Contemporanul » (Con)texte (pagina 7)

(Con)texte

Noi şi Europa

Să îndrăzneşti să ştii, să descoperi adevărul după întunecatele decenii de demonie politică e un act de curaj, dar şi unica şansă de a parveni la adevăr şi justiţie. În ape tulburi, se pot impune falsul şi impostura, cum ar fi ţintuirea la stâlpul infamiei, de către foştii persecutori, a fostelor victime – torturate, urmărite tot restul vieţii, interzise în ...

citește »

Nietzsche şi ucenicii vrăjitori (II)

Distincţia devenită clişeu dintre apetitul pentru formă al scriitorului occidental şi realismul psiho-⁠social al prozei ruse este invalidată în Dostoievski-⁠Nietzsche. Elogiul suferinţei, printr-⁠un exerciţiu hermeneutic plin de revelaţii şi de tensiune a argumentării, ce pare să fi acaparat toate forţele intelectual-⁠afective ale autoarei, dându-⁠i uneori cititorului sentimentul că e martorul indiscret al febrilei sale căutări de sens, cu ezitări, îndoieli, ...

citește »

Nietzsche şi ucenicii vrăjitori (I)

Să-⁠l interpretezi pe Iuda prin „ocheanul” datoriei faţă de Israel şi al Iubirii faţă de Învăţător?… Eseista merge pe propriul traseu argumentativ pentru a-⁠l întâlni, la capăt, pe Merejkovski care concluzionează: nu arunca cu pietre în Iuda, căci aproape de el e Iisus… Lectura nocturnă e cea mai potrivită când cobori în subteranele sufletului, cum e definit metaforic universul lui ...

citește »

In jurul lui Dostoievski

Dostoievski îşi propune un gen nou pe care îl botează „realismul fantastic”. După cum îl defineşte (ceva fantastic dar credibil) şi îl practică, acesta nu e o anticipaţie a realismului magic, ci tratarea fantasticului sub regim simbolic. Ceea ce contează, nu e intriga romanului, ci ideea. Să faci ordine în haos e, probabil, mai dificil decât să-⁠l creezi. Astfel trebuie ...

citește »

Județul lui Faust cu Mefistotel

În cultură nu se intră de pe teren viran. Şi nu intră fiecare prin strunga proprie. Individualismul, societatea segmentată în conştiinţe izolate (Niklas Luhmann) nu sunt factori de civilizaţie. E probabil mai mult în stereotipul ardeleanului decât obişnuinţa lucrului făcut temeinic. E poate o filosofie de genul: Est modus in rebus. Lucrul de valoare îşi are calea lui, „numai moartea/ ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest