Contemporanul » Eseu - Publicistică » Etnologie şi literatură

Etnologie şi literatură

Prim‑planul este ocupat de repertoriul lirico‑epic tradiţional al satului Agrieş, care îi prilejuieşte autorului o nouă vizită în zona spirituală a Ţibleşului, în perimetrul unei lucrări în care discursul ştiinţific e dublat de o certă receptivitate artistică…

Demonstraţie rafinată a complementarităţii dintre etnologie şi literatură, Între etnologie şi literatură (2009 – 20019: un deceniu de publicaţii culturale, la Bistriţa şi în împrejurimi), antologia lui Vasile V. Filip apărută în 2019 la Editura Limes, este cartea unei pregnante prezenţe culturale regionale şi a unei deschideri intelectuale de anvergură. În paginile ei, spiritul alert şi mereu atent la detalii al cercetătorului decantează aspecte etnografice inedite sau insuficient exploatate, portretizează personalităţi locale şi scoate la lumină surprinzătoare elemente de istorie regională bistriţeană (multiculturală, odinioară), în vreme ce sensibilitatea critică a intelectualului exigent radiografiază integrativ, prin apelul la mitologie şi la sociologia rurală, valorile culturale româneşti şi se implică în viaţa literară contemporană lui.

Cea dintâi secţiune a volumului, Zone etnografice, explorează, cu un acut simţ critic şi cu un instrumentar conceptual flexibil, dar bine controlat, dimensiunea etnografică a arealului bistriţeano‑năsăudean şi reflexele sale livreşti. Astfel, provocat de colindele de pe văile sudice ale Ţibleşului, culese de Părintele Protosinghel Macarie Marius‑Dan Drăgoi şi publicate în 2005, etnologul Vasile V. Filip se cufundă reflexiv într‑un teritoriu cultural şi spiritual prea puţin investigat de către predecesori – specificitatea etnologică a satelor din această zonă relativ izolată –, pe care‑l abordează nu numai cu impecabilul arsenal metodologic al specialistului condiţionat să identifice tipologii, background‑uri ideologice, evoluţii tematice sau motive inedite, ci şi cu o fascinaţie cultivată sistematic, livresc de‑a lungul timpului şi mărturisită în tonalităţi lirice: „satele dinspre Ţibleş au fost pentru mine, copilul, ceea ce Septentrionul a fost pentru grecul din vechime: locul uşor misterios, uşor întunecat, deja pe jumătate absorbit de o altfel de geografie (mitică), dar unde se naşte an de an Apollo‑spiritul”. Diseminată subtil în fiecare text al volumului, sensibilitatea autorului la tot ceea ce înseamnă valoare culturală locală nu obturează niciodată exigenţa şi detaşarea metodologică indusă de mitografie.

Astfel, sintetizând Istoria folclorului năsăudean a lui Liviu Păiuş, etnologul elogiază exhaustivitatea şi rigoarea lucrării, identifică liniile ei de forţă, dar îşi oferă şi răgazul aprofundării unor detalii incitante, precum existenţa unei culegeri de folclor românesc de la mijlocul veacului al XVIII‑lea (publicată în 1990 la Editura Minerva, cu titlul Folclor vechi românesc), adică mai devreme cu un secol decât cea realizată în 1852 de către Vasile Alecsandri. Analiza argumentelor contextuale pertinente care justifică formula „mentalităţii grănicereşti”, proprie românilor din regiune, este şi ea atent întreprinsă, deşi, foarte lucid, Vasile V. Filip observă şi faptul că ea e suspectată deseori de o „uşoară infatuare şi supralicitare a patriotismului local”.

După un intermezzo în care se abordează subiectul, mereu controversat, al relaţiilor româno‑maghiare din Secuime, glosându‑se pe marginea volumului din 2009 al bistriţeanului Menuţ Maximinian, Rădăcini împrumutate, autorul revine la vatră cu un comentariu inteligent, generat de un volum consacrat unui sat de munte din coasta Călimanilor, Budacu de Sus. „Rămâne o taină a civilizaţiei noastre, româneşti – observă Vasile V. Filip –, aceea că ea s‑a fixat mai cu temei tocmai în coaste de munte şi sub poale de păduri. Adică, acolo unde viaţa n‑a fost niciodată uşoară, iar ziua de mâine mai puţin sigură decât oriunde aiurea”. Asta nu a împiedicat, însă, dezvoltarea unui fabulos imaginar epic, decantat în studiul Poveştile şi legendele de la Budacu de Sus, elaborat în siajul acestui volum.

În capitolul următor al cărţii, prim‑planul este ocupat de repertoriul lirico‑epic tradiţional al satului Agrieş, care îi prilejuieşte autorului o nouă vizită în zona spirituală a Ţibleşului, în perimetrul unei lucrări în care discursul ştiinţific e dublat de o certă receptivitate artistică. După o introducere generală, dedicată discutării dimensiunii literare a fenomenului folcloric, Vasile V. Filip glosează pe marginea unor texte încadrate canonic în tematica dragostei şi a dorului, fiind atent la fiecare inflexiune tematică sau simbolică, acompaniat constant de gândirea unor spirite tutelare, precum Constantin Noica sau Lucian Blaga. Autorul ne introduce mai apoi în universul „horilor tărăgănate” (numele dat în regiune doinelor de jale şi nenoroc), minuţios cartografiate şi contextualizate, excelentele pagini analitice consacrate doinei de cătănie fiind generos ilustrate cu exemple. Revărsarea de umor şi bună dispoziţie prilejuită de ritualul nunţii generează, la rândul ei, comentarii savuroase, articulate pe o substanţială şi constantă armătură ştiinţifică, în vreme ce repertoriul funerar al Agrieşului suportă o analiză obiectiv‑disociativă foarte suplă, Vasile V. Filip fiind conştient de restricţiile teoretizărilor canonice, de care, însă, nu se lasă condiţionat, după cum arată observaţiile legate de perspectiva mioritică  – menţionează autorul – „în dizgraţie în zilele noastre […], dar care merită reabilitată, ca principală contribuţie românească la eterna problemă umană (de la Ghilgameş încoace) a integrării morţii şi, implicit, a şanselor omului de a o învinge”. Sugestia reapare în comentariile suscitate de poezia riturilor de înmormântare, înfăţişată în paginile volumului Comoara din deal. Înmormântarea în ţinutul Năsăudului, realizat de către Ioan şi Florin Bindea.

