Din ultimul număr:
Contemporanul » Eseu - Publicistică » O disciplină fundamentală în filosofie: metafizica

O disciplină fundamentală în filosofie: metafizica

După o istorie de mai bine de două milenii şi jumătate, începând din a doua jumătate a secolului al VI‑lea î.e.n., filosofia stă astăzi în faţa noastră ca un edificiu complex, alcătuit din mai multe corpuri aflate de‑a lungul timpului într‑o continuă mişcare şi schimbare. Să încercăm o trecere în revistă a lor. Acest edificiu constă dintr‑un sistem de discipline care acoperă un vast domeniu de cunoaştere. Sunt de amintit, în primul rând, ontologia (teoria existenţei), care coincide grosso modo cu ceea ce tradiţia s‑a obişnuit să numească metafizică, apoi gnoseologia (teoria cunoaşterii). Ele şi‑au împărţit în principal dominaţia teritoriului de preocupări deţinut de filosofie. A fost mai întâi problema existenţei care a preocupat cu maximă intensitate gândirea filosofică în Antichitate şi în Evul Mediu, impunându‑i un caracter predominant ontologic. A urmat epoca modernă când, din motive determinante, a trecut în prim‑plan problema cunoaşterii, gândirea filosofică dobândind un caracter predominant gnoseologic. Este caracterizarea celui mai important istoric al filosofiei modern, Wilhelm Windelband, „der erkenntnistheoretische Character der neuren Philosophie” în Die Geschicte der neuren Philosophie. Desigur, această situaţie nu a însemnat exclusivitate în sensul unor preocupări unilaterale, o antichitate reţinută doar de problema existenţei şi o modernitate preocupată doar de problema cunoaşterii. Un capitol deosebit de important, încă Renaşterea adaugă la acestea prin gânditorii ei, problema social‑politică.

Urmează să amintim în această înşiruire şi alte discipline filosofice: logica, etica, estetica, axiologia, praxiologia. Trebuie să amintim apoi grupul, destul de numeros, al filosofiilor de ramură: filosofia culturii şi a valorilor, filosofia istoriei, dreptului, religiei, artei, omului (antropologia). Să nu uităm nici de psihologie şi sociologie, care, desprinse de pe trunchiul odinioară, comun, al cunoaşterii filosofice, au luat calea de evoluţie a unor ştiinţe particulare independente. Oricât de mare ar putea deveni pe viitor numărul acestor discipline, ele pot fi filosofice, în concepţia noastră, numai în măsura în care respectă o exigenţă fundamentală fixată încă de Wilhelm Dilthey (Das Wesen der Philosophie, 1907) – aceea de a oferi o deschidere către o concepţie generală despre lume şi viaţă, adică o Weltanschauung.

Întrebarea care se impune presantă în acest context este următoarea: din toate acestea se poate detaşa o disciplină filosofică fundamentală (eine Grundwissenschaft), ale cărei principii şi reguli de metodă să se impună ca un exemplu de urmat pentru celelalte? Modelul pare să fie împrumutat din ştiinţele naturii, progresul înregistrat de acestea pe parcursul istoriei lor moderne – secolele XVI şi XVII – datorându‑se unei discipline fundamentale care stă în spatele tuturor succeselor sale, matematica. Mai cu seamă matematizarea fizicii, unirea realizată între matematică şi fizică, ce a stat la baza ştiinţei newtoniene, a constituit factorul care a oferit modelul cunoaşterii în epoca modernă.

Problema aceasta, a unei discipline fundamentale, pe seama filosofiei se va pune explicit după ce, în urma eforturilor depuse, mai ales de reprezentanţii mişcării neokantiene de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secxolului al XX-lea, s‑a constituit grupul independent al ştiinţelor culturii sau spiritului (spre deosebire şi în opoziţie cu cele ale naturii), şi chiar ale omului. Toate fundamentate, în ultimă instanţă, pe opoziţia dintre cultură, spirit, om şi natură. Este vorba, în principal, de discursul festiv rectorial „Geschichte und Naturwissenschaft” ţinut de Windelband în 1894 ca proaspăt rector la Universitatea din Strassbourg, publicat apoi în Praludien… (vol II). La care trebuie să se adauge „Kulturwissenschaft şi Naturwissenschaft” în 1899 şi „Die Grenzen der naturwissenschaftischen Begriffsbildung” ale lui Richert (1896‑1902). Şi în cazul acestui nou constituit bloc de ştiinţe aflarea unei discipline fundamentale care să‑i sprijine progresele rămâne o preocupare mereu actuală.

Vasile Muscă

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Vasile Musca

Vasile Muscă (n. 1 iunie 1944, Dudeștii Vechi, jud. Timiș) este un om de cultură și filosof român, profesor univesitar la Facultatea de Istorie și Filosofie Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, șef al Catedrei de Istoria filosofiei antice și medievale. Titlul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now