Din ultimul număr:
Contemporanul » Clubul Ideea Europeană » Clubul Ideea Europeană • Festivalul Internațional „George Enescu”

Clubul Ideea Europeană • Festivalul Internațional „George Enescu”

Într‑adevăr, este un imperiu, şi este un imperiu frumos, putem să spunem că în perioada festivalului Bucureştiul devine un rai al muzicii bune, al oamenilor frumoşi, al celor care vor să trăiască clipe deosebite prin ceea ce le oferim în festival…

Cea mai extinsă ediţie de până acum a Festivalului Internaţional George Enescu”, cea de‑a XXIV‑a, a ajuns la final. Acest adevărat maraton muzical, constând din 23 de zile de muzică clasică, a adus pe scenele festivalului peste 2.500 de muzicieni străini de cel mai înalt nivel şi peste 1.000 de artişti români de la cele mai prestigioase instituţii muzicale din ţară. Au avut loc 84 de concerte în capitală şi au fost prezentate publicului 313 lucrări semnate de 149 de compozitori, acoperind istoria muzicii de la perioada barocă până la muzica prezentului. Un număr de 35 de lucrări compuse de George Enescu au fost prezentate în festival, extinzând vizibilitatea operei marelui compozitor român atât la nivelul audienţei, cât şi al muzicienilor români şi străini. Pe durata festivalului, un număr de 30 de concerte au avut loc în alte 10 oraşe din România (Sibiu, Cluj, Târgovişte, Piatra Neamţ, Bacău, Iaşi, Târgu Mureş, Bârlad, Timişoara, Satu Mare) şi în 6 oraşe din lume (Florenţa, Berlin, Liège, Toronto, Montreal, Chişinău). Peste 300 de evenimente asociate Festivalului au avut loc în spaţii neconvenţionale, în muzee, centre comerciale, parcuri sau clădiri de birouri, conectând Bucureştiul la spiritul muzicii.

„Bucureştiul devine un rai al muzicii”

Mihaela Helmis: Stimate domnule Mihai Constantinescu, sunteţi directorul ATREXIM, de aproape trei decenii omul din spatele Festivalului Internaţional de Muzică „George Enescu”. Un imperiu atât de bogat cum este acesta care stă să devină, ca în fiecare toamnă, din doi în doi ani, Bucureştiul, trebuie că are câteva chei secrete. Şi între sugestiile pe care le aveam acasă, le aveau înaintaşii noştri acasă, cu o vioară desenată pe o farfurioară sau o cutiuţă muzicală, cu primele discuri şi căştile la care se asculta muzica, ceea ce se întâmplă acum este de mii, de zeci de mii de ori mai bogat. Aşadar, care sunt cheile acestui imperiu?

Mihai Constantinescu: Într‑adevăr, este un imperiu, şi este un imperiu frumos, putem să spunem că în perioada festivalului Bucureştiul devine un rai al muzicii bune, al oamenilor frumoşi, al celor are vor să trăiască clipe deosebite prin ceea ce noi le oferim în festival, prin concertele pe are le oferim, prin oamenii care vin la festival. E o legătură mare de chei, oricum nu este una singură, pentru că festivalul nu poate să fie făcut de un singur om sau o singură instituţie, e o echipă întreagă care lucrează la festival, sunt multe instituţii care se implică în festival, instituţii de stat, instituţii private. Ş‑mi pare bine că sunt din ce în ce mai mulţi cei care se alătură festivalului, pentru că, într‑adevăr, vrem cu toţii să ne simţim bine în perioada celor trei săptămâni, şi noi, prin programul pe care‑l propunem, încercăm să satis­facem această dorinţă a publicului de purificare în perioada începutul lui septembrie prin cât mai multă muzică de calitate.

În fond, dacă ar fi să ne gândim la „legătura de chei”, sunt cel puţin şase paliere în care s‑a dezvoltat această întâlnire fabuloasă: regat, imperiu, rai, i‑aţi spus, al muzicii.

Da. A început mai mic, a fost doar cu un holişor, ca să spun aşa, şi după aceea a devenit un palat, un palat în care tot se adună şi tot descoperim cămăruţe. În acest an sunt multe lucruri noi cu care am venit, care presupun angrenarea Bucureştiului în participarea la festival. Deci, în afara celor deja cunoscute, serile de concerte de la Sala Palatului, de la Ateneu, serile de concerte de noapte la Sala Mică, Sala Radio, acum şi Sala Excelsior. Am deschis această nouă intrare către muzica interpretată în Bucureşti în diverse pieţe, cu participarea copiilor. E un Enescu pentru copii, Enescu al copiilor, un concurs de creaţie plastică, Imaginile Enescu, în care, după ce am prezentat mai multe titluri de lucrări, am primit diverse propuneri ale artiştilor plastici, cum văd ei muzica lui Enescu, diverse concursuri, Piaţa festivalului. Deci, vrem, într‑adevăr, chiar dacă Bucureştiul este un oraş mare, să fie cuprins tot în ceea ce priveşte participarea, transmisiile pe internet care pot fi vizionate din orice colţ al ţării de cei care nu au avut posibilitatea să cumpere bilet sau care nu au avut timp să ajungă la concerte, vrem să fie o emulaţie în perioada celor trei săptămâni, aşa cum sunt marile oraşe ale festivalurilor. Cred că Bucureştiul poate să devină în acest moment ceea ce am dorit acum câţiva ani, pentru că, aşa cum v‑a spus, avem acordul şi participarea multor instituţii la găsirea a diverse forme de participare în programul festivalului.

