Contemporanul » Eseu - Publicistică » „Aunt Jane, spinster” (II)

„Aunt Jane, spinster” (II)

Secţiunea finală a volumului, foarte consistentă, are drept scop ilustrarea universalismului cinematografic şi internautic de care se bucură, azi, personalitatea şi opera lui Jane Austen…

Reluăm recenzarea volumului colectiv Jane Austen, glose, înţelesuri, interpretări, apărut sub egida Editurii Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj‑Napoca în 2019 în coordonarea profesoarei clujene Mihaela Mudure, printr‑un aspect de fond, de ordin socio‑cultural, fără de care literatura engleză previctoriană poate fi înţeleasă cu dificultate. E vorba de sintaxa afectivă, foarte precis normată în timpul respectiv, din care translează în literatură un cod comportamental de bază, însoţit câteva inerente variabile. Pentru a da un exemplu, titlul cărţii de debut, din 1811, a lui Jane Austen, Sense and Sensibility (tradus la noi, oarecum aproximativ, prin Raţiune şi simţire), pune în contrast doi termeni de comportament afectiv foarte precişi, cel de pornire fiind sensibility, prin care se înţelegea o facultate de empatie reactivă, proprie oamenilor care sunt capabili să răspundă impulsurilor sufleteşti proiectate asupra lor de către o altă persoană. Se cuvenea, de pildă, cu titlu de datorie socială, ca oamenii înstăriţi să manifeste compasiune faţă de cei cu care soarta s‑a dovedit a fi mai puţin generoasă, aroganţa sau autosuficienţa fiind conotate negativ.

Numai că, aşa cum spunea deja citatul de către noi (în prima parte a recenziei) doctor George Cheyne, deopotrivă cu alţi onorabili reprezentanţi ai breslei medicale de ieri şi de azi, interiorizată excesiv (mai ales de către femei), sensibility putea genera stări maladive extreme, cum e melancolia sau deznădejdea psihică (repertoriul aşa‑zisei English Malady fiind departe de a se opri aici), motiv pentru care ea ajunsese să fie receptată ca un cod comportamental prejudiciant, care necesită o intervenţie energică şi corecţii. În consecinţă, raţiunea din titlul lui Jane Austen (sense) reprezintă partitura corectivă a sentimentalismului vulnerabil întruchipat de sensibility, cele două surori Dashwood din roman, Elinor (mai vârstnică) şi Marianne (de numai 16 ani), fiind modelate în funcţie de cele două concepte, acţiunea construindu‑se pe scenariul de maturizare şi „raţionalizare” al surorii mai tinere, care e ajutată să „înveţe” că sensibility nu e, în sine, de ajuns, ea necesitând o ameliorare oportună, produsă de un discernământ raţional salutar. În mod evident, cea care are de pierdut aici este inima, romantismul de mai târziu dându‑i acesteia un credit pe care societatea engleză previctoriană îl consideră deocamdată suspect. Nu ascultându‑ţi inima faci o căsătorie profitabilă, ci călcând pe ea, motiv pentru care majoritatea romanelor austeniene au în centrul lor o inimă contrariată.

Nu e singurul lor deliciu, fiindcă înzestrarea genetică a felului de a fi al englezilor îi oferă inimii zdrelite un ingredient corectiv suplimentar, şi anume ironia. Modelul îl reprezintă fabulosul Tristram Shandy al lui Laurence Sterne, care apare cu doar 50 de ani mai devreme de Sense and Sensility, în 1759, narcotizând decomplexat opinia publică. „Aunt Jane spinster” se simte în ironie tot atât de bine pe cât se simte protagonistul lui Sterne în pântecul călduţ al mamei sale, în lungul său efort de a vedea, în sfârşit, lumina zilei (şi de a simţi frigul aferent). Familia romancierei noastre a ţinut cu tot dinadinsul să‑i cosmetizeze postum imaginea, atât prin memoriile unui nepot mult‑prea reverenţios (James Edward Austen‑Leigh: A Memoir of Jane Austen, 1869), cât şi, anterior, prin intermediul… şemineului cu flacără zglobie al bunei surori Cassandra (specializată în acuarele), a cărei circumspecţie a făcut ca, din cele peste 3000 de scrisori primite de la Jane, doar 161, cele „corecte”, să îi supravieţuiască.

