jucându‑se frumos şi grav cu respiraţia şi cu gândurile publicului, Aura Christi dezvăluie publicului măreţia poeziei, capilarele prin care aceasta îşi duce seva care alimentează trăirile celor care o citesc sau o ascultă. Aura Christi atinge când suav, când cu forţă toate clapele sensibilităţii pe care o răscoleşte, o frământă şi o transformă în ceva mai fin, mai înalt. Cu fiecare întâlnire scriitoarea Aura Christi ne deschide câte o fereastră, pe pervazul căreia ne îngrămădim să privim un strop de Rai:

„Pe‑un picior de plai,
pe‑o gură de rai,
unde lumea făceai
şi‑i cântai, şi‑o cântai…”

Motorul proiectului România citeşte este Andrei Potlog, directorul executiv al Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, fără de care scriitorii n‑ar ajunge la public şi nici publicul la întâlnirea cu scriitorii. E nevoie de acest demers, pus în practică de neobositul Andrei Potlog. Ce feedback mai puternic putem prezenta decât conversaţia, din clandestinitate, dintre două eleve de la Colegiul Naţional „Octav Onicescu”, care mărturiseau că nu s‑au jucat cu aplicaţiile telefonului în timpul celor două ore cât au ascultat gândurile scriitoarei Aura Christi. Iată că vecinătatea scriitorilor păleşte în faţa noilor tehnologii!

Alexandra Ion

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now