Contemporanul » Cronică plastică » O poetică a imaginii – Arta textilă a Danielei Frumuşeanu

O poetică a imaginii – Arta textilă a Danielei Frumuşeanu

Spiritul ordonator al Danielei Frumuşeanu face casă bună cu sensibilitatea ei de sorginte poetică, iar ambele, susţinute printr‑o cultură solid construită, concură la articularea unei creaţii reprezentative pentru arta românească contemporană…

Profund ancorată în viaţa artistică a zilelor noastre, numărându‑se în chip de necontestat printre cei care creează fenomenul ca atare, Daniela Frumuşeanu, artist decorator, pedagog, inventator cu brevete la OSIM, organizator şi curator de expoziţii, autor de cărţi, studii şi articole, se numără printre personalităţile plurivalente ale breslei.

În încercarea de a‑i aborda complexa şi bogata activitate, ce depăşeşte patru decenii, ai dubla tentaţie de a vorbi despre operă, dar şi de a încerca un portret, măcar unul redus la liniile esenţiale, al artistei Daniela Frumuşeanu. Voi începe cu acesta, pentru că mi s‑a întâmplat destul de rar să întâlnesc un profesor atât de implicat în activitatea de formare a generaţiei tinere, atât de generos şi atât de plin de imaginaţie. Puţini, pe de altă parte, sunt artiştii dispuşi să‑şi pună, temporar, între paranteze, propria activitate, pentru a se dedica reuşitelor de grup, organizărilor de expoziţii de anvergură, reprezentative şi pentru breaslă, dar şi pentru ţară. Şi pe toate acestea Daniela Frumuşeanu le face cu discreţie şi modestie, chiar dacă voinţa şi bunăvoinţa ei reuşesc să urnească din loc mecanisme adesea ancrasate fie de prea multe clişee, fie de împământenite prejudecăţi. Eu, personal, mi‑am intersectat drumul cu al domniei sale de mai multe ori, pe când se ocupa de expoziţii de grup ori personale ale studenţilor săi şi nu, aşa cum de obicei se întâmplă, cu ocazia unor evenimente artistice individuale. Şi totuşi, în pofida acestei dăruiri, artista nu şi‑a neglijat niciodată propria creaţie, pe care a îmbogăţit‑o continuu şi căreia i‑a adăugat, treptat, alte şi alte dimensiuni. Dovada cea mai bună a acestei realităţi o reprezintă expoziţia personală de artă textilă şi de mixed media, cu titlul „Spaţiul cuvintelor”, deschisă de Daniela Frumuşeanu în spaţiul galeriei de artă MUSEIKON din Alba Iulia, în perioada 26 noiembrie – 30 decembrie 2019.

Dacă ar fi să încerc o caracterizare mai generală a creaţiei Danielei Frumuşeanu, aş spune că opera sa se distinge prin măcar două trăsături esenţiale: exploatarea materialelor, a tehnicilor şi a genurilor celor mai diverse, de la cele tradiţionale până la cele contemporane, prin mixarea lor cu rezultate spectaculoase în ordine expresivă, pe de o parte, iar pe de altă parte, naşterea unei poetici a imaginii cu adâncă marcă personală. Fiindcă, mai presus de orice, Daniela Frumuşeanu cercetează şi studiază continuu, conştientă că un artist este un creator de cultură, dar şi că prin cultura înaintaşilor chiar propria sa operă se articulează solid şi convingător. Vom regăsi astfel în lucrările sale bogate trimiteri la epoci şi culturi de la cele mai îndepărtate până la cele mai actuale. Toate imaginile, sugestiile şi simbolurile folosite trec însă printr‑un filtru al sensibilităţii şi printr‑o reinterpretare în cel mai autentic spirit postmodern. În acest sens, poate cele mai grăitoare sunt: teza sa de doctorat, cu titlul „Posibilităţile moderne de expresie estetică ale unei tehnici străvechi – imprimarea cu ceară” şi invenţia numită „Procedeu de piroimprimare cu materiale termorezistente pe suporturi organice şi anorganice”, brevetată la OSIM.

