Contemporanul » Eseu » Ştefan Borbély: Literatura română ca „world literature” (I)

Ştefan Borbély: Literatura română ca „world literature” (I)

Mai dificil este cu autorii. Trebuie să recunoaştem deschis că selecţia canonică acreditată de către literatura română nu înseamnă, cu câteva mici excepţii, mai nimic pentru cititorul occidental şi pentru instituţiile sale de acreditare. Şi e vorba de vârfuri

Reuniunea exploratorie a frumosului volum colectiv Romanian Literature as World Literature (editori: Mircea Martin, Cristian Moraru, Andrei Terian; Bloomsbury Academic, 2018) s-⁠a desfăşurat între 17 şi 20 septembrie 2015 la Casa de odihnă de la Păltiniş a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, în cadrul unui grant UEFISCDI gestionat de către Andrei Terian, ai cărui beneficiari remuneraţi au fost câţiva dintre participanţi, restul având doar calitatea de invitaţi. Printre cei din urmă m-⁠am enumerat şi eu, acceptul de participare explicându-⁠se într-⁠o măsură mai mică prin curiozitate, şi-⁠ntr-⁠una mai mare prin admiraţia pe care i-⁠o port lui Cristian Moraru, a cărui muncă o urmăresc şi o respect. Nu ştiu care a fost procedura de atragere a celorlalţi participanţi, dar nu pot să nu constat că lista a fost selectă. De aceea, nu pot să povestesc decât ceea ce mi s-⁠a întâmplat mie, sub rezerva că experienţa celorlalţi a putut fi una diferită.

La primul call mi s-⁠a spus că miza de perspectivă constă în publicarea unui volum colectiv la o editură americană, menit să explice cititorului de limbă engleză diacronia specifică a literaturii române şi aspectele sale reprezentative. Aveam ceva experienţă în domeniu, lucrasem pentru câteva proiecte externe, inclusiv pentru o enciclopedie a romanului secolului XX, editată de către Michael D. Sollars şi Arbolina Llamas Jenning la New York în 2008 (unde, din păcate, n-⁠am fost în stare să modific lista de autori români propusă de căre editori, romanele noastre ieşind sub­reprezentate), deci, am acceptat în cunoştinţă de cauză, ştiind că, metodologic şi terminologic cel puţin, o asemenea colaborare presupune o disciplină restrictivă specifică.

Pe scurt, ca să n-⁠o lungim prea mult, e vorba de faptul că ea impune o distanţare prealabilă, menită să deconstruiască din start toate habitudinile consensuale ale scrisului critic autohton. De pildă, noi vorbim dezinvolt, pornind de la ideea că toată lumea ştie despre ce este vorba, despre „paşoptism”, „junimism”, „poporanism”, „spaţiu mioritic”, „moromeţianism” sau „protocronism”, sintagme care, pentru un cititor occidental, nu dobândesc sens decât după o explicitare prealabilă de o pagină sau două, pe care, în general, editorii de dincolo nu ţi le conferă. Am scrâşnit din dinţi înciudat la diferite congrese şi colocvii internaţionale, atunci când diferiţi prezentatori spuneau simplist că M. Eliade a fost un scriitor „fascist”. Poţi să te ridici, să arăţi că legionarismul spiritualist a fost niţel altceva, nu te ascultă nimeni, fiindcă, din păcate, formulele şi stereotipiile de discurs şi de etichetare sunt mai puternice decât nuanţele.

Mai dificil este cu autorii. Trebuie să recunoaştem deschis că selecţia canonică acreditată de către literatura română nu înseamnă, cu câteva mici excepţii, mai nimic pentru cititorul occidental şi pentru instituţiile sale de acreditare. Şi e vorba de vârfuri. Nici Blaga, nici Ion Barbu, Arghezi, L. Rebreanu sau Camil Petrescu nu înseamnă nimic dincolo de graniţele culturii noastre, încercările de a-⁠i impune prin traduceri soldându-⁠se, cel mult, cu gesturi de bunăvoinţă politicoase, convenţionale. Din romanul de după 1965, se ştie doar de Cărtărescu, şi aproape nimic de Marin Preda, Augustin Buzura, Nicolae Breban şi alte nume, a căror listă se poate înşira la nesfârşit. Circulă, însă, şi încă alert, sentinţele declasante, ca aceea scrisă de către Culianu, potrivit căreia în România de dinainte de 1990 n-⁠a fost alteva decât o Siberie a spiritului. Măcar Noica merita o mică nuanţare în această privinţă, şi el e departe de a fi singurul. Dar dacă mergi la colocvii internaţionale, afli doar că Noica a fost un mic epigon provincial al lui Heidegger. Atât – şi nimic mai mult.

Strict lucid privind lucrurile, înseamnă că grila canonică a literaturii române, construită pe criterii preponderent estetice timp de aproape două secole, a dat greş. Că e nevoie de o modificare de perspectivă. Cu ani în urmă, Ion Simuţ a publicat un volum critic ambiţios, intitulat 35 pentru Europa. Figurau în el toţi scriitorii canonici cu care, autorul credea, ne putem prezenta în faţa Europei. Lista, din perspectiva cititorului român, era impecabilă: respecta ierarhiile acreditate, nu încălca deloc canonul. Problema consta în faptul că era chiar lista cu care literatura română n-⁠a reuşit, de-⁠a lungul câtorva decenii de încercări, să iasă din anonimat, pentru a atrage atenţia instituţiilor internaţionale de acreditare. E impasul fundamental în care ne aflăm: ne complacem într-⁠un soi de cecitate colectivă autosuficientă, orgolioasă, proprie frustraţilor din culturile mici, marginale, care-⁠s mulţumiţi cu specificul pe care-⁠l deţin, omiţând doar faptul că el nu reprezintă şi moneda de schimb cu care operează în mod curent bursele de valori care contează.

