Din ultimul număr:
Contemporanul » Eseu - Publicistică » Sub semnul permanenţei

Sub semnul permanenţei

Desprinzând, din miile de pagini istoriografice ale lui Iorga, constante principii şi repere esenţiale, Vasile Netea subliniază ideea permanenţei, dar şi ideea continuităţii sau cea a tradiţiei, afirmate, argumentate şi documentate cu abnegaţie şi har de marele istoric

În substanţialul studiu N. Iorga, istoric al unităţii naţionale, Vasile Netea conturează, în mod sintetic, activitatea istoriografică a lui Iorga, din perspectiva marilor sinteze cu caracter unitar asupra istoriei neamului românesc: Geschichte des Rumänischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen (Gotha, 1905, 2 vol.); Historie des Roumains et de leur civilisation (Paris, 1920, 1 vol.); Istoria românilor (Bucureşti, 1935–1939, 10 vol.). Importanţa acestor lucrări de sinteză este subliniată, în mod argumentat de Vasile Netea, care consideră că N. Iorga „a «topit» întreaga sa comoară documentară adunată din numeroase arhive româneşti şi din toate unghiurile Europei, căutând totodată, pe baza unei cugetări originale şi a unei arhitecturi proprii, să desluşească în ele, cu o genială intuiţie, sensul şi modul de dezvoltare a vieţii unitare a poporului român, precum şi a perspectivelor sale de viitor”. Desprinzând, din miile de pagini istoriografice ale lui Iorga, constante principii şi repere esenţiale, Vasile Netea subliniază ideea permanenţei, dar şi ideea continuităţii sau cea a tradiţiei, afirmate, argumentate şi documentate cu abnegaţie şi har de marele istoric: „Pentru N. Iorga – şi aceasta constituie una din «permanenţele» sale – «România» a fost întotdeauna aceeaşi, una şi singură, creaţie a «oamenilor pământului» învestită cu «sigiliul Romei», susţinută şi mărginită, în cadrul romanităţii orientale, de graiul ei, de tradiţiile ancestrale, de puterea de creaţie multilaterală a fiilor ei, vatră inexpugnabilă şi intangibilă a neamului românesc”. Referindu‑se, într‑un alt studiu, la „activitatea publicistică şi literară a lui N. Iorga”, Vasile Netea subliniază faptul că, „pentru a releva calităţile şi semnificaţia scriitorilor studiaţi”, marele istoric „aplica adeseori metoda comparatistă, care‑i îngăduia largi incursiuni în literaturile franceză, engleză, germană, italiană, şi cultiva în mod stăruitor apelul la evidenţele istorice”, impunându‑se „în scurtă vreme ca unul dintre istoricii şi criticii literari cei mai pătrunzători, deschizând astfel noi perspective de dezvoltare criticii şi istoriei literare româneşti”. Vasile Netea subliniază, pe de altă parte, amprenta lirismului lui N. Iorga, care nu e prezent doar în poezii, ci „va ţâşni în notele sale de călătorie, în studiile şi evocările istorice, în portretele de oameni, în pamfletele şi în înflăcăratele articole şi cuvântări de mai târziu şi chiar în scurtele sale însemnări memorialistice”, căci, în cazul lui Iorga, poezia „nu era o problemă de versificaţie, ci de temperament, de conştiinţă artistică, de interpretare a lumii, convingerea sa fiind că poezia nu poate lipsi din niciun avânt omenesc”. Prin teatru, prin publicistica politică şi literară N. Iorga a urmărit, scrie Vasile Netea, aceleaşi scopuri „de pedagogie morală şi patriotică, eroii săi, prin ideile şi fulgerele vieţii lor, fiind chemaţi, în concepţia sa, să cutremure actualitatea, s‑o înalţe spre idealurile de lumină, virtute şi iubire de ţară care constituie direcţiile fundamentale ale scrisului său”.

Temeinic, documentat şi riguros este studiul consacrat lui Ilarie Chendi despre „începuturile literare şi publicistice”. Sunt inventariate la început, într‑o succintă „istorie”, revistele „liceale şi studenţeşti” din Ardeal („Diorile”, „Diorile Bihorului”, „Muguri”, „Fenice”, „Musa someşeană”). Viitorul critic debutează (cu poezii) în 1892 în revista „Musa”, ce apărea la Sibiu, ca organ al Societăţii de lectură „Mitropolitul Andrei Baron de Şaguna”, pentru ca mai târziu să publice, în „Telegraful”, notiţe critice. Vasile Netea remarcă, în acest studiu, diversitatea preocupărilor lui Chendi, surprinzând procesul maturizării sale treptate, etapele şi evenimentele formării intelectuale: „În anul 1895 Chendi îşi descoperă astfel vocaţia critică şi, deşi timp de câţiva ani va mai publica «impresii», «note», «icoane», «scrisori» şi traduceri, totuşi accentul principal va fi pus pe activitatea critică, ea deschizându‑i porţile notorietăţii şi aprecierii publice. Cu aceasta se încheie şi epoca sibiană a scrisului său, pentru a face loc epocii budapestane (1896-1898), în timpul căreia contribuţiile sale critice şi literare apar, pe lângă «Telegraful», şi în «Familia» de la Oradea, şi în «Tribuna poporului» de la Arad. Chendi nu mai e un începător sfielnic. El a atacat în anul 1895 probleme dificile, pe care le‑a rezolvat cu îndrăzneală, gust şi comprehensiune”.

