Contemporanul » Eseu - Publicistică » Alexandru Surdu: Cei 4 înţelepţi ai traco-⁠geţilor

Alexandru Surdu: Cei 4 înţelepţi ai traco-⁠geţilor

Orfeu era imaginat ca un cântăreţ neîntrecut la chitară, care, prin muzica şi glasul său, putea să îmblânzească animalele şi să vindece bolile (ceea ce astăzi se numeşte „muzicoterapie”). El putea, prin sugestie verbală şi muzicală, să-⁠i înduplece şi pe zei, şi pe stăpânitorii Infernului, acesta fiind conceput ca un fel de peşteră subterană în care ar fi coborât Orfeu pentru a-⁠şi căuta soţia (Eurydice)

Diogenes Laertius pune în discuţie părerile unor autori vechi care atribuiau popoarelor străine începuturile filosofiei. Cu această ocazie face referinţe la Salmoxis şi la Orfeu, pe care îi consideră traci. Menţionând totuşi că Pitagora „a fost cel dintâi care a întrebuinţat termenul de filosofie”, Salmoxis şi Orfeu fac parte dintre aşa-⁠numiţii „înţelepţi” (sophoi) – personalităţi reale sau legendare care ieşeau în evidenţă prin comportament elevat, prin înfăptuiri deosebite, prin cunoştinţe sau întâmplări remarcabile. Dintre aceşti înţelepţi sunt mai cunoscuţi şapte, dar lista lor cuprinde cel puţin patruzeci de nume. Remarcăm însă faptul că dintre cei şapte înţelepţi, enumeraţi cel mai des, unul, Pittacos, era trac după tată, iar altul, Anacharsis, era scit. Menţionarea lor ca străini, având în vedere grija permanentă a grecilor de a se delimita de aceştia, poate fi considerată ca sigură. Şi totuşi, sunt enumeraţi printre cei şapte înţelepţi ai grecilor, ceea ce denotă persistenţa influenţei traco-⁠gete până spre secolele apropiate de era noastră.

Salmoxis era cunoscut ca rege şi ca zeu al traco-⁠geţilor, fiind subliniată adesea credinţa sa în nemurirea sufletului. Credinţă proprie traco-geţilor, cu influenţe speciale asupra comportamentului acestora: curajul, lipsa fricii de moarte, eroismul, dar şi cu repercusiuni asupra unor practici sociale, religioase, medicale.

Personajul Socrate, din dialogul Charmides al lui Platon, se referă la un medic trac pe care l-⁠a cunoscut într-⁠o tabără militară şi pe care îl considera „unul dintre medicii lui Salmoxis, despre care se zicea că stăpâneşte meşteşugul de a te face nemuritor”. Salmoxis este numit de către medicul trac „regele nostru, care este zeu”, şi care se dovedeşte că era şi medic, într-⁠un sens adevărat al cuvântului.

După învăţătura lui Salmoxis, în manieră holistă, homeopată modernă, nu poate fi vindecată o parte a corpului fără vindecarea întregului corp. Nu poate fi vindecată suferinţa de ochi fără vindecarea capului, şi nici a capului fără vindecarea întregului trup. Aici nu este vorba de leziuni simple, superficiale, ci de buna funcţionare a organelor, concepute în interdependenţă. De un regim special de tratare a întregului corp, care să exercite o influenţă benefică asupra fiecărei părţi.

Dar medicul salmoxian mai adaugă faptul că trupul, la rândul său, nu poate fi vindecat fără suflet. Nu poate să existe un trup sănătos cu un suflet bolnav. „Aceasta e pricina pentru care medicii greci nu izbutesc să vindece cele mai multe boli.” În cadrul relaţiei dintre trup şi suflet, în viziune psiho-⁠somatică, sufletul are rolul determinant. „Căci toate pornesc de la suflet, atât cele rele, cât şi cele bune ale trupului şi ale făpturii noastre depline, şi de aici se revarsă ele, aşa cum de la cap totul se răsfrânge asupra ochilor”. Este recomandată, deci, psihoterapia. Dar lucrurile nu se opresc aici. Medicul salmoxian menţionează şi modalitatea de vindecare a sufletului, şi anume prin „descântece” (epode). Socrate nu le reproduce, dar reiese din context că erau un fel de incantaţii, care trebuiau să completeze în mod hotărâtor administrarea oricărui leac. „Descântecele acestea nu sunt altceva decât rostirile frumoase. Din asemenea rostiri se iscă în suflete înţelepciunea (sophrosyne)”. Rostirile acestea frumoase amintesc şi ele de rolul hotărâtor în psihoterapie al sugestiei verbale.

Înţelepciunea, menţionată şi în textul platonic, rezidă aici într-⁠o concepţie filosofică armonioasă despre viaţa sufletului şi a trupului, cum a şi fost denumită, metaforic, filosofia: medicina mentis et corporis.
Este îndreptăţită, deci, menţionarea lui Salmoxis, chiar dacă era traco-⁠get, printre înţelepţii care au precedat filosofia ca atare.

Chiar mai cunoscut decât Salmoxis era tracul Orfeu, menţionat de către Hippobotos pe primul loc în Lista filosofilor.

Orfeu considera că sufletul este de origine divină şi este, ca atare, nemuritor, în timp ce trupul este pieritor, fiind născut şi perpetuat din cenuşa titanilor ucişi de trăsnetul lui Zeus, deoarece titanii l-⁠au ucis şi l-⁠au mâncat pe fiul acestuia Dionysos-⁠Zagreus. Prin corpul său, omul este moştenitorul acestui păcat originar. Sufletul său stă închis în trup ca într-⁠un mormânt (sema) şi este subjugat de poftele acestuia. Naşterea, prin întruparea sufletului, seamănă mai mult cu o moarte. Ceea ce credeau şi traco-⁠geţii, care plângeau la naştere şi sărbătoreau moartea, prilej cu care sufletul se ducea la Salmoxis, dacă decedatul a avut o viaţă şi o moarte eroice.

Orfeu era imaginat ca un cântăreţ neîntrecut la chitară, care, prin muzica şi glasul său, putea să îmblânzească animalele şi să vindece bolile (ceea ce astăzi se numeşte „muzicoterapie”). El putea, prin sugestie verbală şi muzicală, să-⁠i înduplece şi pe zei, şi pe stăpânitorii Infernului, acesta fiind conceput ca un fel de peşteră subterană în care ar fi coborât Orfeu pentru a-⁠şi căuta soţia (Eurydice).

Pittacos, care era trac după tată, este menţionat al treilea din lista lui Diogenes, după Thales şi Solon. El a fost cunoscut mai întâi ca războinic în favoarea cetăţii Mytilene, la conducerea căreia ajunsese pe o perioadă de zece ani. În această calitate a dat dovadă de multă înţelepciune, adoptând iertarea în locul răzbunării, chiar în situaţii dificile, când a fost vorba de viaţa fiului său.

Sfaturile pe care le-⁠a dat cetăţenilor din Mytilene redau succint modalităţile de comportare caracteristice vieţii simple şi cumpătate a traco-⁠geţilor. Tot despre el se spune că era şi autor de cântece şi versuri, şi că ar fi scris şi o lucrare, Despre legi, pentru a le face înţelese de către oamenii simpli.

În fine, Anacharsis este amintit uneori primul pe lista tradiţională a celor şapte înţelepţi fiind menţionat şi de către Herodot. Despre el, frate al regelui Sciţiei, se ştie că ar fi scris un poem de vreo opt sute de versuri despre obiceiurile sciţilor faţă de cele greceşti, în special despre simplitatea vieţii sciţilor şi despre felul în care aceştia se comportau în război. Datorită vorbirii sale deschise a prilejuit formarea unui proverb: „A vorbi ca un scit”, adică a spune deschis adevărul.

Anacharsis a trăit la Atena şi a fost prieten cu Solon. Îi sunt atribuite numeroase remarci critice la adresa vieţii libertine a grecilor. El recomandă mereu cumpătarea („pune frâu gurii şi stomacului”), abţinerea de la băutură, prudenţa şi modestia. Reiese dintr-⁠o scrisoare că a venit în ţara grecilor ca să le cunoască obiceiurile şi îndeletnicirile. El îi scria lui Cresus: „Nu caut să mă îmbogăţesc, ci îmi ajunge să mă întorc în Sciţia ca un om mai bun decât am plecat”.

Este demn de remarcat faptul că relatările despre cei patru înţelepţi de origine traco-⁠getă au nota comună a comportamentului remarcat la populaţiile traco-⁠gete de către istorici şi geografi. Mai mult, aceştia se dovedesc înţelepţi, în sensul antic al cuvântului, tocmai prin promovarea stilului de viaţă traco-⁠get, a tradiţiilor şi obiceiurilor acestora, unele dintre ele păstrându-⁠se, la populaţiile româneşti de pe teritoriile locuite de traco-⁠geţi, până în zilele noastre.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest