Nostalgia valorilor Egoismul eului este răsturnat; lumea nu este părăsită în „mistica imanenţei”, fiind înscrise în ea atât „căderea”, melancolică, tristă, cât şi inevitabilul vector al iluziei creatoare. Sub trăsăturile „omului fără domiciliu”, cum îl numeşte Ernst Bloch, subiectul ghiceşte că poate asocia (iluzoriu, artistic, creator) „îmbrăcămintea cu propria-⁠i piele”, atunci când Dumnezeu devine idee. „Artistul e interpretul tainelor sufletului ...