Oare Enescu o fi avut vreodată vreo străfulgerare de privire spre viitor, percepţia dimensiunii acesteia, în câte feluri va fi folosit numele lui, creaţia lui, bogăţia pe care ne‑a lăsat‑o?

Enescu era un om foarte modest, dar el privea foarte mult spre viitor, el aşa a şi fost catalogat, ca un compozitor al secolului al XXI‑lea. Şi este, într‑adevăr, apreciat mult mai mult în secolul XXI decât a fost în anii vieţii. Modestia lui nu cred că l‑a dus vreodată cu gândul la amploarea pe care poate s‑o aibă un festival care‑i poartă numele. Dar cred că el, ce a gândit, a gândit ca muzica lui să fie interpretată de cât mai multă lume şi apreciată de cât mai multă lume. Acesta a fost şi rostul festivalului. Unul dintre obiectivele festivalului este ca muzica lui Enescu, întreaga lui creaţie, să fie prezentată în diverse forme, în diverse concepţii. De exemplu, anul acesta avem de mai multe ori Simfonia a III‑a de George Enescu în program şi este pentru prima dată când doi mari dirijori, două mari ansambluri se bat să prezinte Simfonia a III‑a de George Enescu, pe lângă celelalte lucrări. Cred că trebuie să facem o delimitare între ceea ce a vrut compozitorul să fie muzica lui şi modul în care profităm noi de pe urma muzicii lui în Bucureşti.

Şi nu numai în Bucureşti, pentru că mai sunt cel puţin patru mari oraşe în lume unde se cântă muzica lui Enescu.

Exact. Pe lângă cele 10 oraşe din România, care participă la Festivalul George Enescu, există oraşe în Europa şi în Canada, unde se organizează concerte cu muzica lui George Enescu, concerte pe care le prezintă la sediul lor şi după aceea urmează să le prezinte şi în cadrul festivalului. Este pentru prima dată când se face o legătură între extern şi intern, ca să spun aşa, şi cred că această tradiţie va continua, pentru că este o bucurie pentru noi ca Enescu să fie interpretat de formaţiile străine şi să fie inclus ca un compozitor obişnuit, ca să spun aşa, al stagiunilor de concerte.

Vin şi unii poate revin, mă refer la marii interpreţi pe care‑i râvnesc toţi melomanii, şi aici la Bucureşti. Printre cei care sunt doriţi de melomanul care sunteţi dvs., care ar fi aceia?

Eu am spus totdeauna: nu mă întrebaţi pe mine ce aş recomanda, pentru că programul este făcut de noi şi este ca şi cum ai întreba un tată care‑i copilul pe care‑l iubeşte cel mai mult. Tot ce am pregătit în acest program, m‑a rugat acum câteva zile cineva să‑i recomand aceste lucruri, şi am spus: îţi recomand să‑ţi închiriezi o garsonieră în centrul Bucureştiului ca să reuşeşti să vii la toate concertele, pentru că fiecare concert are câte un specific şi fiecare concert are câte un mare artist care participă, poate, nu pentru prima dată, cu atât mai mult dacă e pentru prima dată, dar cu un program deosebit. De la concertele de muzică contemporană, la care participă mari compozitori contemporani care sunt cântaţi pe marile scene ale lumii, până la cei care deja sunt obişnuiţi ai festivalului, cum ar fi London Symphony sau cum este Concertgebouw, cum sperăm să devină şi Filarmonica din Berlin, şi n‑aş avea acum ceva specific. Poate cineva urmăreşte noile vedete care vin pentru prima dată în festival, altcineva doreşte să urmărească anumite programe care sunt prezentate pentru prima dată. Avem 14 opere care se prezintă, unele dintre ele cu proiecţii, sunt concerte contemporane care sunt prezentate, prin urmare, e o varietate mare de lucrări şi de invitaţi care‑i satisface, după părerea mea, cam pe toţi cei care doresc să asculte muzică bună.

Pe lângă cele 10 oraşe din România, care participă la Festivalul Internaţional „George Enescu”, există oraşe în Europa şi în Canada, unde se organizează concerte cu muzica lui George Enescu…

Noi documente despre Enescu

În sălile Muzeului municipiului Bucureşti, la Palatul Suţu, sunt alese câteva dintre concertele de referinţă care într‑un fel, dacă vrem să ne facem pregătirea, aduc câteva dintre marile personalităţi care au cântat aici, care au simţit vibraţia sălilor, a bucureştenilor, a celor prezenţi aici, şi au dat în egală măsură ceva unic. Acolo cine a fost ales?