Ceea ce contează, însă, aşa cum consemnează exegeza, este că tipologia feminină iniţială, de bază, concepută de către Jane Austen, este cea de sexual predator (în Lady Susan, roman scris în 1794 şi publicat abia în 1871), Constantina Raveca Buleu fiind în miezul motivaţional al problemei, atât printr‑un text decomplexat, tandru‑insidios şi frumos scris, din care nu lipsesc inteferenţele cinematografice, cât şi prin preocupările ei legate de relaţiile de putere ale secolului al XIX‑lea. E discutabil dacă William Shakespeare şi Jane Austen reprezintă un „spaţiu mental” şi un „destin cultural paralel”, aşa cum sugerează titlul studiului semnat de către Monica Matei Chesnoiu, dar textul e subtil, fiindcă porneşte de la cele trei citate shakespeariene din Northanger Abbey, ca să demonstreze că Jane Austen recurge la ele din raţiuni ironice, pentru a arăta „care sunt caracteristicile pe care, paradoxal, eroina romanului nu poate să le deţină”. E interesant şi ce anume selectează Austen din opera Marelui Will: citatele corodate de cinism ale lui Iago din Othello.

Pedant şi catedratic ca tehnică de abordare, suprasaturat de citate solide, preluate studios din exegeză, textul lui Octavian More evoluează pe o schemă interpretativă clasică, investigând nespeculativ, dar obiectiv şi avizat, ecourile austeniene din romanul Middlemarch al lui George Eliot. Oct. More e inhibat şi atunci când trebuie să traducă titluri: de pildă, încercând un echivalent „academic” pentru Silly Novels by Lady Novelists, faimosul eseu programatic, publicat de George Eliot în Westminster Review (1856), el traduce pedant Romane naive…, pe când Romane prostuţe… ar fi fost mai în acord cu spiritul polemic al textului. [Personal, aş prefera Prostioare romaneşti scrise de romanciere, dar aş putea fi acuzat de harassment…] Andreea Bugiac scrie inteligent şi aplicat despre odiseea primei traduceri franceze a romanului Mândrie şi prejudecată, apărută în 1813 la Geneva. Romanul, judecat „vulgar” de către magistrala rivală Germaine de Staël (ce oroare!!), le este oferit francezilor într‑o versiune abreviată (desigur, nimeni nu o întreabă pe autoare dacă este sau nu de acord), însă Andreea Bugiac îşi propune să descifreze motivele ideologice ale opţiunii traducătorilor pentru acest roman, direct legate de foarte educativele (ca intenţie) reprezentări de gen. „Ceea ce se va urmări prin traducere – scrie autoarea – va fi educarea tinerelor fete într‑un spirit familist şi obedient”, un deziderat cam greu de atins în Franţa cărţilor „toxice” ale aceleiaşi Doamne de Staël, care, prin Delphine (1802) şi Corinne ou l’Italie (1807), presăra piper sub nasul ipocrit al restituţiilor falocentrice napoleoniene, făcând elogiul „femeii neînţelese” (la femme incomprise).

Uşor forţat în direcţia suprainterpretării, dar stimulativ, totuşi, sub aspect speculativ, eseul lui Codrin Liviu Cuţitaru îşi are baza referenţială în experienţa de recluziune de la Walden Pond a Thoreau, vorbeşte mai mult de autorul american şi foarte puţin de Jane Austen, cu scopul de a identifica un aşa‑zis „transcendentalism avant‑la lettre” în comportamentul retractil şi în opera romancierei noastre, conchizând abrupt, pe baza unor sugestii insuficient dezvoltate analitic, că „întreaga operă a lui Jane Austen ascunde un […] fond subliminal, conform căruia natura va triumfa (ori măcar ar trebui să triumfe) în lupta eternă cu societatea.” Am, personal, o singură nelămurire: dacă, în cazul lui Thoreau, există o sincronie perfectă între viaţă şi ideile operei care o ilustrează, cum se face că romanele lui Jane Austen nu trădează nimic din propensiunea transcendentalistă avant‑la‑lettre, de tip spiritualist, pe care exegetul îşi construieşte analogia? E, totuşi, ciudat că nici un detaliu semnificativ din romanele autoarei, nici o reverie nu amintesc de „sihăstria” psihică autoasumată a grădinii împrejmuite (The Walled Garden) de la Chawton, totul fiind construit, în schimb, pe coregrafiile extrovertite ale unor minţi eminamente sociale şi socializate (social minds). Să‑şi fi împins Jane Austen duplicitatea anahoretică până la schizofrenie? Greu de crezut o asemenea premisă.