În arta Danielei Frumuşeanu nu există, propriu‑zis, graniţe. De‑a lungul vremii ea a expus, generic vorbind, artă decorativă, respectiv obiect, carte‑obiect, colaj textil, panou decorativ, instalaţie, fotoprint, dar şi fotografie. A creat filme experimentale, a investigat posibilităţile expresive şi ideatice ale combinaţiilor de tehnici vechi şi noi, astfel încât într‑o lucrare de a sa apar juxtapuneri care, poate, la o primă vedere ar părea imposibile. Artista ne dovedeşte însă contrariul. Materiale naturale şi sintetice stau bine laolaltă, tehnici precum imprimarea liberă, imprimarea serigrafică, piroimprimarea, imprimarea prin ştampilare, rezervarea cu ceară, tapiseria în haute lisse, broderia concură la realizarea unor obiecte artistice spectaculoase la nivel vizual, dar şi încărcate cu sens la nivel ideatic, astfel încât graniţa strictului decorativism este cu mult depăşită. Forme geometrice primare întâlnesc arabescuri elaborate, petele dense de culoare intră în dialog cu transparenţele, senzaţia de materialitate şi de tactilitate a unora dintre obiectele sale e contrapunctată de altele, cu mult mai diafane, stilizate până la esenţial.

Ideile cărora Daniela Frumu­şeanu le dă formă plastică sunt susţinute prin titluri cu valenţe poetice şi metaforice: „Învelişul gândurilor”, „Muzica sferelor”, „Succesiunea clipelor”, „Alchimia vegetalului”, „Poporul bronzului”, „Trepte de lumină”, „Apele timpului” etc.

Remarcabilă este, în dinamica activităţii artistice a Danielei Frumuşeanu, exploatarea tenace a unei teme, până la epuizarea tuturor posibilităţilor ei expresive, aşa încât seriile de lucrări îi sunt specifice creaţiei pe care, de altfel, par să o şi ordoneze.

Nici dihotomiile nu rămân străine de arta sa. Obiectul de dimensiuni mici intră în acord cu instalaţia de mari dimensiuni, capabilă să cucerească şi să modeleze spaţiul, trecând graniţa bidimensionalului spre tridimensional. Pe de altă parte, simboluri străvechi precum spirala sau crucea, în diferite variante, sunt la fel de inspiratoare pentru artistă ca şi mult mai derizoriile „semne” ale contemporaneităţii, precum codul de bare de pe mărfuri şi alimente, pe care Daniela Frumuşeanu reuşeşte să‑l convertească estetic. Unele dintre amplele sale compoziţii impresionează prin preţiozitate şi strălucire, altele prin austeritate compoziţională şi cromatică. Imaginea şi textul concură, la rândul lor, la crearea unora dintre compoziţiile cu sursă livrescă ale artistei. Dragostea pentru carte, ca obiect, ca simbol, ca vehicul de cultură, rămâne însă, probabil, cea mai prezentă şi cea mai pregnantă în această operă cu pronunţată dimensiune intelectuală. De aici şi titlul recentei personale de la Alba Iulia: „Spaţiul cuvintelor”.

Spiritul ordonator al Danielei Frumuşeanu face casă bună cu sensibilitatea ei de sorginte poetică, iar ambele, susţinute printr‑o cultură solid construită, concură la articularea unei creaţii reprezentative pentru arta românească contemporană.

Luiza Barcan

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Luiza Barcan

Luiza Barcan – critic şi istoric de artă, scriitor, jurnalist (n.08.10.1964, Bucureşti) Studii: – Facultatea de Litere (Universitatea Bucureşti, specializarea Română – Engleză), promoţia 1987 – Facultatea de Istoria şi Teoria Artei a Universităţii de Arte din Bucureşti, promoţia 1998. [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now