Lucian Vasiliu, în 1985, îl asocia cu stirpea poeţilor „alchimişti” şi „experimentalişti”, iar Laurenţiu Ulici, tot atunci, îl aşeza între Marius Robescu şi Matei Vişniec, „între nostalgia romantică şi reveria glacială”, „într-⁠o ambianţă de transparent şi obscur”. Evident că titlul ales e o replică de semn întors la celebrul act clar de narcisism al lui Ion Barbu. Un clinamen, totodată, ...

citește »