Din ultimul număr:
Contemporanul » Eseu - Publicistică » „Aunt Jane, spinster” (I)

„Aunt Jane, spinster” (I)

Numai că, aşa cum vom vedea, insurgenţa feminină se va dovedi a fi mai puternică aici decât ritualistica socială consensuală sau reticenţa…

„Mătuşa Jane, fată bătrână…” („Aunt Jane, spinster”) este, probabil, apelativul cel mai exact în sens obiectiv, biografic, dar şi cel mai sarcastic sau nedemn în sens insidios sau moral cu care a fost gratulată romanciera britanică Jane Austen, care s‑a dovedit a fi în plină glorie pe mapamond la împlinirea a 200 de ani de la naştere (în 2017), deşi n‑a publicat decât patru romane în timpul vieţii (Sense and Sensibility, 1811; Pride and Prejudice, 1813; Mansfield Park, 1814, şi Emma, 1816), alte trei apărând postum (Northanger Abbey, Persuasion şi Lady Susan), în timp ce Sanditon şi The Watsons au rămas neterminate. BBC‑ul, prin impecabilele seriale pe care le‑a realizat, şi Internetul, prin „Austenmania” pe care o întreţine, au contribuit din plin la această notorietate, care trebuie, totuşi, contextualizată aplicat, dacă ţinem cont de faptul că romanele autoarei redau, de regulă, măruntele comoţii sociale, psihice şi matrimoniale ale vieţii de provincie engleze, fără ca ele să fie traversate de insondabile verticale metafizice sau de simboluri sibilinice complicate, a căror descifrare solicită iniţiere prealabilă sau o stăruinţă hermeneutică ieşită din comun.

Nici viaţa autoarei nu se poate spune că a fost marcată de cine ştie ce evenimente copleşitoare: a trăit o vreme la Bath şi la Southampton, a retractat singura cerere în căsătorie de care a a avut parte, a doua zi după ce, pripit, îşi dăduse acordul, şi s‑a închis apoi într‑o casă din Chawton, unde a solicitat familiei sale cea mai mică dintre camerele disponibile, a caligrafiat peste 3000 de scrisori către sora sa Cassandra (inclusiv despre puricii pe care, în trecere fiind, aceasta i‑a lăsat în pat) şi şi‑a împrejmuit grădina cu un zid inexpugnabil (aşa‑zisa The Walled Garden), scriind relativ rapid şase capodopere, din care patru le‑a publicat antum şi anonim (semnătura fiind: By a Lady), fiindcă legislaţia engleză de atunci nu‑i permitea unei femei să semneze un contract financiar, ca să nu mai vorbim de faptul că „era un adevăr universal cunoscut” la vremea respectivă că rostul unei englezoaice care ţine la reputaţia ei nu era acela de a se pierde în lectura unor romane, sau – horribile dictu – în dizgraţia de a le mai şi scrie. Numai că, aşa cum vom vedea, insurgenţa feminină se va dovedi a fi mai puternică aici decât ritualistica socială consensuală sau reticenţa.

Schiţa biografică de mai sus e parţial nedreaptă prin simplificare, fiindcă, orice am spune, rezultatul în timp al acestei asceze „pre‑transcendentaliste” – aşa cum o numeşte Codrin Liviu Cuţitaru – este o glorie internaţională persistentă, cum numai George Eliot pare să o fi cunoscut dintre romancierele care i‑au urmat „mătuşii Jane”. Voluntara Elizabeth Bennet, din Mândrie şi prejudecată, conduce de departe în topul personajelor feminine cu care cititoarele mari şi mici doresc să se identifice, la notorietatea ei contribuind, între altele, serialul BBC din 1995 cu Jennifer Ehle în rolul principal (Mr. Darcy e jucat de Colin Firth) şi ecranizarea din 2005, a cărei protagonistă e superba Keira Knightley. Dincoace de ecran, Jane Austen, prin proza ei obiectivă, e potrivită pentru a fi (re)modelată de către toate perspectivele şi módele interpretative care ne traversează neliniştile şi biblioteca: s‑au exersat pe ea structuraliştii, prin analiza excelenţei discursive din romane, psihanaliştii, care au extrapolat studiile bunului doctor George Cheyne (1673 – 1743) despre aşa‑zisa „English Malady” (un amestec de spleen şi melancolie) în direcţia subconştientului freudian reprimat şi, relativ recent, feministele, care au găsit în Jane Austen un teren aurifer greu de egalat. Ecranizarea recentă a romanului Mândrie şi prejudecată într‑o cheie Zombie arată că proteismul e departe de a se fi terminat.