Spiritul sintetic şi deschiderea culturală multidisciplinară caracterizează atât prezentarea elogioasă a volumului Folclor din Bistriţa‑Năsăud, semnat de către reputatul cercetător ieşean Ion H. Ciubotaru, cât şi cronica dedicată studiilor de folclor adunate de Liviu Păiuş în Pagini someşene, cartea sa din 2011, sau detaliatul studiu consacrat celor trei volume apărute în 2017, sub titlul Literatură tradiţională din Nord, cu texte culese şi prefaţate de Andrei Moldovan, lucrare pe care Vasile V. Filip o cataloghează drept o „culegere‑reper, care se aşază firesc în prelungirea celei mai însemnate colecţii de literatură populară din Transilvania, realizate în întregime prin elevi de liceu, cea a lui Ioan Micu Moldovan.”

Schimbarea de registru din secţiunea intitulată Obiceiuri şi mentalităţi înseamnă, într‑o primă instanţă, o incursiune nostalgică în satul copilăriei autorului, într‑o lume guvernată odinioară de solidaritate şi toleranţă, urmată îndeaproape de fascinantul exerciţiu reconstitutiv al înrudirilor rituale din satul românesc tradiţional, de semnalarea includerii colindatului în ceată bărbătească din România şi Republica Moldova în Patrimoniul UNESCO sau de interesantele studii dedicate valorilor rituale ale pâinii, respectiv, Zilei Cucului, adică Blagoveştenia şi Buna Vestire.

Articularea teoretică, seriozitatea documentării, sensibilitatea rememorării şi flerul narativ se conjugă fericit în profilurile Personalităţilor evocate în următoarea secţiune a volumului. Dacă Povestea vieţii Anisiei Precup din Dumbrăveni beneficiază de un aparat conceptual a cărui potenţială ariditate este contrabalansată de biografia dezvăluită graţie interviului transcris în volum, Scrisorile de pe front (1942 – 1944) ale lui Octavian Hodoroga, din Maieru, comentează avizat un jurnal versificat publicat în 2007. Însă, poate cel mai sensibil portret prinde contur în Colindele şi colindatul în preocupările lui Ovidiu Bîrlea, mărturia (re)descoperirii unui model necesar, nu numai ştiinţific, ci şi moral.

Cu limba în care creşti e ca şi cu aerul sau cu presiunea atmosferică: multă vreme nici nu ştii că există” – scrie Vasile V. Filip în prologul aproape liric al părţii secunde a volumului său, Literatura şi fenomenul cultural, unde etnologul cedează subtil scena filologului, criticului literar şi, surprinzător, prozatorului, graţie scurtei povestiri intitulate O ieşire în sat. În acest act secund al cărţii, literatura, fundamental „creatoare de mituri”, guvernează reactualizarea imaginii eminesciene a lui Andrei Mureşanu şi declanşează abordarea corectivă, necanonică din perspectiva criticii clasice, a operei lui Liviu Rebreanu, în ordinea demonstrării vocaţiei sale lirice. Tot aici, survolarea volumului postum de teatru al lui Vasile Avram, Roata stelelor, este orientată de mecanismul absorbţiei personajului în arhetip, iar cronica alocată antologiei de proză a lui Olimpiu Nuşfelean, Un om fără aripi, izolează stăruitor scenarii biblice şi filiaţii spirituale.

Afinităţile literare ale autorului încorporează, rând pe rând, creaţii în proză receptate cu generozitate (fie că este vorba de Iubire la imperfect, romanul lui David Dorian, de Muscelenii, tetralogia lui Titi Damian, sau de volumul Melaniei Cuc, Iisus din podul bisericii), instituţii culturale esenţiale pentru zona Bistriţei (precum Cenaclul Saeculum din Beclean), lucrări de factură monografică (cum sunt cele consacrate spiritualităţii bârgăuane, datorate lui Titus Wachsmann‑Hogiu) sau volume de poezie, semnate de autori precum Elena Cîmpan, Gheorghe Mizgan, Alexandru Bar sau Ioan Pop.

Amestec de valori regionale şi deschidere intelectuală europeană, ultimul act al volumului celebrează suplimentul cultural al cotidianului Răsunetul, explorează încărcătura spirituală a câtorva sate din jurul Bistriţei şi cedează tentaţiei analitice în compania cărţilor semnate de Mircea Muthu, Gheorghe Glodeanu, Ilie Rad sau Pr. Maxim (Iuliu‑Marius) Morariu, întregind astfel rafinata şi perpetua pledoarie pentru cultură a unui „etnolog şi antropolog […], om de ştiinţă, care a ucis în sine un poet” – cum se autodefineşte Vasile V. Filip în epilogul frumoasei şi foarte utilei sale retrospective.

Constantina Raveca Buleu

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Constantina Raveca Buleu

Constantina Raveca Buleu s-a nascut la 16 martie 1979 la Bistrita. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea limba si literatura româna – limba si literatura germana (2002), apoi masteratul Istoria imaginilor – istoria ideilor din cadrul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now