Contemporanul » Eseu - Publicistică » Chile – călătoria ca experienţă completă

Chile – călătoria ca experienţă completă

Registrele multiple ale experienţei culturale funcţionează impecabil în capitolul rezervat contactului cu oraşul Temuco, transcris needulcorat, într‑un melanj armonios de repere personale, date geografice şi istorice, informaţii etnice, legende locale…

„Se spune despre Chile că se află la capătul lumii” – nota Pablo Neruda în memoriile sale, definind un spaţiu guvernat de tot ceea ce depărtarea poate încapsula, de la exotism şi limită geografică la diferenţă culturală şi alteritate potenţial radicală. Reflexivul observaţiei poetului chilian suportă o metamorfoză axiomatică în perimetrul romanesc al lui Isabel Allende, pentru care ţara ei natală reprezintă „capătul celălalt al lumii”. Implicaţiile şi notele acute ale acestei viziuni furnizează imboldul ideal al unei aventuri culturale complexe, ai cărei protagonişti au fost Doina şi Ilie Rad, autorii unui fabulos volum apărut în 2019 la Editura Tribuna din Cluj‑Napoca, intitulat O călătorie la capătul lumii, titlul fiind ales ca un omagiu faţă de Pablo Neruda şi Isabel Allende, dar şi în siajul speculaţiilor etimologice clasice, potrivit cărora, în limba indigenilor mapuche, „chili” înseamnă „unde se termină pământul”. Cartea e rezultatul unui uriaş efort de documentare prealabilă şi al unei călătorii fascinante, intelectual şi spiritual elaborate, conţinutul fiind decantat în cinci secţiuni tematice distincte, ilustrat cu aproape o sută de fotografii, unele dintre ele inedite, cum este aceea a preşedintelul Salvador Allende cu românca Anca Voican, realizată cu ocazia ultimului interviu acordat de către preşedintele chilian vreunui ziarist.

Cea dintâi secţiune, Lumea de la capătul lumii, reface, într‑o primă instanţă, preistoria aventurii chiliene a celor doi autori clujeni, originată într‑un fericit accident academic, mediat pe o filieră spaniolă, care a dus la încheierea unui acord de colaborare între Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii Babeş‑Bolyai şi Universitatea La Frontera din Temuco. Pentru două spirite exigente şi profunde, călătoria prilejuită de acest acord instituţional a însemnat nu numai abordarea unei logistici complicate, ci, înainte de toate, explorarea minuţioasă a geografiei, istoriei şi culturii acestei „petale lungi de mare, vin şi zăpadă”, cum apare Chile în formularea lirică a lui Pablo Neruda. Documentarea prealabilă e dezvoltată apoi, într‑un mod arborescent şi fluid, într‑un susţinut traseu de informare şi confirmare, menit să decoperteze straturile identitare ale tărâmului explorat şi să reconstituie istoria relaţiilor româno‑chiliene. Aflăm, astfel, că primele noţiuni despre Chile au apărut în spaţiul românesc într‑o lucrare din 1795, intitulată De obşte geografie; începând de aici, autorii investighează apoi totul, aproape exhaustiv, pentru a termina cu cele mai recente experienţe culturale româneşti în republica sud‑americană, de la proiecţii cinematografice şi expoziţii de artă contemporană la lansări de carte.

Dincolo de acribia studiilor de context încorporate în acest inedit jurnal de călătorie al Doinei şi al lui Ilie Rad, scurta (consumată în doar două săptămâni), dar intensa imersare a autorilor în atmosfera chiliană concretă a dat naştere unui tablou social şi istoric viu şi colorat, realizat la intersecţia dintre infinitele detalii cotidiene şi sensibilitatea memorialistică acută a autorilor. O consemnare aparte merită palierul intertextual al volumului, marcat de o rafinată analiză comparată a mentalităţilor, dar şi de un fler narativ aparte, pigmentat pe alocuri cu reverii ludice. Părăsind Valparaíso, de pildă, Doina şi Ilie Rad notează: „Plecăm din feeria coloristică a oraşului, gândindu‑ne ce bine era dacă se realiza propunerea părţii chiliene, din 1931, făcută prin intermediul Consulatului Român de la Santiago, şi anume de înfiinţare a unei «linii maritime directe între Valparaíso şi Constanţa»!”. Ilustrativ, popasul de la Valparaíso înseamnă, pentru exploratorii noştri analitici şi ingenioşi, nu numai survolarea turistică a metropolei, ci, într‑un mod cu totul previzibil, şi un détour intelectual incitant, provocat de episodul chilian al tânărului Charles Darwin. Consecinţa o reprezintă o incitantă lectură a Călătoriei unui naturalist în jurul lumii, pe bordul vasului Beagle, cu un mic post‑scriptum consacrat ultimei tentative de dezavuare a teoriei evoluţioniste.

