Boris Marian: Boris Pasternak – 125 de ani de la naştere

I s-⁠⁠a conferit Premiul Nobel în 1958, iar guvernanţii i-⁠⁠au propus să plece şi să nu revină. Pasternak a ales patria.

Unul dintre cei mai de seamă poeţi ruşi, Boris Pasternak a avut neşansa să se facă arhicunoscut cu un roman nu dintre cele mai strălucite, Doctor Jivago, respins cu vehemenţă de regimul sovietic, inclusiv prin vocea lui Şolohov, bănuit şi azi de plagiat cu al său Don liniştit. I s-⁠⁠a conferit Premiul Nobel în 1958, iar guvernanţii i-⁠⁠au propus să plece şi să nu revină. Pasternak a ales patria. În 1912, deci, la vârsta de 22 de ani a debutat ca poet, apoi, în 1914, a publicat volumul Geamănul din nori. În 1917, an de răscruce pentru Rusia, el publică al doilea volum, Dincolo de bariere. Spre deosebire de prietenul său, Maiakovski, el s-⁠⁠a ţinut departe de disputele politice, a fost apreciat ca poet şi de dictatorul Stalin, pe care l-⁠⁠a convins, vremelnic, să-⁠⁠l scutească de un arest şi de un asasinat pe Osip Mandelşatam, care, în final a fost totuşi internat şi ucis, în urma unor denunţuri şi a unui poem extrem de violent scris împotriva fanaticului osetin, unul dintre marii călăi ai istoriei. Tatăl poetului, artist plastic, evreu convertit, Leonid Pasternak, la fel şi mama sa, pianistă, i-⁠⁠au creat un mediu propice educaţiei artistice, copilul a studiat un timp cu Scriabin, apoi s-⁠⁠a ocupat de filosofie, a mers la Marburg, în Germania, unde preda Hermann Cohen, model pentru Heidegger, Jaspers ş.a. Pastrnak i-⁠⁠a cunoscut în copilărie pe Lev Tolstoi, Rahmaninov, Serov, Vrubel ş.a. Prima fază a formării sale poetice este legată de grupul „Centrifuga”, alcătuit din modernişti cu valenţe europene. În 1922 publica un volum de succes, Sora mea, viaţa, care îl impune ca pe o personalitate. Mai scrie romanul în versuri Spektorski, poemul Locotenentul Schmidt, volumul A doua naştere, apreciate de Maxim Gorki. Şi-⁠⁠a pettrecut cea mai mare parte a vieţii în satul scriitorilor, de lângă Moscova, Peredelkino, unde a şi fost înmormântat în 1960. A cunoscut două mari iubiri, cea de a doua fiind un model pentru eroina Lara din Doctor Jivago. Romanul se încheie cu un ciclu excepţional de versuri, iar acţiunea nu are nimic provocator pentru concepţia de „duşman al poporului”, cum se vehicula cu iresponsabilitate pe vremea sa. Acţiunea cuprinde perioada 1903-⁠⁠1929, deci, sunt evitate evocări ale catastrofelor umane provocate de Stalin după acei ani. Jivago este însuşi Pasternak, un om ce oscilează între viaţa artistului şi loviturile „dictaturii proletariatului”. Profunzimea versului său este greu de sesizat la o primă lectură – „Curgeau razele, precum şi cărăbuşii cu reflexe/ prin sticla libelulelor se strecurau pe-⁠⁠obraz/ pădurea era invadată de lumină tremurândă/ precum sub lupa unui meşter ceasornicar”. O nelinişte străbate fiecare poem al său, pe lângă cele cu tentă filosofică, în poezia reflexivă, peisagistică, arta lui Pasternak trezind admiraţia necondiţionată a unor mari poete, Ţvetaeva, Ahmatova, ca şi a milioanelor de cititori, iubitori de literatură rafinată. Tradusă în mai multe limbi, opera sa a fost parţial tradusă, fără mare răsunet, şi în română: Comuna din Lomza, traducere de Nicolau Mărgeanu şi Elene Enescu-⁠⁠Timoftei, Bucureşti, Editura pentru literatura universală, 1963; Lirice, traducere de Marin Sorescu, Bucureşti, Editura pentru literatura universală, 1969; Doctor Jivago, traducere de Emil Iordache, Iaşi, Polirom, 2008. La sfârşitul anilor ‘30, deprimat din cauza nenorocirilor pe care le vede în jurul său – sunt anii terorii staliniste – Pasternak renunţă pentru o vreme la opera personală şi îşi câştigă existenţa traducând. Traduce mult, din Shakespeare, Kleist, Goethe, Petöfi, Shelley, Verlaine, din germană, engleză şi din poezia gruzină. A fost şi în Gruzia pe urmele lui Lermontov, pe care îl admira dun copilărie. În timpul Războiului publică volumele de versuri Pe trenuri timpurii (1943) şi Întinderea pământească (1945). În iarna aceluiaşi an începe să scrie romanul Doctor Jivago. După război elaborează partea cea mai importantă din romanul Doctor Jivago. În 1948, întregul tiraj de Opere alese de Pasternak, tipărit în anul precedent, este dat la topit. Publicarea romanului în străinatate, în 1957, în Italia, şi decernarea Premiului Nobel pentru literatură în 1958, au generat critici în presa sovietică, soldate cu excluderea sa din Uniunea scriitorilor şi constrângerea să renunţe de „bună voie” la Premiul Nobel. În 1959, încheie volumul de versuri Când se înseninează. La 30 mai 1960, scriitorul moare la Peredelkino.