Contemporanul » Clubul Ideea Europeană » Contemporanul. Ideea europeană azi

Contemporanul. Ideea europeană azi

Aventura Contemporanului a început în 1881, acum 138 de ani, iar istoria sa se confundă cu istoria dezvoltării României, cu perioadele prolifice şi exigente cultural, cu sincopele generate de realismul socialist, cu revigorarea…

Contemporanul. Ideea europeană se apropie de aniversarea de 30 de ani. Fondată la Iaşi, Contemporanul are 138 de ani de la înfiinţare, iar Ideea Europeană (1919‑2019) îşi sărbătoreşte în acest an centenarul.

Ce reprezintă pentru dvs. Contemporanul. Ideea Europeană? Ce loc îi revine în peisajul revistelor de cultură naţionale?

Gheorghe Păun
Luciditate, memorie, identitate

La mulţi şi buni ani, Contemporanul, la mulţi şi buni ani, Ideea europeană, că multă nevoie de asemenea reviste, de o asemenea revistă avem, în vremea noastră, a post‑adevărului, corporatocraţiei, a satului global şi a altor sintagme crepusculare, când zgomotul informaţional şi, desigur, interesele unor „agenţi” mai obscuri sau mai puţin obscuri „închid lumea în prezent”, răpindu‑i trecutul (prin „demitizare”, deconstruire, minimalizare, political correctness, prin uitare, pur şi simplu) şi colonizându‑i viitorul (prin împrumuturi) sau compromiţându‑i‑l (prin consumerism) – multe altele sunt de adăugat. Iar prezentul este „mobilat” cu atâtea angoase, bântuit de atâtea fantome, confiscat de mass‑media imaginii şi rating‑ului şi, desigur, prin toate acestea, manipulat, încât „omul nou” nu mai înţelege ce e cu el, munceşte, se împrumută, cumpără, aruncă, votează – repeat.

Avem nevoie de luciditate, memorie, identitate, responsabilitate, de implicare, iar acest lucru este valabil pentru noi, românii, pentru noi, europenii, pentru noi, omenirea acestui început de mileniu.

Contemporanul. Ideea europeană este una dintre publicaţiile culturale româneşti care îşi înţelege şi îşi onorează menirea, continuând o frumoasă tradiţie căreia îi adaugă, la fiecare apariţie, strălucire. Admiraţie şi mulţumiri.

Dana Duma
Contemporanul şi imaginea Academiei Române

Cred că revista Contemporanul. Ideea europeană a promovat şi promovează inteligent imaginea Academiei Române. O face implicându‑se în dezbaterile generate de Academie, pe teme esenţiale pentru identitatea noastră în acest context al omniprezentei globalizări. Intervenţiile celor care scriu în paginile revistei, academicieni, scriitori sau universitari, sunt competente fără a afişa superioritate, susţin valorile care merită fără emfază şi didacticism. Meritul major al revistei este că a „întinerit” imaginea Academiei Române şi i‑a pus în dificultate pe cei care susţin că ar avea un discurs „prăfuit”.

Ce reprezintă Contemporanul? Într‑o epocă în care elitele imită masele şi vor cu orice preţ să fie „populare”, în care formatorii de opinie se mută de la un talk show la altul, cochetând cu frivolitatea, revista centenară abordează temele contemporane, internaţionale şi naţionale. Probând profunda cunoaştere a domeniilor pe care le reprezintă şi le‑au marcat, semnatarii din paginile revistei sunt la zi cu noutăţile în domeniile cunoaşterii şi culturii şi – deşi o fac elegant – demască ignoranţa şi incompetenţa unor publicişti care îşi sacrifică deseori propriile păreri de dragul vizibilităţii mediatice. Am mai spus‑o şi o repet: sunt mândră că fac parte din „tribul Conte”.

Meritul major al revistei este că a „întinerit” imaginea Academiei Române şi i‑a pus în dificultate pe cei care susţin că ar avea un discurs „prăfuit”.

Ştefan Borbély
Demnitatea „tribului Conte”

Dacă ar fi să spun, la ceas aniversar, ce a însemnat revista Contemporanul. Ideea Europeană în economia mea sufletească şi culturală de după decembrie 1989, cred că ar trebui să mă gândesc la faptul că nici una dintre publicaţiile la care am colaborat în această perioadă n‑a făcut atâtea pentru mine, cu excepţia singulară a revistei Vatra din Tg. Mureş, care mi‑a dedicat un grupaj monografic substanţial, gândit şi redactat de către Virgil Podoabă (în nr. 9‑10/2017), precedat, însă, de un gest similar, iniţiat de către Conte. Uman vorbind, există două feluri de reviste printre cele la care public. Cele mai multe dintre ele – aceasta părând să fie regula redacţională generală – îţi cer fel de fel de contribuţii (articole, studii, răspunsuri la anchete şi la campanii etc.), dar uită de tine în momentele în care legea reciprocităţii ar impune o altă atitudine. Există şi unele la care trebuie să fii pregătit că trimiterea unui text înseamnă, totodată, şi momentul în care pierzi total controlul asupra lui, el publicându‑se uneori trunchiat, alteori – aşa cum mi s‑a întâmplat relativ recent – prin omiterea aparatului critic aflat în notele de subsol, deşi textul devenea în acest fel uşor inteligibil, prin referinţele pe care le făcea la trimiteri bibliografice care, altminteri, nu existau.

Sub acest aspect, colaborarea noastră – a mea şi a Constantinei Buleu – la Contemporanul poate fi considerată, cred, liniştitoare, din cauza eticii redacţionale impecabile pe care Aura Christi o promovează, şi‑n interiorul căreia respectul pentru colaborator e cel dintâi dintre criteriile care se iau în considerare. S‑a întâmplat, în puţine rânduri, ca poziţia mea dintr‑un text să nu corespundă integral ideologiei de moment a revistei; cu toate acestea, el a fost publicat aşa cum l‑am trimis, fără imixtiuni şi fără abrevieri. Asta mi‑a plăcut cel mai mult la Conte: că am putut fi eu însumi, fără teama de a prejudicia „programul” sau de a leza unele orgolii.

Cititorii mai atenţi au observat de bună seamă că am folosit un termen considerat „periculos” în paragraful de mai sus, şi anume ideologie. Spre deosebire de multe reviste literare din spaţiul nostru public, Contemporanul are o ideologie, consonantă cu nobleţea de sine a culturii şi literaturii române, şi nu se sfieşte s‑o afirme, nu de puţine ori chiar polemic. Nu e naţionalism, nu e autohtonism, ci demnitate. Chiar cred (deşi unora li s‑ar putea părea anacronică o asemenea credinţă) că din momentul în care te‑ai decis să faci literatură în loc de orice altceva, te‑ai încărcat cu obligaţia unui patetism obiectiv echivalent cu un sacerdoţiu. Literatura e spaţiul în care oficiezi, chiar şi atunci când musteşti de ironie sau eşti caustic. Întâmplarea a făcut ca, în cazul meu, acest misionarism etic discret să se completeze cu un altul, cu sacerdoţiul de la catedră. Dintre toate revistele la care am colaborat în ultimele decenii, la Contemporanul am simţit cel mai intens reciprocitatea acestui patetism pe care, gândindu‑mă adesea la Aura Christi şi la destinul ei, l‑am numit „autenticitate”. Mulţi au dreptul să n‑o placă, aşa cum ni se întâmplă, de fapt, fiecăruia dintre noi, să trezim ridicări de sprâncene sau aversiuni; dar nu poţi nega că, pentru foarte fragila Aura Christi, redactarea revistei Contemporanul a însemnat şi continuă să însemne un act de autenticitate existenţială, echivalent cu un sacrificiu.

Personal, am contribuit şi eu, puţin, la întreţinerea acestei combustii. Mă bucur, aşadar, când sunt oprit pe stradă pentru a mi se spune că am fost văzut în Contemporanul. Răspund mereu tandru, cu un cuvânt pe care l‑am învăţat de la Aura: nu se poate altfel, căci fac parte din trib…

Constantin Lupeanu
Un izvor de apă vie

O revistă este o mare de lumină pentru oricine, un izvor de apă vie în care mai cu seamă tinerii se scaldă, sursa binelui. Contemporanul este revista de cultură râvnită în toate timpurile.