Registrele multiple ale experienţei culturale funcţionează impecabil în capitolul rezervat contactului cu oraşul Temuco, transcris needulcorat, într‑un melanj armonios de repere personale, date geografice şi istorice, informaţii etnice, legende locale, speculaţii etimologice şi reconstituiri destinale, ai căror subiecţi iluştri sunt Pablo Neruda, invocat obsesiv în paginile acestui volum, şi Gabriela Mistral (profesoara lui Neruda), doi laureaţi ai Premiului Nobel, originari din capitala regiunii Araucanía. În sfera aceleiaşi secvenţe locale, Doina şi Ilie Rad realizează un interviu neconcesiv cu profesorul Carlos Felimer Del Valle Rojas, de la Universitatea La Frontera, autorul mai multor studii despre limba, literatura şi cultura mapuche. De altfel, acestei culturi precolumbiene autorii îi alocă o microsinteză interesantă, ancorată meşteşugit în istoriile pe care artefactele expuse la Muzeul Araucaníei le pot relata.

Exoticul dobândeşte dimensiuni sporite în secţiunea a doua a volumului, intitulată Paradisul din Insula Paştelui, în care e topită o reactualizată atracţie adolescentină a celor doi autori, precum cea din Amintirile despre viitor ale lui Erich von Däniken, faţă de speculaţiile fanteziste suscitate de misterul uriaşelor statui moai. Pornind de aici, ei cedează voluptuos tentaţiei de a se lansa într‑o surprinzătoare şi emoţionantă recuperare autobiografică, succedată de o avalanşă documentar‑pedagogică, tipică de altfel întregului volum, cu incitante pagini dedicate ipotezelor ştiinţifice şi istoriei legendare ale statuilor uriaşe. Doina şi Ilie Rad îşi iniţiază generos cititorul în mitologia moai, făcându‑l părtaş la delimitarea funcţiei sacrale a celor cincisprezece uriaşi de la Tongariki sau prezentându‑i zeităţi, precum Make‑Make (făuritorul insulei) sau Kava‑Kava („zeul costeliv”, ocrotitorul caselor). Acelaşi spirit analitic alimentează studiul consacrat legendei „Omului‑Pasăre”, analizată de către Thor Heyerdahl (explorator asiduu al insulei şi conducător al expediţiei Kon‑Tiki), ea fiind popularizată ulterior prin intermediul ecranizării hollywoodiene din 1994, Rapa Nui.

Reper esenţial al aventurii chiliene din O călătorie la capătul lumii, Pablo Neruda e protagonistul celei de‑a treia secţiuni a volumului, Pablo Neruda, laureat Nobel pentru literatură. „Eram hotărâţi să ne păstrăm obiectivitatea, să identificăm singuri luminile şi umbrele acestui scriitor de rezonanţă mondială, să‑i găsim calităţile poetice, dar şi controversele omului, să‑i înţelegem, contextual, abnegaţia comunistă şi egoismul surprins de contemporanii săi” – precizează autorii în prologul incursiunii lor în geografia culturală configurată de impactul marelui poet chilian. Sistematic, Doina şi Ilie Rad reconstituie apoi traseul existenţial şi creator al lui Pablo Neruda, căutându‑i semnele în biografia concentrată, excavată livresc, dar şi în urmele tangibile descoperite în casele memoriale din Isla Negra, Santiago şi Valparaíso, descrise scrupulos, filtrate analitic şi proiectate hermeneutic. „Casele construite de Neruda – remarcă autorii, fascinaţi de profilul metamorfotic, originat oniric, al locuinţelor poetului chilian – au câteva elemente comune: şemineele, barurile, elementul apă şi cer, toate sugerând ideea de navigare pe oceanele lumii”.

Un intermezzo elegant se construieşte în jurul prezenţei lui Pablo Neruda în România (1950, 1951 şi 1960), executat în siajul unei minuţioase contextualizări, alimentat generos de pasajele memorialisticii laureatului Nobel (din volumul Mărturisesc că am trăit) şi acompaniat de acordurile versurilor sale, mai cu seamă ale poemului Siempre, scris la Bucureşti. Complementar, interviul cu poetul, realizat de către Dumitru Popescu (publicat iniţial în revista Tribuna), oferă o perspectivă nuanţată asupra dinamicii politice şi culturale a anilor ’60‑’70 şi confirmă ataşamentul poetului chilian faţă de cultura română, expresia supremă a solidarităţii sale rămânând antologia de poezie românească din anul 1967, 44 poetas rumanos, în paginile căreia se regăsesc creaţiile unor poeţi precum Elena Văcărescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, George Bacovia, Octavian Goga, Ion Minulescu, Ilarie Voronca, Geo Bogza, Adrian Maniu, Nina Cassian, A.E. Baconsky, Dan Deşliu, Eugen Jebeleanu, Maria Banuş, Ion Brad, Aurel Rău sau Nicolae Labiş.

Literatura rămâne teritoriul predilect al celor doi autori a căror carte o recenzăm, după cum o demonstrează şi textele cuprinse în secţiunea intitulată Doi scriitori chilieni, consacrate lui Isabel Allende şi Omar Lara. Creaţia celei dintâi se converteşte în materia unui studiu rafinat, cu analize focalizate pe romanele Paula, Ţara mea inventată şi Suma zilelor, dublat de un interviu publicat iniţial în România literară, în vreme ce personalitatea celui de‑al doilea este comprimată inteligent într‑o fişă de dicţionar, în care accentul cade pe raporturile sale cu România.

Schimbând registrul, capitolul următor decantează destinul Preşedintelui Salvador Allende, cu ajutorul instrumentarului teoretic dezvoltat de Curzio Malaparte în Tehnica loviturii de stat, şi pe baza unei atente documentări, concentrate asupra loviturii de stat din Chile, dar şi cu o detentă biografică sensibilă la raporturile preşedintelui chilian cu politicienii români, mai cu seamă cu Ştefan Andrei. Volumul reproduce interviul pe care ziarista Anca Voican i l‑a luat lui Salvador Allende, publicat în 1973 în Lumea, şi, în mod compensatoriu, redă mărturia fiicei acestuia, Isabel Allende Bussi, făcută publică la puţin timp după evenimentele tragice din 11 septembrie 1973, când preşedintele s‑a sinucis.

Tabloul relaţiilor politice dintre Nicolae Ceauşescu şi Salvador Allende înregistrează nuanţe inedite în interviul pe care Petru Popescu l‑a acordat celor doi autori, scriitorul luând parte, în calitate de reporter şi de autor al unor articole de fond, la turneul pe care Nicolae Ceauşescu l‑a întreprins, în toamna anului 1973, în câteva state din America de Sud. (O oglindă fragmentară şi ficţionalizată a acestei experienţe e furnizată de către romanul Supleantul.) Alte două interviuri – cu Anca Voican şi cu Ilie Ciurescu –, completează tabloul unei experienţe culturale complete, din care nu lipseşte mixajul dintre tragic şi anecdotic, specific unui teritoriu fabulos, pe care autorii, Doina şi Ilie Rad, îl vizitează recunoscători şi înfioraţi.

Constantina Raveca Buleu

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Constantina Raveca Buleu

Constantina Raveca Buleu s-a nascut la 16 martie 1979 la Bistrita. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea limba si literatura româna – limba si literatura germana (2002), apoi masteratul Istoria imaginilor – istoria ideilor din cadrul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now