Volumul colectiv pe care începem să-⁠l analizăm acum nu numai că porneşte de la asemenea dileme, dar doreşte să le dea răspuns, să corecteze. În mod incontestabil, e cel mai ambiţios proiect academic dus la bun sfârşit în anii de după 1989. În mod neîndoios, e un volum care nu putea fi realizat de către generaţiile anterioare de critici, şi asta nu fiindcă dictatura limita posibilităţile de asociere în vederea realizării unor proiecte externe – chiar dacă ele se dovedeau a fi benefice pentru cultura şi literatura română –, ci din raţiuni de metodologie. Romanian Literature as World Literature marchează sfârşitul esteto-centrismului axiologic manolescian, cu toate sechelele pe care el le-⁠a prelungit dincolo de 1989, adică într-⁠o perioadă în care „criticul nepereche” şi-⁠a trăit, de fapt, posteritatea. Conceptele pe care le folosesc autorii din volum – de la „microliteratură”, „literatură extrateritorială” sau „marginalitate imperială” la „deep time” sau „long space” – nu sunt acelea intrate în uzul curent, cu care critica literară românească a fost obişnuită. Volumul reprezintă, sub acest aspect, o proclamaţie de emancipare, motiv pentru care s-⁠ar cuveni, probabil, să furnizăm lista completă a colaboratorilor: Andrei Terian, Cristian Moraru, Bogdan Creţu, Caius Dobrescu, Alex Goldiş, Carmen Muşat, Mircea A. Diaconu, Balázs Imre József, Ovidiu Morar, Paul Cernat, Mihai Iovănel, Mircea Martin, Bogdan Ştefănescu, Teodora Dumitru, Doris Mironescu, Mihaela Ursa.

Din cauza presiunii exercitate de către editori, care au invocat de fiecare dată idiosincraziile partenerului extern şi exigenţele sale de inteligibilitate, unii autori din volum recurg la acrobaţii metodologice pe care nu le-⁠au folosit niciodată înainte. Sunt aproape sigur că sunt mulţi care nu vor recurge la ele nici după, receptând participarea la acest proiect ca pe o experienţă de enclavă. Dincolo de asta, riscul major îl reprezintă posibilitatea ca volumul – a cărui discutare merită, fără îndoială, un colocviu sau chiar un congres – să fie marginalizat de către critica noastră literară, fiind lăsat să cadă într-⁠un gol de unde nimeni nu-⁠l va mai scoate. Fiindcă, iată, sunt paradoxuri. Până la data scrierii acestor prime rânduri (sfârşitul lui mai 2018), Romanian Literature as World Literature n-⁠a prea circulat (aici e de vină şi preţul), a beneficiat de o singură cronică literară indirectă, camuflată, de genul „bat şaua asta să priceapă cealaltă iapă” (e vorba de serialul Gândirea critică şi simulacrele ei, publicat de Bianca Burţa-⁠Cernat în nr. 908-⁠909-⁠910/2018 ale Observatorului Cultural), abia acum revista lui Carmen Muşat luând, cu prudenţă, taurul de coarne, prin publicarea unui text destul de circumspect (Vase comunicante), semnat de către Cezar Gheorghe în nr. 921.

Dezbaterea de substanţă se lasă, însă, aşteptată. Motivul nu-⁠l reprezintă doar faptul că volumul este intruvabil, ci şi unul de abordare. Rostind o cifră aproximativă, cam 75% din lista canonică a istoriei literaturii române acreditate nu apare în carte. Adrian Marino e menţionat de două ori, şi-⁠n secţia de bibliografie doar cu un… articol, nu cu o carte, în condiţiile în care unii coautori îşi listează, generos, aproape întreaga operă aflată în stadiu de work in progress. Culianu sau Mateiu I. Caragiale nu apar deloc. Nici Marin Preda, Petru Dumitriu, Negoiţescu, Breban, Buzura sau Macedonski. Nu apar Panait Istrati, Nemoianu, Toma Pavel. Apar, în schimb, cu asupra de măsură Pascale Casanova, David Damrosch sau Wai Chee Dimock, corifeii „planetarismului” şi ai „timpului supranaţional” în spiritul cărora este redactată cartea.

Ne aflăm, aşadar, în faţa unei contagiuni metodologice artificiale, impuse. Pentru mine, a doua fază a pregătirii pentru colocviul de la Păltiniş a reprezentat-⁠o momentul în care Andrei Terian mi-⁠a trimis lista cărţilor şi a autorilor (cei de sus… plus alţii…) pe care, aşa cum mi s-⁠a spus, toţi coautorii sunt obligaţi să îi citeze. Ce ne facem – am întrebat eu –, dacă subiectul pe care-⁠l abordez nu se pretează la o asemenea aducere din condei a metodologiei? Viitorul nostru amfitrion a fost inflexibil, poruncitor chiar, colocviul desfăşurându-⁠se într-⁠un climat psihologic de constrângere. Am trăit mereu cu impresia că sacrificăm ceva, acesta fiind chiar adevărul literaturii române. E drept, Damrosch spune noua lectură trebuie să fie eliptică. Invocând un pretext calendaristic, am ieşit din joc, cu regretul de a-⁠l fi nemulţumit pe Cristian Moraru. Mi se pare şi acum o decizie sinceră, onestă.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Ştefan Borbély

Ştefan Borbély (n. 31 oct. 1953, în Făgăraş) este profesor universitar la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, în cadrul Catedrei de literatură universală şi comparată. Doctorat în literatură comparată (1999). Echinoxist ca formaţie, a debutat editorial în 1995, cu volumul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest