Scriitorul ieşean şi‑a arogat „anarhismul”, în auzul întregii lumi, şi pentru a depărta de sine eticheta de dizident, care i se punea cu prea mare insistenţă, dar şi pentru a‑şi sublinia convingerea că nu controlul comunist – sau de alt fel – impus din exterior, ci disciplina interioară a eului şi libertatea, bine înţeleasă şi constant exercitată, a sinelui sunt ...