Contemporanul » Clubul Ideea Europeană » Liviu Chiscop: Svetlana Paleologu Matta şi „o poveste fantasmatică”

Liviu Chiscop: Svetlana Paleologu Matta şi „o poveste fantasmatică”

Cu o bursă de trei luni la Paris

Se pare că acolo, la Zürich, nu se aflau pe-⁠atunci (şi poate că nu se află nici astăzi) nici volume de versuri de-⁠ale lui Bacovia şi cu atât mai puţin studii critice referitoare la opera sa. Aşa încât, Svetlana Matta e trimisă la Paris cu o bursă de trei luni în vederea redactării tezei de doctorat. „O bursă pentru Paris (Sorbona) – precizează ea în Esenţa unei vieţi – mă duce la profesorul Jean Boutière, care vorbea despre ritmul în poezia lui Eminescu. Am aflat însă că pasiunea lui erau trubadurii. Frecventez astfel acest curs încântător…” Dar la Paris, tânăra doctorandă va avea prilejul nu doar să cunoască pe profesorul Boutière, autor al celei dintâi cercetări monografice consacrate lui Creangă (La vie e l’oeuvre de Ion Creangă, 1930), ci şi o serie întreagă de intelectuali de marcă ai României, nevoiţi să aleagă calea exilului. Întrebată de Lucia Olaru Nenati, prietena ei de la Lugano va preciza: „Era şi Mircea Eliade, care ţinea conferinţe la un cerc de societate savantă. L-⁠am audiat. Apoi mai erau Vuia, Munteanu, Buhoci, era Paul Deleanu care era filosof. Acesta mi-⁠a zis că dacă vreau să scriu despre Bacovia, să-⁠l citesc pe Kierkegaard. Şi aşa am văzut că Bacovia este acolo. Adică asta înseamnă să mori fără să mori. Asta este o „maladie á la mort”: „Plumb şi sicriele lui, este lugubru, dar era poet autentic. Aşadar am scris despre el în lucrarea mea de doctorat în 1955”. (În vol. Existenţa poetică a lui Bacovia, ed. cit., p.137). Despre întâlnirea providenţială cu Paul Costin-⁠Deleanu, cel care îi va semnala similitudinile frapante dintre poezia lui Bacovia şi ideile pastorului danez, Svetlana Matta va vorbi şi în Esenţa unei vieţi, unde evocă momentul cu firească şi nedisimulată nostalgie: „Eu însă la Paris am auzit o voce ca de tunet citind fragmente celebre din Heraclit, zis «Obscurul». Era în cartierul latin, într-⁠un interior tapisat cu ziare şi un zâmbet amar – era al filosofului Paul Costin-⁠Deleanu. Îi plăcea mai ales să umblăm pe stradă de-⁠a lungul Grădinii Luxembourg, el vorbind încontinuu fie de Revoluţia Franceză, ori de moartea zeului Pan „care a lăsat lumea fără căpătâi”. Totul era interesant pentru mine pe atunci, fiind studentă, venind din mediul helvet”. Dar cine era, de fapt Paul Costin-Deleanu? Ziarist de meserie (ca şi Vintilă Horia ori Constantin Virgil Gheorghiu, stabilit şi el la Paris după multe peripeţii…), Paul Costin-⁠Deleanu era doctor în filosofie al Universităţii din Bucureşti şi prieten, între alţii cu sociologul Anton Golopenţia. Fusese coleg – poate nu doar de generaţie… – şi cu Ştefan Teodorescu (autor al cărţii Spre un nou umanism – Editura Fundaţiile Regale, 1937), celălalt filosof care va marca destinul Svetlanei Matta, îndrumând-⁠o în conceperea şi redactarea remarcabilelor sale scrieri despre Eminescu. Nu întâmplător, ediţia I a lucrării Eminescu şi abisul ontologic (editată în Danemarca, la Aarchus, în 1988) va fi dedicată „Memoriei lui Ştefan Teodorescu, homo philosophicus şi o inimă de valah”. În ianuarie 1941, cei doi tineri filosofi părăsesc România, stabilindu-⁠se în Germania unde, vreme de câţiva ani, audiază cursuri de filosofie la mai multe universităţi, după care drumurile lor se despart: Paul Costin-⁠Deleanu pleacă în Franţa, iar Ştefan Teodorescu ajunge profesor de filosofie la Universitatea din Stuttgart. Ilustrativ pentru destinul tragic al acestei generaţii poate fi şi amănuntul că, o jumătate de veac mai târziu, în 1991, când Paul Costin-⁠Deleanu (n. 1905) se stinge din viaţă la Garennes Colombes, s-⁠a constatat că în această a doua parte a vieţii lui, el nu mai avusese nici un act de identitate…

Doctor în filozofie cu
o teză despre… Bacovia!

