Închinăciune de seară A ostenit şi mierla. Frunza poate În voie să suspine, dreaptă, clară. Pe fluturii cu aripi înstelate, Să doarmă-n flori, păianjenii-i lăsară. Să fie poate, în curând, şi seară. Din mări adânci, din singurătate, O lună ca o arcă solitară Pluti-va-ncet peste păduri şi sate. Tălăngile la stână or s-apună Cu stelele clipind în cer deodată. Şi ...