Un recital cu numele melodie, dor, magie
Sorana Mănăilescu: Maestră Ruxandra Donose, un colind vorbește de visul de a fi acasă de Crăciun. V‑ați rezervat, se pare, sărbătorile de iarnă pentru români. Dorim să ne aduceți vești. Care din marile scene ale lumii care vă găzduiesc v‑a dăruit cele mai multe satisfacții în anul care se îmcheie?
Ruxandra Donose: A fost un an foarte, foarte plin, foarte plin. Eu de câțiva ani și predau în mod, să spun așa, academic. A fi un mentor pentru cântăreți e ceva ce fac mai de multă vreme, dar de câțiva ani sunt profesoară universitară la Universitatea „Anton Bruckner” din Linz, în Austria. În această calitate predau foarte mult, sunt invitată la multe workshopuri, masterclassuri, am organizat asemenea evenimente în mai multe locuri din lume, chiar și în America, la West Chester University, în jurii ale unor concursuri. Este o activitate adăugată la aceea pe care o am de cei peste 30 de ani menționați.
Anul acesta am fost în Austria, România, Germania, Franţa, Italia, Japonia şi în Statele Unite. Am fost peste tot în Statele Unite, am avut reprezentații la acea casă de operă renumită care este San Francisco. A fost o premieră absolut americană a unei opere moderne de o compozitoare finlandeză, pe nume Kaija Saariaho. Opera se intitulează Innocence și a fost foarte bine primită. A impresionat mult, deoarece are un subiect de mare actualitate în lume în general și în America în special, anume violența în școli.
La Tokyo, în compania renumitei NHK Symphony Orchestra, în cadrul Festivalului primăverii și sub bagheta lui Marek Janowski, am debutat în Tristan și Isolda de Richard Wagner. Deci iată că repertorul meu, în momentul de față, pleacă de la romanțe și ajunge la Wagner sau la muzica contemporană. Așadar, își păstrează diversitatea.
Ne aflăm, acum, la Ateneu, centrul vieții noastre muzicale, după un concert din cadrul proiectului Turnee de poveste. Care este noutatea acestei prezențe ovaționate de publicul rumân în comparație cu altele alături de nume mari ale scenei lirice: sopranele Leontina Văduva, Diana Ionescu, bas‑baritonul Sorin Coliban?
Noutatea, ca să zic așa, nu este neapărat faptul că m‑am aflat pe aceeași scenă cu acești colegi ai mei, cu care ne cunoaștem foarte bine de la Viena sau din restul lumii, noutatea este că am prezentat în seara aceasta o parte a recitalului cu numele de Melodie, Dor, Magie, împreună cu pianistul Sergiu Tuhuțiu, iar acest recital este ceva nou, deoarece conține muzică foarte diversă.
Ideea care a stat la baza acestui program este aceea de a urmări melodia într‑o călătorie pe tot parcursul istoriei muzicii, începând din baroc și până în zilele noastre, deci iată diverse stiluri, nu numai din epoci diferite, dar și stiluri diferite.
Cum s‑a născut acest turneu și colaborarea cu pianistul Sergiu Tuhuțiu?
Noi avem deja o istorie, cântăm împreună de mai mulți ani și este minunat să ai un partener cu care gândești și simți afin. Există acolo o chimie muzicală incontestabilă și asta ne dă posibilitatea să ne bucurăm de fiecare dată și să nu ne crispăm. Așa cum am spus, abordăm împreună un repertoriu divers: colinde, romanțe, musical, balade pop, operă, așadar cântăm de toate, iar Sergiu este un partener foarte bun în privința asta.
Sunteţi recunoscută pentru repertoriul divers. V‑au atras rolurile în travesti și interpretați partituri din toată istoria muzicii începând cu barocul. Cum explicați extarordinara disponibilitate vocală și psihică? Este dat natural sau sunteți îndatorată unor mentori?
E greu de spus cine mi‑a influențat cel mai mult cariera. Cred că un artist care are un scop, un ideal în viață și o chemare – cred că ăsta este cuvântul cel mai important – știe să învețe de la fiecare om care îi apare în față, știe să învețe din victorii, știe să învețe din greșeli. Bineînțeles că am avut mentori foarte dragi și importanți, de la care am învățat și la care țin. Începând de la aceea care care mi‑a descoperit vocea în liceu, doamna profesoară Maria Serafimovici, continuând cu doamna Georgeta Stoleriu, care mi‑a fost profesoară la Conservator, și apoi la Viena, de asemenea, au fost două doamne profesoare care mi‑au acompaniat pașii: Carol Bleichner‑Meyer și Carol Byers.
În plus mentorii cei mai importanţi au fost părinții mei, ambii muzicieni și oameni de cultură. Mi‑aduc aminte de seri întregi în care făceam împreună cu ei audiții comparate. Vorbim de niște ani în care nu era chiar atât de simplu. Acum este foarte ușor să dai drumul la YouTube și să faci atâtea audiții comparate cât îți ajunge timpul. Atunci nu era chiar de la sine înțeles, dar noi făceam asta și am învățat atunci. M‑a ajutat mult și faptul că studiez pianul de la șase ani. Am avut două profesoare ilustre de pian din școala Floricăi Musicescu.
Deci, iată că toate aceste lucruri s‑au îmbinat în așa fel încât să rezulte aceea care sunt astăzi, ca să nu mai vorbim de faptul că am în spate 30 de ani de carieră internațională. Nu vorbesc de anii studenției, ci din momentul în care am ieșit din țară. Au trecut de atunci peste 30 de ani și toată această experiență adunată – muzicală, de limbi străine, de trăiri umane – se reflectă în performața mea de acum.
Maestră Ruxandra Donose, pentru că sunteți un ambasador al culturii și muzicii românești, aș dori să vă întreb cum suntem priviți în lume?
Nu pot să spun altceva decât că suntem priviți foarte bine, poate, să spunem, datorită contextului în care eu mă învârt în lume, talentele românești, școala de muzică din România, având un renume de maximă înălțime și calitate. Mă bucur de fiecare dată să pot să reprezint și să reconfirm această părere care deja există în lume despre muzicienii din România.
Ce va urma în anul 2025?
Pe 5 ianuarie voi fi la Opera Română, într‑un concert de Anul Nou, organizat de Fundația Calea Victoriei, împreună cu un tânăr bariton de la Operă, Alexandru Constantin. Vom cânta pagini celebre de operă în mod special, dar și de operetă, apoi voi reveni la Ateneu în luna februarie, iar spre sfârșitul stagiunii viitoare mă așteaptă un nou debut într‑o altă țară și pe un alt continent în care nu am mai cântat până acum, și anume în Australia, la Opera din Sydney.
■ Mezzosoprană
Sorana Mănăilescu în dialog cu Ruxandra Donose