Din ultimul număr:
Contemporanul » Evenimente - Lansări » Contemporanul. Ideea europeană azi (IV)

Contemporanul. Ideea europeană azi (IV)

La 30 de ani de viaţă, adăugată la avatarurile Contemporanului de 138 de ani şi Ideii europene de 100 de ani, revista la care scriu de un sfert de secol este, mai nou, cea mai apropiată de Academia Română, prin problematică şi unii dintre colaboratori, o revistă vie…

Contemporanul. Ideea europeană se apropie de aniversarea de 30 de ani. Fondată la Iaşi, Contemporanul are 138 de ani de la înfiinţare, iar Ideea Europeană (1919‑2019) îşi sărbătoreşte centenarul.

Ce reprezintă pentru dvs. Contemporanul. Ideea Europeană? Ce loc îi revine în peisajul revistelor de cultură naţionale?

Ion Simuţ
O ierarhie durabilă de valori

Programul editorial şi publicistic al revistei Contemporanul. Ideea europeană şi ale instituţiilor‑partenere, promovat prin iniţiativele, proiectele şi colecţiile sale conexe, dezvoltă şi concretizează o perspectivă europeană asupra valorilor naţionale. E preluată sugestia maioresciană despre naţionalitate în marginile adevărului, realizând o deschidere stimulatoare a orizontului cultural şi a spiritului critic. E un program cultural situat deasupra unei politici de grup, deasupra intereselor efemere, deasupra actualităţii perisabile şi a orgoliilor mărunte, cu atât mai eficient cu cât va fi mai bine cumpănit şi mai bine ţintit spre o ierarhie durabilă de valori.

(Din vol. Acasă – în exil de Aura Christi, Editura Ideea Europeană, 2016)

Cătălin Ghiţă
Un loc meritat între periodicele valoroase

Contemporanul. Ideea europeană este una dintre cele mai incitante şi mai dinamice reviste culturale din România de astăzi. Cu o listă de colaboratori de prim‑ordin şi cu numere tematice dintre cele mai îndrăzneţe, Contemporanul. Ideea europeană şi‑a asigurat un loc meritat între periodicele valoroase din ţara noastră. Cu speranţa că revista va continua să apară mulţi ani sub bune auspicii redacţionale, le doresc redactorilor şi colaboratorilor inspiraţie şi putere de muncă.

Simona‑Grazia Dima
Un profil perfect individualizat

Ori de câte ori deschid revista Contemporanul. Ideea europeană, ştiu că mă voi delecta cu un spectacol literar captivant, de înalt profesionalism, că voi afla nepreţuite noutăţi din cultura ţării noastre şi nu numai. Revista a ştiut, în toţi aceşti ani postrevoluţionari, să întreţină focul viu al cunoaşterii, pasiunea pentru valorile autentice – din literatură, dar şi din artele plastice, muzică, cinematografie, diversele ştiinţe. Nu a făcut niciodată rabat de la calitate, menţinându‑şi formatul distinct, major. A cultivat cu grijă şi devoţiune, fără inhibiţii, patriotismul, înţeles nu ca slogan găunos, ci ca echilibrată reliefare a specificităţii noastre, în concertul cultural mondial. Cred că aceasta e linia justă de urmat, iar revista are un crez şi o concepţie bine definite în respectiva chestiune. Nume dintre cele mai mari ale culturii noastre au scris ori au acordat interviuri în acest sens, în paginile ei, făcându‑ne să ne simţim mândri de tradiţie, totodată conştienţi de drumul nostru perseverent prin istorie, de rezistenţa culturală românească.

Este o revistă, în egală măsură, curajoasă, de atitudine: nu s‑a ruşinat să spună lucruri incomode, să provoace la un real dialog, a iniţiat dezbateri şi campanii benefice, de răsunet, precum un generos apel la salvarea culturii vii, extins la scară naţională, ca şi la spaţiul diasporei. A publicat cu generozitate poezie, proză, comentarii critice, traduceri ori eseuri şi jurnale de călătorie de cea mai bună factură – din literatura română şi din cea universală, fără prejudecăţi sau discriminări. Nu în ultimul rând, a inserat, în paginile sale, fermecătoare şi instructive ilustraţii: de la reproduceri de pânze ori sculpturi celebre, la instantanee fotografice cu scriitori români, preţioase documente de istorie literară. Ţinuta de azi a revistei, cizelată şi aureolată de o nobilă experienţă, este rodul viziunii a doi entuziaşti: fabulosul romancier şi gânditor cu vaste orizonturi ideatice, academicianul Nicolae Breban, şi Aura Christi, devotata‑i discipolă, poetă, eseistă, prozatoare de largă respiraţie şi neîntrecut editor. Nu‑mi pot imagina peisajul revistelor româneşti fără Contemporanul. Ideea europeană, cu profilul ei perfect individualizat, plin de echilibru şi respect faţă de marea cultură. Îi doresc şi în continuare mulţi ani la fel de rodnici şi strălucitori!

Horia Vicenţiu Pătraşcu
Focul sacru al scrisului

Dacă nu aş fi scris şi nu aş fi fost profesor, deprinderea scrisului nu mi‑ar fi folosit, aşa cum se întâmplă la majoritatea absolută a oamenilor, decât la a şti să mă semnez. De altfel, într‑un sens propriu al termenului, nici în ce mă priveşte, scrisul nu mi‑a folosit la altceva. Când realizezi că oamenii fac în mod obişnuit şaisprezece ani de şcoală doar pentru a şti să se semneze – obiectivul alfabetizării elementare – rămâi stupefiat. Când realizezi că majoritatea oamenilor scriu ultimul text în clasele ultime de liceu sau în ultimii ani de facultate (şi, de obicei, doar ca să compileze alte texte) – îţi dai seama că aşa-numita cultură a scrisului este un simplu mit. Oamenii, în cea mai mare parte a lor, nu au trecut în epoca scrisului, trăiesc înainte de Sumer. Ştiu vorbi, ştiu citi, dar nu ştiu să scrie, iar asta se reflectă în toate acţiunile lor, în felul lor de a gândi, de a vorbi, de a citi.

(Iar cum clasa politică este de la o vreme încoace populată exclusiv de oameni care nu ştiu să scrie un text mai lung decât propria lor semnătură, nu doar la noi, ci şi prin cele ţări, e limpede că, prin ei, istoria îşi va schimba decisiv cursul.)

Revista Contemporanul – la care colaborez de, iată, câţiva ani – este un loc în care scriitorii, criticii literari, istoricii, filosofii, poeţii de o înaltă ţinută ţin aprins focul sacru al scrisului, într‑o epocă în care, cum spuneam, oamenii îşi taie benevol „mâna care scrie” şi‑i privesc ca pe nişte ciudăţenii pe cei care se îndeletnicesc cu această artă. Graţie lui Nicolae Breban şi Aurei Christi, Contemporanul a reuşit să adune în paginile sale texte de o reală valoare şi, mai ales, să continue să meargă înainte – cu o constanţă şi o perseverenţă de invidiat – prin apele tulburi ale tranziţiei şi post‑tranziţiei. Contemporanul aduce în conştiinţa publicului teme şi date culturale absolut vitale pentru menţinerea vie nu doar a unei identităţi, dar şi a unui spirit naţional şi deopotrivă european. Nu întâmplător Contemporanul şi‑a asociat şi titulatura de Ideea Europeană, căci prin ceea ce publică, atât ca articole, cât şi ca volume, România reuşeşte să‑şi dezvăluie nu doar faţa, ci fibra profund europeană a culturii ei.

În ce mă priveşte, am fost încurajat şi stimulat permanent de verva inepuizabilă a lui Nicolae Breban, de graţia şi bunătatea Aurei Christi – cei doi corifei ai revistei Contemporanul, o revistă care‑şi merită din plin prestigiul şi o viaţă îndelungată!

Programul editorial şi publicistic al revistei Contemporanul. Ideea europeană şi ale instituţiilor‑partenere, promovat prin iniţiativele, proiectele şi colecţiile sale conexe, dezvoltă şi concretizează o perspectivă europeană asupra valorilor naţionale…

Marian Victor Buciu
Constanţă, constanţă
 

Mult mai mult critici, cu alţii, decât autocritici, cu noi şi‑ai noştri, avem circumstanţa, într‑o măsură atenuantă, greu de atenuat, de a nu trăi cu adevărat liber. De aici încep căile subiectivităţii şi, ceea ce este însă altceva, dar nu în chip de antonimie, ale subiectivismului. Revista Contemporanul. Ideea europeană este în ceea ce mă priveşte o constantă şi nu mai puţin o constanţă. Ce reprezintă ea? Ce loc are între celelalte reviste? Acum, la 30 de ani de viaţă, adăugată la avatarurile Contemporanului de 138 de ani şi Ideii europene de 100 de ani, revista la care scriu de un sfert de secol este, mai nou, cea mai apropiată de Academia Română, prin problematică şi unii dintre colaboratori, o revistă vie şi chiar vioaie, iată, „academică”, dar nu în sensul peiorativizat de „avangardiştii” eroici, căzuţi în eroare, dacă îi luăm în seamă pe cei ignoranţi deveniţi ignoraţi (din tipologia parvenitului neajuns), pentru că Avangarda a fost, în faţă, la vârf, fenomenală în modernitate. Restul este pentru mine, recunosc, o repetiţie esenţială. Începând cu acest ante scriptum, în chip de replică în actualitate:

„Câţiva ani înainte de 1990, începusem să uit că mai există reviste culturale. Mi se păreau dezgustătoare. Foamea de ele nu mai conta când în mezelării sau în hale abia găseai adidaşi de porc. (Iată o expresie hipercodificată pentru liceenii de acum.) După 1990, revistele îmi mănâncă din zile. Cititul lor e o boală lungă căreia doar somnul îi stă‑n faţă. La români, deschiderea de sistem s‑a făcut parcă programatic mai ales în ceea ce maturitatea impune a nu se arăta. Avem acum şi minunăţii de reviste. Unele se şi vând. Altele, însă, nu, nu se vând. La propriu. Se dau. Din redacţie‑n redacţie. Cele care se citesc nu se vând nici ele, dar la figurat. Chiar aşa de independente şi de obiective nu sunt. Să zicem că nu se vând cu totul, că se vând prea puţin. Dar de impus se impun, de‑a valma, toate. Mi‑ar trebui prea multe rânduri să le orânduiesc pe tipuri aşa‑zis dominante” (Revistele, de ieri pe azi, în „Mozaicul”, nr. 1‑2/2002, p. 20).

„Putem fi, suntem, contemporani prin Contemporanul deschis Ideii europene. Rămâne încă destul loc de deschidere reflexivă, creatoare, de discuţii şi dispute sincronice ori diacronice, inovatoare şi fertil conservatoare. Revista de un secol şi un sfert (de veghe şi somn) are nu doar veleitatea, dar şi realitatea unei cumpene culturale, artistice, literare. Poartă, de regulă, marca echilibrului. Excepţiile rămân, desigur, ca oriunde, ineluctabile” (Un omagiu critic [Contemporanul – 125], în Contemporanul. Ideea europeană, nr. 5, mai 2006, p. 7).

„Revista Contemporanul. Ideea europeană s‑a vrut şi a putut în bună măsură să fie un proiect, un program, o construcţie. Şi‑a trasat identitatea şi personalitatea, după chipul colectiv al diriguitorilor şi complicităţii colaboratorilor. S‑a ancorat temeinic, credibil, în contemporaneitate, (post)modernitate, semnificaţie europeană. A ales deschiderea şi libertatea. A conservat înnoirea, înlăturând specializarea parohialistă. Revista a rămas dispusă la căutare, test expresiv şi experimental de creaţie, fără a fi indispusă, dimpotrivă, faţă de echilibru, înţelegere, măsură. Sau faţă de profesionalism, coerenţă, consecvenţă, ameliorare. Posedând spirit (auto)critic, selectiv, captează judecata şi exclude prejudecata.

Idealizez Ideea europeană? Poate, dar în limitele realităţii. Revistă e bună, chiar excelentă, în părţile ei esenţiale. O astfel de publicaţie a devenit necesară. Ea rămâne stabilă. E un organ de neînlocuit. Dacă acest organ ar fi amputat, ar fi grav afectat organismul revuistic real. (…) E revista care, mai mult decât celelalte, mi‑a mediat, la propriu, expresia. Iar pentru mine acest fapt rămâne vital” („Contemporanul” nostru, în Contemporanul. Ideea europeană, nr. 10, octombrie 2009, pp. 22‑23).

Revista Contemporanul. Ideea Europeană, care, iată, împlineşte trei decenii, are un program mult mai apropiat de al interbelicii Ideea europeană, cu o lărgime a ariei de interes pentru actualitatea vie a literaturii naţionale, dar şi străine, cu un accent mai puternic, mai ales din ultimul deceniu, pe directa colaborare cu membrii Academiei Române…

Cassian Maria Spiridon
O schimbare radicală

Contemporanul. Ideea Europeană este o revistă care, din 1990, şi‑a impus să perpetueze, nu foarte strict, programul celor două publicaţii.

Prima s‑a născut la Iaşi pe 1 iulie 1891 la iniţiativa cercului socialist, avându‑l ca redactor pe Ioan Nădejde. Din 1885, prin prezenţa constantă a lui Dobrogeanu‑Gherea, se limpezeşte direcţia foii, una ideologizată, determinist marxistă. În mai 1891 îşi încetează apariţia.

Contemporanul îşi reia activitatea pe 20 septembrie 1946, în noul context sovietizat. Are ca redactori şefi până în 1957 pe: Marcel Breazu, Ion Banu, Horia Liman ş.a. Din 19 aprilie 1956 îl aflăm ca redactor pe G. Ivaşcu, care va fi înlocuit, prin plecarea la România literară, din 1973 de Constantin Mitea, iar din 1980 de D.R. Popescu. Se vrea continuarea primei reviste, cu un accentuat caracter marxist‑leninist, nu fără colaborări strălucite, mai ales în seria G. Ivaşcu. Pe 6 ianuarie 1990 apare o nouă serie, la cârmă vin Corneliu Leu şi Radu Cârneci.

O schimbare radicală are loc cu numărul din 20 aprilie 1990, când îşi schimbă inclusiv titulatura: Contemporanul – Ideea Europeană, cu subtitlul Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă sub direcţia lui Nicolae Breban, care o numeşte ca redactor-şef, către mijlocul anilor ’90, pe Aura Christi.

Ideea europeană (parte a actualei reviste) a apărut între 25 iunie 1919 şi 1 iulie 1928, editată de C. Rădulescu‑Motru şi are ca subtitlu: Socială, critică, artistică şi literară, propunându‑şi să devină, ceea ce s‑a şi întâmplat în epocă, un adevărat organ al întregii noastre pături intelectuale, fiind totodată o publicaţie independentă, ce are drept scop de a familiariza publicul românesc cu curentele de idei şi transformările sociale din Europa, interpretând totodată, cu obiectivitate pe cele din cuprinsul românesc.

Revista Contemporanul. Ideea Europeană, care, iată, împlineşte trei decenii, are un program mult mai apropiat de al interbelicii Ideea europeană, cu o lărgime a ariei de interes pentru actualitatea vie a literaturii naţionale, dar şi străine, cu un accent mai puternic, mai ales din ultimul deceniu, pe directa colaborare cu membrii Academiei Române – una constantă şi consistentă.

Iniţiativa inspirată a lui Nicolae Breban de a lega cele două reviste sub titlul comun Contemporanul. Ideea Europeană a fost şi este un real câştig intelectual pentru publicistica naţională; secondat de Aura Christi, luptătoare de neabătut în afirmare literaturii vii, cu o echipă redacţională talentată, actuala foaie este o prezenţă revigorantă, necesară şi benefică întru afirmarea culturii contemporane.

Ca unul care ştie în direct şi în amănunt cât de dificil, administrativ şi financiar, este să menţii ritmicitatea, dar şi înălţimea axiologică a unei reviste, felicit diriguitorii publicaţiei şi sunt încrezător că încă alte decenii, la fel de glorioare, va rămâne în slujba culturii naţionale, mereu în locul central pe care şi l‑a câştigat cu îndreptăţire.

Să auzim numai de bine şi să rămâneţi la fel de tineri şi la semicentenar.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now