Însumând, e de înţeles motivul pentru care universalismul obiectiv al operei austeniene se dovedeşte a fi un domeniu major al studiilor culturale interdisciplinare. În preajma aniversării din 2017, profesoara clujeană Mihaela Mudure, a cărei notorietate academică internaţională e realmente impresionantă, a conceput două seturi complementare de texte, unele dintre ele intrând în sumarul unui grupaj Jane Austen publicat în nr. 3/2018 al revistei Vatra, celelalte fiind reţinute pentru un volum colectiv extrem de solid, Jane Austen, glose, înţelesuri, interpretări, apărut sub egida Editurii Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj‑Napoca în 2019. Selecţia e exigent făcută, ambiţia volumului – împlinită superlativ – fiind aceea de a oferi o radiografie academică foarte precisă a „Austenmaniei” mondiale din momentul de faţă, liniile tematice majore urmărite cu consecvenţă vizând, în principal, contextualizarea literară şi tipologică a operei lui Jane Austen şi a personajelor – mai ales feminine – din interiorul ei, dar şi extensiile lor cinematografice sau internautice. Volumul e un excelent instrument de lucru, irizat, pe alocuri, de un parti‑pris discret, militant, dar voluptuos, de tip feminist, ceea ce conferă anumitor abordări o savoare aparte, fiindcă acestea sunt textele în care implicarea existenţială a autoarelor depăşeşte cadrul obiectiv, impersonal, al discursului academic neangajant, ilustrat cu precădere de către foarte sobrul Octavian More.

Totodată, cartea reproduce (involuntar, poate) un foarte subtil paradox al exegezei internaţionale, care, excedată de imensa cantitate de comentarii dedicate, prin tradiţie, marilor romane Sense and Sensibility, respectiv Pride and Prejudice, şi‑a mutat cu timpul interesul asupra celorlalte cărţi, volumul coordonat de către Mihaela Mudure arătând, statistic, cam în felul următor: conduce detaşat, în preferinţele autorilor, Emma, despre eroina căreia Jane Austen a spus că e în aşa fel construită, încât să nu fie iubită de nimeni în afară de ea însăşi. Urmează Mansfield Park, care e un roman de creştere, interesant atât din unghiul vicisitudinilor prin care trece eroina Fanny Price (o „păpuşă” inocentă, aruncată crud în vâltoarea vieţii, pentru a contabiliza, în cele din urmă, un happy end marital), dar şi din aceea a perspectivei aproape cinematografice în care e relatat totul. Northanger Abbey nu poate fi ignorat, fiindcă e o parodie sarcastică a romanului gotic, deliciul major al bibliografiei reprezentându‑l romanul epistolar Lady Susan, despre care scrie Constantina Raveca Buleu, a cărui protagonistă e o capodoperă de ironie ipocrită, manipulatoare, reprodusă în cheia superbiei feminine. „Fiinţă romanţioasă”, aşa cum se autocaracterizează, pentru a se conforma tiparelor sociale ale vremii, care privilegiau „moda nervilor extrasensibili”, Lady Susan Vernon dă dovadă de un cinism versatil ieşit din comun, atât interpretarea Constantinei Buleu, cât şi altele cu tematică feminină din volum insistând asupra faptului că subiectul primordial al romanelor scrise de către Jane Austen îl reprezintă femeia sigură de sine, concepută ca instanţă de putere.