O constantă a paginilor publicistice ale lui Vasile Netea este reprezentată de destinul lui Avram Iancu (Avram Iancu în conştiinţa poporului român, Avram Iancu în istoriografia română, Un erou al poporului român, Avram Iancu). „Sfâşietoarea dramă” a lui Avram Iancu „a durat aproape 20 ani. Durerea care îl mistuia a dat vieţii sale semnificaţii de simbol şi l‑a transformat într‑un martir naţional. Poporul îl slăvea în cântece care au trecut din gură în gură şi au ţesut în jurul lui aureola legendei”.

Pe de altă parte, în articolul Ion Budai‑Deleanu în perspectiva unui secol de cercetări istorice şi literare, Vasile Netea subliniază, de la bun început, că autorul Ţiganiadei este „o descoperire şi o preocupare târzie a istoriei literaturii noastre. Şi totodată o mare biruinţă a ei!”. Criticul urmăreşte avatarurile receptării timpurii a operei fundamentale a lui Budai‑Deleanu, dreapta evaluare a creaţiei (de către Ovid Densuşianu, N. Iorga, Gh. Bogdan‑Duică etc.), drumul către o ediţie critică (prima ediţie critică a Ţiganiadei a fost îngrijită de profesorul Gh. Cardaş, reeditată în anii 1928 şi 1943, pentru ca mai târziu să fie realizate alte ediţii (M.C. Grigoraş, Graţian C. Marcus, Ion Pillat, Florea Fugariu). Sunt inventariate, de asemenea, aici, studiile cele mai importante, precum cele ale lui Mihail Dragomirescu, D. Popovici, Al. Piru, G. Ivaşcu, Iosif Pervain etc. Vasile Netea conchide, surprinzând esenţa receptării operei cărturarului iluminist: „După un secol de cercetări istorice şi literare, amplificate şi adâncite îndeosebi în ultimul sfert de veac, se poate constata astfel, cu o justificată satisfacţie, că Ion Budai‑Deleanu, ignorat şi nedreptăţit până la 1870 de către aproape toţi istoricii vremii, a devenit astăzi unul din cei mai apreciaţi scriitori, istorici, filologi şi luptători români de la sfârşitul secolului al XVIII‑lea şi începutul secolului al XIX‑lea, şi totodată, unul din puţinii iluminişti şi poeţi români de dimensiuni europene”.

Referindu‑se, în studiul consacrat autorului poeziei Oltul (Octavian Goga – poet, publicist şi orator), la dimensiunile şi reperele unei creaţii de tulburătoare profunzime, Vasile Netea consideră că „apariţia şi consacrarea lui Octavian Goga în cultura română – cu toate implicaţiile ei şi nu numai în literatura propriu‑zisă – a fost pregătită de patru generaţii de cărturari şi luptători care, rând pe rând, şi‑au adus prinosul la elaborarea unei spiritualităţi militante, a unei ideologii active, a unui crez dinamic, care aveau să se cristalizeze, prin opera integrală a aceluia care urma să se impună mai întâi ca poet, aceasta fiind prima sa ipostază, şi apoi ca publicist, la nivelul lui Eminescu, şi orator, de proporţiile şi semnificaţia unui M. Kogălniceanu, Take Ionescu, N. Iorga”. Dacă poezia lui Goga a venit „ca un vuiet imens, răscolitor, năprasnic, lovind metalul, aşa cum nimeni nu‑l mai lovise până atunci, smulgând din el, într‑o limbă profund populară – limba busuiocului şi a pricesnelor bisericeşti – sunete wagneriene, adânc pătrunzătoare în toate inimile”, publicistica se remarcă prin „plasticitatea limbii, prin eleganţa stilului, prin frumuseţea şi limpezimea carteziană a frazei, prin dinamismul expresiei, prin talentul de evocare, prin combustiunea polemică şi mai ales prin fluiditatea magnetică a expunerii”, în timp ce oratoria a reprezentat „ca şi poezia şi publicistica, una din cele mai redutabile arme pentru afirmarea naţională”.

Paginile de istorie, studiile de critică şi istorie literară ale lui Vasile Netea relevă disponibilităţile unui cercetător cu orizont amplu, riguros în detalii şi cu o sigură vocaţie, a sintezei.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Iulian Boldea

Iulian Boldea s-a nascut la 2 martie 1963, in orasul Ludus, judetul Mures. A absolvit Liceul teoretic „Al. Papiu-Ilarian” si Facultatea de Filologie din cadrul Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. Debut absolut in anul 1983. Intre anii 1985-1989 a fost redactor [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now