Revenind la tânăra doctorandă ajunsă la Paris, în „Oraşul – Lumină” despre care va spune că „este electrizant şi are ceva legendar în istoria lui”, constatăm că ea rezistă oricăror altor tentaţii şi ispite, obsedată fiind de teza despre Bacovia, pentru care nu avea încă nici un fel de material. Dar – după cum deducem din Esenţa unei vieţi – şansa o ajută din nou, fiindcă iată ce scrie: „Şi cum aveam preocuparea scrierii tezei mele bacoviene – da, vai, neavând textul! – dau chiar pe cheiul Senei, la anticari, de «bucăţi» (literalmente) din volumul de negăsit Plumb. Le iau desigur cu mine”. În cele din urmă, în pofida penuriei izvoarelor bibliografice, Svetlana Matta reuşeşte să finalizeze lucrarea consacrată poeziei lui Bacovia, disertaţia intitulată Existence poétique de Bacovia, fiind susţinută la Universitatea din Zürich, în ziua de 17 decembrie 1955 şi apreciată cu calificativul Magna cum laude, însoţit de motivaţia: „redactată cu un foarte subtil şi singular simţ al frumuseţii”. („Profesorul A. Steiger – îşi va aminti, peste decenii, autoarea – îmi dă în diplomă un predicat neaşteptat: “Subtilissime et singulari pulchritudinis sensu conscriptam”.) E de precizat că diploma, care conferea deţinătoarei titlul de doctor în filosofie, va fi eliberată ca atare abia peste patru ani, la 10 noiembrie 1959, fiind redactată în limba latină şi semnată de prof. dr. Emil Steiger, rector al Universităţii din Zürich. Între timp însă respectiva lucrare de doctorat fusese tipărită în volum, având pe pagina de titlu următorul text: Dr. Svetlana Matta, Existence poétique de Bacovia. „Dedié á mon cher Maitre, Monsieur le Professeur Arnald Steiger, en temoignage de profonde gratitude”. Editions P.G.Keller-⁠ Winterthur, 1958”. Se împlinesc, aşadar, la 17 decembrie 2017, exact 62 de ani de la momentul disertaţiei purtând titlul Existence poétique de Bacovia, iar în 2018, când autoarea va aniversa frumoasa vârstă de 90 de ani, se vor împlini şase decenii de la apariţia, în volum, a celei dintâi exegeze asupra operei bacoviene.
Sincronism şi protocronism

Publicat aşadar, cum spuneam, exact în urmă cu şase decenii, excelentul eseu al Svetlanei Matta reuşeşte să demonstreze existenţa în cultura română a unui fenomen Bacovia, de o originalitate totală: occidentalizarea în marginea Europei, pe care n-⁠o cunosc alte popoare vecine şi a cărui esenţă este contemporaneitatea naturală cu Occidentul, fără decalaj, ceea ce, să recunoaştem, într-⁠o cultură obsedată de ideea sincronismului, este foarte important” – după cum observă, cu justeţe, Lucia Olaru Nenati în medalionul biobibliografic intitulat Svetlana Paleologu Matta – un nume de referinţă în exegeza bacoviană şi cea eminesciană.(Existenţa poetică a lui Bacovia, ed. cit., p. 10). Mai mult decât atât – constată, tot acolo, prefaţatoarea primei ediţii în limba română – „în iureşul demersurilor comparatiste” din disertaţia aflată aici în discuţie, Bacovia „apare adesea pe acelaşi plan sau chiar cu un merit în plus faţă de nume precum Georg Trakl, Kierkegaard, Pascal sau J.J. Rousseau, manifestând în toate acestea o uimitoare lipsă de inhibiţii faţă de marea autoritate culturală a miezului Europei, ba chiar o atitudine temerară şi, fireşte, juvenilă, în conducerea întreprinderii sale de aprofundare hermeneutică a existenţei poetice bacoviene”. Dar Existence poétique de Bacovia nu este singura contribuţie a Svetlanei Matta la promovarea valorilor culturale româneşti în spaţiul european. Încă în urmă cu trei decenii, într-⁠o recenzie la volumul Eminescu şi abisul ontologic, eminentul cărturar şi patriot Edgar Papu ţinea să precizeze că Svetlana Matta nu este doar cea care ne-⁠a dat „prima şi revelatoarea monografie Bacovia”, ci „este şi o constantă descoperitoare de priorităţi ale noastre”. (Fiinţa poetului, în Luceafărul din 27 noiembrie 1988). Şi fiindcă veni vorba despre contribuţia incornturnabilă a Svetlanei Matta la exegeza eminesciană (volumului mai sus menţionat, din 1988, i se adaugă, în 1997, cel intitulat Jurnal hermeneutic), e de amintit aici că Ştefan Teodorescu, cel care i-⁠a sugerat să-⁠l interpreteze pe Eminescu prin prisma Ontologiei lui Heidegger, ar fi exclamat la citirea cărţii Eminescu şi abisul ontologic: „Puţini vor înţelege, dar ceea ce ai scris este fundamental! ” (Svetalana Paleologu Matta, Callicantus. Scene din viaţa lui Cristal, Timişoara, Editura Augusta-⁠ Art Press, 2005, p.85).

Aşa încât, pentru zelul şi competitivitatea cu care a propagat valorile spiritualităţii româneşti în mediul academic european, pentru românismul ei sincer şi constant, rămas nealterat în ciuda vicisitudinilor unei existenţe zbuciumate, hermeneuta elveţiană – pensionată în 1990 de la Universitatea din Zürich, unde slujise 22 de ani, ca „docentă de română” – binemerită astăzi, la ceas aniversar, de la patria natală, dacă nu un cuvenit fotoliu de academician, cel puţin un titlu de doctor honoris causa la una dintre cele două universităţi din urbea lui Bacovia!

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now