În primul rând, Muzeul a venit pentru prima dată alături de noi. Şi îi mulţumim foarte mult pentru că a venit cu „arme şi bagaje”, cum se spune, a pus la dispoziţie toate centrele pe care le are în Bucureşti, toate sediile pe care le are. Şi în fiecare sediu a dorit să facă ceva special, să ofere muzică bună celor care nu pot să intre în sălile de concerte. Este o alegere pe care a făcut‑o directorul, domnul Majuru, a făcut‑o directorul Muzeului municipiului, noi am pus la dispoziţie mai multe înregistrări. Acum, de exemplu, alături de festival a venit şi Arhiva de Documentaristică a Ministerului de Externe, cu nişte documente despre Enescu extraordinar de importante. Cu ajutorul Trinitasului, board‑casterul festivalului, încercăm să facem publice aceste documente. Acesta este iarăşi un program nou care a apărut alături de festival, în beneficiul celor care îl respectă şi îl iubesc pe George Enescu. Mulţumim şi Muzeului, şi Arhivelor, şi Trinitas‑ului, pentru că, aşa cum v‑am spus, au apărut acum alături de noi, sunt instituţii noi care s‑au alăturat şi sperăm să mai vină şi altele.

Dacă ar fi să vă însoţim într‑o bună dimineaţă, cu ce ritm vi se deschide ziua?

Greu de spus. Ziua se deschide, în general, noaptea; acum, mai ales, când or să înceapă să vină şi să plece artiştii, sunt cam 24 din 24 de ore… Dar cred că în momentele de linişte, ca să spun aşa, m‑ar bucura să ascult Preludiu la unison, în momentele tensionate mi‑ar plăcea să ascult finalul din Vox maris. Aş recomanda celor care vor să aibă o zi mai destinsă începutul din Suita a III‑a de Enescu. În sfârşit, sunt multe lucrări. Acum depinde şi de stare şi de cum te scoli – pe dreapta sau pe stânga, până la urmă.

Îmi rămâne mie să aleg câteva dintre numele care s‑au ataşat, cu bucurie, şi în panoplia minunată a Festivalului George Enescu şi care apoi le‑a devenit şi lor marcă. După directoratul lui Ioan Holender, acum un directorat cel puţin la fel de impresionant, schimbând puţin modelul şi uite în câte paliere diversificând festivalul. Cum lucraţi cu Vladimir Lossky?

Pe durata festivalului, un număr de 30 de concerte au avut loc în alte 10 oraşe din România (Sibiu, Cluj, Târgovişte, Piatra Neamţ, Bacău, Iaşi, Târgu Mureş, Bârlad, Timişoara, Satu Mare) şi în 6 oraşe din lume (Florenţa, Berlin, Liège, Toronto, Montreal, Chişinău)…

E de întrebat cum lucrează dânsul cu noi, pentru că dânsul este cel care este vedeta în această situaţie. Şi el este cel care are programul foarte plin, ocupat fiind, mai ales acum, când are atâtea orchestre şi va avea în curând şi Opera din München. Nu este uşor de lucrat, din cauza timpului deosebit de riguros pe care‑l are aranjat, însă şi‑a făcut timp să se aplece asupra a ceea ce i‑am propus noi, să facem acest program împreună. O să lucrăm, în continuare, şi pentru ediţia 2021, şi ceea ce este îmbucurător e că este un mare iubitor al lui George Enescu. Şi atunci tot ce a făcut şi ceea ce face pentru festival este legat de acest respect pe care‑l poartă marelui compozitor. Şi vrea, prin tot ceea ce a adus şi vrea să aducă şi discuţiile pe care le face şi pe care le poartă, vrea să aducă o plusvaloare acestui festival. E adevărat că acest festival deja are o anumită ţinută, are o anumită vârstă. Dar prin noutăţile pe are le‑a adus şi prin suflu arată că este un dirijor tânăr care este în plină ascensiune, deşi ascensiunea lui a ajuns la culmi. Cred că, şi în această ediţie, şi în ediţia trecută, s‑a văzut participarea lui şi este foarte important că cei care au văzut această participare au fost şi de acord şi au susţinut‑o.

Ca în „Grădinile suprapuse ale Semiramidei” sau ca într‑un mare oraş cu drumuri suprapuse, aşa cred că putem vedea festivalul, şi de ce să nu ne bucurăm de toată această întâlnire, întretăiere de sunete, care nu fac decât să ne îmbogăţească? Am ascultat muzica dintotdeauna, care ne va face să fim şi mai bogaţi întotdeauna.

Da, este adevărat. Cred că noi, românii, suntem prea modeşti şi încă nu ne dăm seama de importanţa acestui festival. Nu ne bucurăm atât cât am putea să ne bucurăm de ceea ce avem în grădina noastră, ceea ce este râvnit, invidiat, apreciat de cei din străinătate.

Mihaela Helmis în dialog cu Mihai Constantinescu

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now