E un paradox compensativ la mijloc, aici, dacă pornim de la legislaţia avortantă deja amintită sau de la restricţiile sociale şi cutumiare majore din epocă, concepute în aşa fel, încât să restrângă rolul femeii la cel de accesoriu marital şi casnic. Marile romane scrise de femeile din epocă sunt publicate, aşa cum spuneam, anonim. Ne aflăm, ca timp, între predilecţia masculinizantă a secolului al XVIII‑lea şi romantismul suspinător şi naturist care stă să se înfiripe, Jane Austen aparţinând, tipologic, unei perioade de interludiu, în care se petrec câteva metamorfoze esenţiale, pe care mentalitatea vremii le asimilează deocamdată cu prudenţă. Scriind, de pildă, despre contextualizarea literară previctoriană a lui Jane Austen, Dragos Ivana aminteşte de romanul The Female Quixote (1752) a lui Charlotte Lennox, care îl parodiază, evident, pe Cervantes, dar propune, totodată, şi o tipologie feminină neconvenţională. O subtilă şi foarte inteligentă analiză cu substrat politic propune, referitor la Emma (1816), Cristina Diamant. Ne aflăm, cu publicarea romanului, la sfârşitul epocii napoleoniene, lupta împotriva „monstrului corsican” fiind ades translată de către mentalul colectiv englez într‑o dihotomie comportamentală cu iz axiologic. Astfel, Emma flirtează, în roman, cu Frank Churchill, în care nu se poate încrede, fiindcă manierele bărbatului tânăr reproduc „slăbiciunile feminine” şi inconsistenţa decizională, atribuite de către englezi spiritului francofon. Dimpotrivă, impecabilul moşier George Knightley, pentru care, în cele din urmă, Emma optează, e englez din cap până în picioare, deşi e mai bătrâior, romanul redând, spune Cristina Diamant, contrastul moral şi axiologic dintre „masculinitatea cumpătată şi calmă” şi „feminitatea capricioasă”.

În spiritul vremii, dihotomia translează în programul ideatic al foarte multor romanciere (Frances Burney, cu Evelina, e una dintre ele), interesate să construiască femei capabile să se ridice deasupra determinismelor primare. Numai o femeie care se depăşeşte pe sine merită să fie promovată, Lady Susan, Emma Price sau Elizabeth Bennet făcând parte, fără a fi singurele, din această categorie. Evelina (romanul apare în 1778) e numită „angel” de către unul dintre protagonişti, scenariul fiind focalizat pe coborârea „îngerului” cu picioarele pe pământ, în vederea unei cariere maritale profitabile.

Amelia Precup urmăreşte tipologia femeii emancipate în parodia gotică Northanger Abbey, care, sugerează autoarea, e şi un reţetar ironic despre cum se construieşte o eroină. Răpită de pasiunea pentru gotic (o citeşte cu precădere pe Ann Radcliffe), Catherine Morland, protagonista romanului, e inserată de către autoare într‑un scenariu făcut în aşa fel, încât să‑şi surmonteze determinarea livrescă originară, transcenderea ajutând‑o să devină puternică. Două autoare din volum, Elena Butoescu şi Maria Măţel‑Boatcă, scriu, în consecinţă, despre interferenţele dintre Jane Austen şi Madame de Staël, care, curios lucru, au fost răpite vieţii la doar o zi distanţă (17/18), în iulie 1817. Relaţia, sugerează Maria Măţel‑Boatcă, redă o perspectivă contrastantă, în oglindă, dacă ţinem seama de stilistica existenţială opozitivă în care au trăit cele două scriitoare: Jane Austen în recluziunea familială strictă din The Walled Garden, la Chawton, pe când Germaine de Staël în vâltoarea politicii de prim‑plan şi a Revoluţiei Franceze, apoi pe baricadele anti‑napoleoniene, romanul politic Delphine (1802) aducându‑i chiar expulzarea din Franţa. Eroina obsesivă, a cărei figură a traversat Canalul Mânecii împreună cu autoarea ei, e însă cea din Corinne ou l’Italie (1807), „personaj feminin excentric, bizar şi neconvenţional”, scrie Elena Butoescu, pe care englezoaicele nu au curaj să îl reproducă decât în tuşe estompate, fiindcă societatea Albionului ceţos şi constipat e, totuşi, mai „cumpătată” decât aceea furtunoasă şi imprevizibilă în care se zămislesc napoleonii. Ajungem, în acest fel, la un truism, pe care exegeza tot insistă să îl repete: Jane Austen a dorit să scrie un roman cât mai englezesc cu putinţă, ceea ce înseamnă că, pentru ea, a fi englez echivala cu o normă morală.

(Va urma)

Ştefan Borbély

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Ştefan Borbély

Ştefan Borbély (n. 31 oct. 1953, în Făgăraş) este profesor universitar la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, în cadrul Catedrei de literatură universală şi comparată. Doctorat în literatură comparată (1999). Echinoxist ca formaţie, a debutat editorial în 1995, cu volumul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now