Cronică plastică

Incursiune contemporană în veacul de mijloc

Expoziție de artă decorativă, Palatul Parlamentului, Sala „Constantin Brâncuși”, octombrie – noiembrie 2024. După o lungă perioadă în care Evul Mediu a fost privit, din ignoranță, desigur, mai degrabă ca o perioadă întunecată a istoriei umanității, – iar aici, neîndoielnic, marea Revoluție Franceză de la 1789 a jucat un rol însemnat – mentalitatea contemporană a început să se schimbe, treptat, recuperând și revalorificând imensa moștenire cultural‑spirituală a epocii în discuție. Fiindcă, nicidecum întunecat, Evul Mediu a fost adevărata sursă de iluminare a minții și a spiritului, iar nu așa‑zisă epocă „a luminilor”, marcată de o viziune pozitivist‑ateistă asupra lumii și căreia i‑a urmat și mai distructiva filozofie materialist‑dialectică, baza doctrinei comuniste.

Oamenii de cultură, artiștii în mod special, redescoperă în zilele noastre acel izvor nesecat de inspirație pe care îl reprezintă creațiile medievale de toate felurile, de la muzică și literatură până la pictură și heraldică, și canalizează acest izvor spre propriile lor creații.

Astfel a luat naștere în 2013 un proiect cultural inedit, incitant pentru cei cărora li se adresează, și de mare amploare, inițiat de doamna conf. univ. dr. Daniela Frumușeanu, de la Universitatea Națională de Artă din București. E vorba despre expoziția de grup, itinerantă, numită Steaguri medievale imaginare, o adevărată incursiu­ne culturală în veacul de mijloc, întreprinsă de un număr semnificativ de artiști, din toate generațiile, de la studenți și masteranzi până la consacrați, artiști specializați în diferite tehnici: arte decorative, pictură, grafică, sculptură, mixed‑media. Ea însăși artist decorator cu o bogată experiență și cu o activitate impresionantă, Daniela Frumușeanu se remarcă, totodată, printr‑o mare generozitate și deschidere către confrați și către tinerii pe care‑i formează în cadrul Universității. Dovadă a deschiderii și a consecvenței sale stă chiar acest proiect cultural, materializat în câteva expoziții itinerate în mai multe centre culturale ale țării.

Prima ediție a expoziției Steaguri medievale imaginare s‑a desfășurat între anii 2013 și 2014 și a fost prezentată la București, Bacău, Bistrița‑Năsăud și Hunedoara. Cea de a doua ediția a avut loc între 2020 și 2021, la București și la Bistrița-Năsăud. Până la ediția a III‑a, cea de anul acesta, ce se desfășoară între 1 și 31 octombrie 2024 la Sala „Constantin Brâncuți” a Palatului Parlamentului, proiectul Danielei Frumușeanu a mai cunoscut câteva ramificații prin expozițiile-pilot la care au expus studenții participanți la tabăra de creație Etno‑design – între mimesis și așteptare. Acestea au fost deschise la Palatul Brâncovenesc de la Potlogi, în 2016, la Biserica Evanghelică din Herina, în 2019, și la Primăria Ardud, județul Satu Mare, în 2021.

Ediția a III‑a a proiectului de arte vizuale Steaguri medievale imaginare reunește și în acest an lucrări selectate de un juriu alcătuit din profesioniști ai domeniului. Acestea sunt semnate de 42 de artiști decoratori (mulți specializați în artele textile), pictori, graficieni și sculptori din diferite generații. Așa cum chiar tematica o impune, lucrările sunt cu toate parietale și revin, în această nouă formulă, pe simezele Sălii „Constantin Brâncuși” de la Palatul Parlamentului, spațiu ce a găzduit și alte ediții ale expoziției.

Proiectul inițiat de doamna Daniela Frumușeanu este inedit prin ideea de a aduce laolaltă multiple viziuni și abordării asupra heraldicii medievale, dar și incitant prin necesitatea ca artiștii implicați să recurgă la o documentare complexă, privind și sursele livrești, și pe cele de natură imagistică.

Arta heraldică, cum se știe, a început să se manifeste în secolele X‑XI, în Germania. Pentru prima dată la Göttingen, în anul 934, cavalerii au purtat bucăți de stofă de culori diferite și de forme variate, care, mai târziu, au devenit sursa de inspirație pentru steme. De‑a lungul timpului, stemele au devenit simbolurile fundamentale ale popoarelor, ele condensând într‑o singură imagine istoria și semnele identitare ale fiecărei națiuni. Heraldica este un cuvânt provenit din latina medievală, unde „heraldus” însemna „crainic”, adică îl desemna pe cel care purta mesajele de război și îi prezenta pe cavaleri în cadrul turnirurilor. Fiecare luptător se diferenția printr‑un blazon transpus pe diferite suporturi, precum lemn, piatră, metal sau hârtie, iar aceste simboluri (arme, unelte, plante și animale, precum leul, vulturul, grifonul, șarpele, dragonul, liliacul, unicornul) erau reprezentate prin șapte culori de bază. În timp, blazonul n‑a mai fost doar marca identitară a păturilor nobiliare, ci a devenit și marca unui oraș sau a unei bresle.

Stema reprezintă totalitatea simbolurilor distinctive ce alcătuiesc blazonul și este formată din: scut, ca element principal, figuri heraldice și elementele exterioare ale scutului: cimerul, cingătoarea, coroana, susținătorii, pavilionul și deviza.

Scutul, de formă rotundă, ovală, pătrată, rombică sau dreptunghiulară, fusese la origine un mijloc de apărare, devenind ulterior un mijloc de recunoaștere a cavalerilor pe câmpul de luptă.

Heraldica a devenit, de‑a lungul secolelor, o știință și o artă, iar proiectul intitulat Steaguri medievale imaginare pornește de la acest complex pretext cultural, cu multiple conotații simbolice, lăsându‑le artiștilor interesați de domeniu posibilitatea exprimării libere a viziunii, dar și a potențialului lor de reinterpretare, revalorificare și reintegrare a formelor și simbolurilor heraldice în cultura contemporană.

Rezultatul demersului este pe măsura așteptărilor. Lucrările expuse oglindesc o multitudine de viziuni asupra imagisticii heraldice și propun abordări în tehnici variate, de la țesături în tehnica tradițională haute lisse sau țesături în tehnici mai noi, precum împâslirea sau broderia mecanică, până la pictură pe pânză, pictură pe sticlă, colaj digital, xilogravură pe pânză, pictură în tempera pe lemn, imprimare manuală. Multe dintre lucrări sunt realizate în tehnică mixtă. Formele compozițiilor prezentate în cea de-a treia ediție a proiectului amintesc de scutul care este elementul principal al unei steme, dar și de steag. Pe aceste suprafețe, din diferite materiale, artiștii au reprezentat, interpretând în cheie contemporană simboluri heraldice. Unii dintre ei doar au sugerat astfel de simboluri, folosindu‑se de sugestiile venite din arta heraldică doar ca de un pretext sau ca de un punct de plecare pentru realizarea unor imagini unicat, cu forme, culori și texturi variate, expresii libere ale viziunii lor.

Expoziția este și un bun prilej pentru o „recapitulare” a tehnicilor artistice tradiționale, moderne și contemporane care, puse în dialog, oferă publicului posibilitatea de a compara, de a evalua și de a se bucura de o ofertă artistică generoasă, complexă și purtătoare de semnificații cultural‑spirituale dintre cele mai semnificative. De asemenea, amplul discurs vizual de la Sala „Constantin Brâncuși” este și un prilej de dialog și comunicare între artiști, în cele din urmă chiar un fertil schimb de informație și experiență.

Incursiunea în epoca medievală, realizată la inițiativa doamnei profesoare Daniela Frumușeanu, aduce un plus de prețiozitate și rafinament în concertul uneori disonant al limbajelor artistice contemporane.

■ Critic și istoric de artă

Luiza Barcan

Total 0 Votes
0

Luiza Barcan

Luiza Barcan, critic și istoric de artă, doctor în arte vizuale, expert al Ministerului Culturii în domeniul: Bunuri cu semnificație culturală – artă medievală, secolele XVIII-XIX, jurnalist, expert al Casei de Licitații Vikart. Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Vâlcea, membru fondator și director al Fundației HAR („Habitat și Artă în România”). S-a născut la București în data de 8 octombrie 1964. Absolventă a Liceului de matematică-fizică nr. 4 din București, a Facultății de Limba și Literatura Română de la Universitatea București (1987) și a Facultății de Istoria și Teoria Artei a Universității Naționale de Artă din București. Profesor de limba și literatura-română (1990-1995), redactor, realizator de emisiuni la Televiziunea Română (1995-2013), redactor la Radio România Internațional (2000-2006), colaborator la Radio Trinitas al Patriarhiei Române, din 2014 și până în prezent (realizator al documentarului radiofonic „Zidiri în chipul crucii”). Din 1996 publică cronică plastică, interviuri, reportaje, eseuri, studii de istoria artei, monografii de monumente în paginile Contemporanul, Literatorul, Azi Literar, artPanorama, Museion, Adevărul literar şi artistic, Ianus, Virtualia, Tribuna, Tabor, Povestea vorbei, Buridava, Ramuri, Observator cultural, artMargins a Universităţii „Santa Barbara” din California.

Co-organizator, împreună cu Alexandru Nancu, al programelor Fundaţiei HAR: „Habitat şi Arta in Romania” ,„Arta in drum spre muzeu” (1999 – Râmnicu Vâlcea), „Tradiţie şi Postmodernitate” (2000 – 2005, Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni, judeţul Vâlcea) „Stuf 2004” (2004, Murighiol, judeţul Tulcea), „ReSitus – Metode şi tehnici avansate de conservare şi reconstrucţie digitală pentru patrimoniul cultural-istoric imobil (2007, Câmpulung Muscel), Lut/ Adobe 2007, 2008, 2009 (Capul Doloşman/ Cetatea Argamum, judeţul Tulcea).

Din anul 2000 şi până în prezent, curator al programului „Restituiri” care a cuprins expoziţiile: „Seniori ai picturii romaneşti contemporane”, „Invitaţii lui Iosif Sava în 40 de desene ale Rodicăi Ciocârdel Teodorescu”, „Rromani art”, expoziţiile personale de la Constanţa, Tulcea, Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti ale pictoriţei centenare Medi Wechsler Dinu, expoziţia retrospectivă Maria Constantin, expoziţiile retrospective Alexandru Nancu („Teasc pentru memorie” și „Spațiul imaginării”), Bucureşti 2013, expozițiile retrospective Lidia Nancuischi). Curator a peste 30 de expoziţii personale sau de grup, deschise în Bucureşti şi în alte oraşe mari ale ţării. Face parte din colectivul de autori ai dicţionarului on line Un secol de sculptură românească (2013, 2014) și din colectivul de autori ai cărții Centenarul femeilor din arta românească (2018).

Debut literar în revista artPanorama, cu proza Jucătorii de șah (1997). Debut editorial cu volumul Nichita Stănescu. O viziune poetică a timpului (2000, ediţie bibliofilă, coordonata de Mircia Dumitrescu).

Cărți de memorialistică: Artişti plastici la Serata lui Iosif Sava (2003), în format electronic (2005); Spre Răsărit, cu Alexandru (2017).

Cărți de specialitate (cronică plastică, istoria artei): Angoase ale privirii (2004); Monografiile bisericilor de lemn – monument istoric de la Grămeşti, Malaia, Racoviţa- Copăceni, Ciungetu, Brezoi, Mariţa (2000, 2001), împreună cu Alexandru Nancu; Albumul monografic Medi Wechsler Dinu (2010); Albumul monografic „Maria Constantin” (2013); Albumul monografic „Constantin Calafateanu” (2014); Albumul monografic „Lidia Nancuischi” (2018)

Premii și distincții: Premiul pentru critică, acordat de Consiliul Director al Uniunii Artiștilor Plastici din Roâmânia (2017); Diplomă de excelență pentru întreaga activitate, acordată de Filiala Buzău a Uniunii Artiștilor Plastici din România, cu ocazia Bienalei „Ion Andreescu” (2018); Premiul III la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2012”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Grecii de Brăila” („Greek and Romanian”); Premiul pentru film religios la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2011”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Skopelos, insula celor 365 de altare”; 2011 – Medalia Muzeul Brăilei – 130 de ani şi Medalia „Nicolae Iorga – 140 de ani de la naştere”, decernate de Muzeul Brăilei pentru documentarele „Biserici de la Dunăre” (2011).

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește și
Close
Back to top button