Contemporanul » Eseu – Publicistică (pagina 23)

Eseu – Publicistică

Vasile Muscă: Titu Maiorescu şi Friedrich Nietzsche: „coincidenţe” şi „corespondenţe”

Dacă în relaţia Maiorescu-⁠Nietzsche nu putem vorbi de influenţe, putem găsi, în schimb, „corespondenţe” şi „coincidenţe” semnificative. Ne propunem să semnalăm în cele ce urmează doar unele dintre ele La prima vedere, puţini gânditori par să stea atât de departe unul de celălalt ca Titu Maiorescu şi Friedrich Nietzsche. Sunt temperamente intelectuale nu doar diferite, ci chiar radical opuse. Prin ...

citește »

Alina Bako: Feeling-⁠uri, apocalipsă şi literatură

Pendularea între diversele forme culturale, descoperirea efemeră, interesată, vicioasă, snoabă şi de scurtă durată a literaturii la modă, trăirea intensă a problemelor fundamentale ale societăţii, dar cu jumătăţi de măsură a timpului, adoptarea mimetică a unor comportamente alienante sunt menite să alunge spectrul gândirii într-⁠o zonă a derizoriului Diluare, inconsistenţă, pierdere a valorii sunt forme pe care Vattimo le asocia ...

citește »

Aura Christi: Surâsul belşugului

Probabil, la naştere, unora dintre poeţi li se dăruieşte un suflet atât de frumos, încât pe tot parcursul existenţei ei rămân cu totul vrăjiţi, învinşi de el. Odată cu acel suflet frumos, în trezoreria acestuia e aşezată forţa de a-⁠l grădinări cum se cuvine Un joc la limită Există experienţe care rămân în labirinturile forului lăuntric şi pare că nimic ...

citește »

Andrei Marga: Normopatia şi viaţa falsă

Concluzia renumitului psiholog, pe cazul celei mai evoluate societăţi din Europa zilelor noastre – cea germană, nu poate să nu pună pe gânduri. În Germania – scrie el – normopatia atinge, după 2014, „faza critică”, în care se ajunge la un punct de răscruce. „Pieţele financiare nu mai sunt stăpânite, Euro slăbeşte, Europa se dezmembrează crescând… Anticiparea societăţii pe care ...

citește »

Vasile Muscă: Naşterea filosofiei greceşti ca trecere de la mythos la logos

„Toţi aceşti bărbaţi – spune Nietzsche, referindu-⁠se la pre-⁠platonicieni, de la Tales la Socrate – par ciopliţi pe de-⁠a-⁠ntregul dintr-⁠un acelaşi bloc de piatră. Gândirea şi caracterul lor sunt legate laolaltă de o strictă necesitate”. Solidaritatea con-⁠genială pare a fi trăsătura lor principală – „uriaşii se cheamă între ei pe deasupra întinderilor intermediare pustii ale timpului, fără să se lase ...

citește »

Marius Oprescu: Parabola încărcăturii preţioase

Căutarea nu se opreşte însă aici. Odată găsită, comoara trebuie redescoperită şi fructificată zi de zi. Viaţa interioară poate fi păstrată doar fructificând-⁠o, adică trecând, transfigurator şi multiplicator, prin moarte la viaţă. „Ce semeni tu, nu învie, dacă nu moare mai întâi.” Într-⁠unul dintre volumele sale, psihiatrul şi autorul american Scott Peck povesteşte următoarea experienţă legată de un pacient pe ...

citește »

Andrei Marga: Max Weber şi reforma

„Capitalismul modern” este caracterizat de Max Weber prin acel „ethos” ce are ca regulă dobândirea de bani ca scop în sine, evitând aşadar eudemonismul şi hedonismul, de tot mai mulţi bani. Această etică poartă în sine o anumită „asceză (Askeze)”, care este alta decât asceza recomandată de eticile antichităţii Jean Calvin a exploatat, la rândul lui, premise existente la Apostolul ...

citește »

Horia Vicenţiu Pătraşcu: A muri de plictiseală

Nu întâmplător – oamenilor aflaţi în pericol de moarte li se administrează adrenalină. Adrenalina ne ţine în viaţă, de aceea orice om normal caută să o stârnească prin toate actele sale. Omul este un animal care se plictiseşte Nu ştiu dacă au fost efectuate studii serioase asupra efectelor toxice şi chiar letale pe care le are plictiseala asupra organismului uman. ...

citește »

Andrei Marga: Max Weber, reforma şi călăuzirea raţională a vieţii

Evoc aici succint începutul Reformei şi piesele ei intelectuale cheie – „justificarea prin credinţă” şi „predestinarea individului”, circumscriu punctul de plecare al lui Max Weber şi pun în relief tema „călăuzirii vieţii” ca efect al cercetării Reformei protestante Oricum se evaluează rolul religiei în istorie, se impune recunoscut impactul enorm al pragurilor religioase asupra culturii şi civilizaţiei. De aceea, este ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest