Din ultimul număr:
Contemporanul » Clubul Ideea Europeană » Nicolae Breban la o vârstă demnă de invidiat

Nicolae Breban la o vârstă demnă de invidiat

Familia lui Breban a avut de suferit, în 1941 membrii ei au fost obligaţi să se refugieze la Lugoj. Preoţii greco‑catolici au devenit ţinta unei prigoane pentru a fi determinaţi să renunţe la credinţa lor

Scriitor greu de ignorat în ultimele decenii, un remarcabil prozator şi eseist din postbelic, Nicolae Breban s‑a născut la 1 februarie 1934 la Baia Mare. Tatăl său era preot greco‑catolic, păstorea o comunitate din Cicârlău, lângă Baia Mare, a ctitorit o biserică şi a înfiinţat o şcoală în timpul stăpânirii austro‑ungare. Mama sa, născută Olga Constanţa Esthera Böhmler, era urmaşa unor imigranţi germani din Alasacia‑Lorena. De la început educaţia lui Breban era bilingvă. La vârsta de 17 ani a fost nevoit să lucreze, nefiind admis în învăţământ ca fiu de preot greco‑catolic, cult prigonit. După un an s‑a mutat la Bucureşti, angajându‑se la Uzinele 23 August, apoi a fost acceptat ca şef de garaj la Ministerul Finanţelor. Încercarea de a fi primit la Facultatea de Filologie a eşuat la intervenţia decanului Atanase Joja. Lupta de clasă era susţinută şi de intelectuali colaboraţionişti. Formaţia de intelectual şi‑a dobândit‑o prin autoeducaţie, contactul cu filosofia, filologia a fost rezultatul voinţei sale de autodidact. A participat ca extern la cursurile universitare. La finele anilor ’60 s‑a împrietenit cu Nichita Stănescu, a frecventat cenacluri literare, a publicat poeme, a cunoscut îndeaproape opera eminesciană, poezia lui Ion Barbu, i‑a citit pe Dostoievski, Goethe, Nietzsche, ceea ce i‑a jalonat pentru decenii concepţia literar‑filosofică. În cercul său de prieteni se numărau Grigore Hagiu, Cezar Baltag, Matei Călinescu, literaţi ce aveau să formeze nucleul noii literaturi non‑proletcultiste. La vârsta de 31 de ani se afirmă cu romanul Francisca, un demers meritoriu şi memorabil. Eroul era neconvenţional, deşi secretar de partid nu semăna cu tipul standardizat de critica obedientă. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor, au urmat alte două cărţi de proză, astfel că i s‑a încredinţat conducerea noii publicaţii România literară. Criticul Nicolae Manolescu a apreciat elogios concepţia de realizare a acestei reviste importante, diferită de „linia partidului”. În 1971, aflat la Paris pentru o colaborare la filmul Animale bolnave, creat după proza sa, Breban demisionează din funcţia de redactor-şef al României literare, gest salutat şi de Ţepeneag. În România, Ceauşescu începea să aplice propria „revoluţie culturală”, după modelul chinez şi nord‑coreean. Breban a revenit în România, dar multe uşi i‑au fost închise, a fost exclus din CC al PCR. Abia după căderea regimului Ceauşescu, Breban a revenit în prim-planul vieţii literare, a preluat conducerea revistei Contemporanul, având ulterior alături o entuziastă şi talentată colaboratoare, scriitoarea venită din Chişinău, Aura Christi.

Breban are în fiecare număr un editorial pe teme filosofie sau politice, publică proză, amintiri, este primit în Academia Română şi ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. Criticii au comparat proza lui Breban cu cea a lui Camil Petrescu, fără a găsi multe puncte comune. Analiza psihologică profundă este totuşi o punte de comparaţie. De asemenea, proza lui D.R. Popescu, pe care, de altfel, Nicolae Breban l‑a readus în atenţia criticii după 1989, are afinităţi cu creaţia brebaniană. Se remarcă la Breban o preocupare permanentă pentru moştenirea lui Bergson şi Nietzsche. Este fecundă această aplecare la revelaţiile celor doi filosofi. De asemenea, apreciabilă este îndepărtarea scriitorului de efemerul politic, de carnavalul la care asistăm de aproape 30 de ani. Valeriu Cristea a remarcat şi poziţia polemică a scriitorului faţă de unele exagerări ale propagatorilor creştini care uită de universalismul religiilor monoteiste. Menţionăm că revista Contemporanul. Ideea Europeană are colaboratori permanenţi din Israel, iar membrii redacţiei au vizitat Israelul cu diverse prilejuri.

În scrierile lui Breban se remarcă adesea obsesia supremaţiei unui personaj, ceea ce explică şi apariţia dictatorilor. Este o reflectare a ideilor lui Nietzsche, desigur, în plan artistic. De asemenea, se regăsesc şi trăsături ale eroilor lui Jack London. Reperul moral se poate întrupa în chipul unui înţelept bătrân, al unei femei sau al unui copil. Nu lipsesc nici personajele cu caracter diabolic. Misticismul, paranoia pot stimula asemenea caractere. Îngerul de ghips este un exemplu. În alt roman, Bunavestire (1977), îl găsim pe Grobei (nu este un nume ales la întâmplare, grober în germană şi grubyi în rusă însemnând aspru, brutal). Un roman complex este Don Juan (1981). Despre opera lui Breban au scris Manolescu, Alex Ştefănescu ş.a.

Familia lui Breban a avut de suferit, în 1941 membrii ei au fost obligaţi să se refugieze la Lugoj. Preoţii greco‑catolici au devenit ţinta unei prigoane pentru a fi determinaţi să renunţe la credinţa lor. Banatul, unde exista o atmosferă cu totul specială de sute de ani, a devenit scena unor atrocităţi de neimaginat, îndreptate împotriva celor care au refuzat să accepte comunismul. Puţini dintre cei care au trăit acele vremuri tulburi – şi la Lugoj, alături de familia Breban – mai sunt acum în viaţa pentru a spune ce s‑a întâmplat. Cei mai mulţi au avut o soartă cumplită, striviţi de călăii regimului comunist şi marginalizaţi în lumea care se construia după planurile gândite în mintea bolnavă a lui Stalin. Nu şi‑au gasit locul nici în dictatura lui Ceauşescu. Cei mai mulţi dintre ei nu au mai cunoscut niciodată, din nou, libertatea. Nu se poate spune în cuvinte cât a suferit familia lui după război. Romanul Bunavestire, scris între anii 1972‑1974, este o oglindă a frământărilor din perioada revenirii în România. Manolescu a fost cel care a susţinut publicarea romanului, unul dintre adversarii lui Breban fiind Titus Popovici. După 1989, Breban publică trilogia romanescă Amfitrion (1994), tetralogia epică Ziua şi noaptea, tetralogia memorialistică Sensul vieţii. Din romanele publicate menţionăm: Francisca (1965, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române), În absenţa stăpânilor (1966), Animale bolnave (1968, „romanul anului” şi Premiul Uniunii Scriitorilor), Îngerul de ghips (1973), Bunavestire (1977), Don Juan (1981), Drumul la zid (1984), Pândă şi seducţie (1992), trilogia Amfitrion (1994), tetralogia Ziua şi noaptea. Volume de eseuri: O utopie tangibilă (1994), Confesiuni violente (1994), Riscul în cultură (1996), Spiritul românesc în faţa unei dictaturi, Fr. Nietzsche. Maxime comentate, Vinovaţi fără vină, Trădarea criticii (2009), Aventurierii politicii româneşti. O istorie dramatică a prezentului (2010) etc. Poezie: Elegii parisiene (1992, ed. a II‑a, 2006). Teatru: Teatru (Viaţa Românească), traduceri: Rainer Maria Rilke, Elegii duineze (2006), J.W. Goethe, Elegiile romane (2009). Memorii: tetralogia Sensul vieţii, Stricte amintiri literare. Romanele sale au fost traduse în suedeză, franceză, rusă, engleză, bulgară, engleză etc. Publică trei romane la prestigioasa Editură Flammarion, Paris: În absenţa stăpânilor (1983), Bunavestire (1985), Don Juan (1991). În ciuda unor calomnii, dezinformări, contestări, Nicolae Breban rămâne unul dintre cei mai prestigioşi scriitori români din postbelic. Viaţa sa de scriitor nu s‑a încheiat, el poate surprinde cu noi creaţii spre folosul literaturii şi culturii române.

Boris Marian

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now