Secţiunea finală a volumului, foarte consistentă, are drept scop ilustrarea universalismului cinematografic şi internautic de care se bucură, azi, personalitatea şi opera lui Jane Austen, notorietatea fiind departe de a se consuma doar în perimetrul specializat al literaturii. Ne pregătim să ajungem la ea prin intermediul unui incitant text propus de către Ramona Mihăilă, care povesteşte (analiza e sumară şi tehnicistă) o „încântătoare comedie romantică” intertextuală, şi anume romanul The Jane Austin Marriage Manual, publicat în 2016 de către japoneza Kim Izzo. Protagonista lui e Lady Katherine Billington Shaw (titlul nobiliar e cumpărat pe Internet…), „o jurnalistă liber‑profesionistă”, care degustă, la vârsta critică de 40 de ani, „reţeta” căsniciilor perfecte din romanele lui Jane Austen (predilecţia o poartă către Mândrie şi prejudecată), din convingerea că undeva – dacă nu printre ceţurile Britaniei moderne, măcar în America – trebuie să se ascundă un perfect „Mr. Darcy”. Literatului, şcolit la cursurile re‑writing‑ului academic asezonat cu concepte bătătoare de cap, scenariul îi produce satisfacţii exegetice erudite, pe când, pentru cititorul naiv, el rămâne un deliciu zâmbitor. Iuliana Borbely trece în revistă, cursiv şi cu o inerentă ironie pe alocuri, istoria ecranizărilor clasice (1940 – 2005) ale romanului Mândrie şi prejudecată, lăsându‑le Gabrielei I. Colipcă‑Ciobanu şi Ioanei Mohor‑Ivan plăcerea, îndelung savurată, de a inventaria „Austenmania” febrilă de pe Internet, unde „începe […] să se contureze o nouă categorie de fani, pentru care experienţa interacţiunii cu universul lui Austen urmează un alt tipar: întâi vezi filmul, apoi citeşti cartea […], vizitezi nu doar locurile incluse în mod tradiţional pe harta turismului austenian ci şi pe cele în care s‑au făcut filmările, îţi cumperi suveniruri…” etc.

Textul e excelent scris, fiind urmat de cel al Dianei Melnic (prezent deja în grupajul din Vatra), dedicat domeniului Pemberley 2.0 de pe Internet, respectiv translării modelului Jane Austen în universul particular al jocurilor video. Coordonatoarea volumului, profesoara Mihaela Mudure, ne mută, cu competenţă şi umor, în India tuturor mirodeniilor, pentru a investiga remake‑urile austeniene din cinematograful tamil (de pildă, Bride and Prejudice, făcut de Gurinder Chadha), care concurează Bollywoodul, rezultatul fiind însă cam acelaşi: se cântă şi se dansează mult în aceste filme, dragostea nelăsându‑i răulului decât şansa unor meschine victorii trecătoare. Mihaela Mudure înregistrează vesel toate stereotipurile (inclusiv postcoloniale) ale noilor ecranizări, şi ale exegezei aferente, pentru a conchide tandru: „India de azi oferă o lectură sentimental(izat)ă a hipotextului austenian, asezonată cu muzică, dans şi implicaţii postcoloniale. Condimentată cu chutney, Jane Austen e mai puţin raţională, dar mult mai savuroasă.”

Consideraţiile Anei Olos încheie, cu o acoladă sintetică, un volum exemplar, a căruia aspiraţie a constituit‑o nu numai interdisciplinaritatea, ci şi intenţia de a‑l atrage pe cititor într‑un univers al plăcerilor intelectuale elevate. Cine o mai citeşte azi pe Jane Austen? Ana Olos sugerează răspunsul, deopotrivă cu întreaga carte: numai site‑ul „Jane Austen” din America de Nord are aproape două milioane de abonaţi plătitori… (Am putea încerca şi noi, cu Cărtărescu?)

Ştefan Borbély

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Ştefan Borbély

Ştefan Borbély (n. 31 oct. 1953, în Făgăraş) este profesor universitar la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, în cadrul Catedrei de literatură universală şi comparată. Doctorat în literatură comparată (1999). Echinoxist ca formaţie, a debutat editorial în 1995, cu volumul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now