A avut redactori de înaltă valoare cetăţenească, oameni de o rară cultură, ghizi de încredere pe calea devenirii sociale.

Astăzi, revista Contemporanul. Ideea Europeană are norocul să‑i aibă la cârmă pe Nicolae Breban şi pe Aura Christi şi cunoaşte cea mai rodnică etapă a sa. Şi acest adevăr e cu atât mai important cu cât în aceste momente cultura naţională este ameninţată.

Sunt atâtea de evidenţiat. Eu m‑aş referi la parteneriatul cu Academia Română, o conlucrare de lungă durată şi de substanţă, benefică amândurora. Prin Contemporanul. Ideea Europeană, Academia Română a coborât în agora, oamenii îi cunosc liderii, activitatea. Academia Română ni se adresează cu deosebire prin această revistă a spiritului.

Lucian Vasiliu
Continuitate contemporană

  1. Publicaţia înseamnă pentru mine, după trei decenii de (re)apariţie: durată, spirit creativ, idei în arenă etc., dincolo de scepticismul enunţat grăbit de orădeanul Ion Simuţ;
  2. Dialog şi efort remarcabil, în diacronie şi sincronie, de‑ar fi să‑i menţionăm pe Florin Sicoie (redactor‑şef în anii 1990‑1998), Cătălin Ţârlea (1998‑2001), Aura Christi (redactor‑şef din 2001);
  3. Europenitate asumată lucid;
  4. Interferenţe culturale relevante, inclusiv dedicate spaţiilor îndepărtate, confuciene;
  5. Promovarea valorilor, de la academicienii Eugen Simion, Răzvan Theodorescu, Ioan‑Aurel Pop la artişti precum Mircea Dumitrescu şi Alexa Visarion;
  6. Invitaţie plauzibilă întru lectură;
  7. Nicolae Breban, Nicolae Breban, Nicolae Breban!

Nicolae Dabija
Una dintre cele mai importante reviste

Numele revistei „Contemporanul. Ideea Europeană” e rostit cu respect de către intelectualii basarabeni, mai ales de când în fruntea ei se află Aura Christi, o fată de la noi, care a reuşit să facă una dintre cele mai importante reviste de cultură din Ţară.

Contemporanul. Ideea Europeană e o revistă de azi, contemporană cu noi, dar şi cu cititorii de mâine, care îşi vor regăsi multe dintre ideile şi preocupările lor intelectuale anunţate anticipat de acest adevărat manual de citire şi gândire.

Acesta e marele ei merit. Inclusiv acela de a atrage în cercul ei de autori cele mai proeminente personalităţi, atât din Ţară, cât şi din România culturală de peste graniţe.

Petru Iamandi
Donquijotism sau martiriu?

Într‑o societate în care televiziunea şi acolitul ei – telefonul „inteligent” – taie şi spânzură, revista Contemporanul şi Editura Ideea Europeană, alături de alte câteva reviste şi edituri, se străduiesc să limiteze măcelul.

Donquijotism sau martiriu?

Spre deosebire de multe reviste literare din spaţiul nostru public, Contemporanul are o ideologie, consonantă cu nobleţea de sine a culturii şi literaturii române, şi nu se sfieşte s‑o afirme, nu de puţine ori chiar polemic. Nu e naţionalism, nu e autohtonism, ci demnitate…

Alina Bako
Contemporan cu trecutul şi Europa

Întâmplarea face ca, recent, să fi citit fragmente din presa literară a anului 1981, anul când revista Contemporanul aniversa un centenar de existenţă. Alte publicaţii din epocă îi dedicau, la acel moment, ample dosare (precum cel din Steaua, de exemplu), iar în România literară apar articole despre parcursul ei de‑a lungul celor o sută de ani de existenţă. În articolul Centenarul unei reviste precursoare, Z. Ornea face un scurt istoric al revistei: „La 2 iulie 1881, după preparativele care n‑au depăşit o lună de zile, grupul de iniţiatori (Ioan, Gheorghe şi Sofia Nădejde, Const. Mille, Th. Speranţă, N. Ţurcanovici) fac să apară Contemporanul la tipografia lui Th. Codrescu, Buciumul român”. Ornea dă şi date concrete, legate de apariţie, menţionând faptul că în primii ani de la apariţie Contemporanul era bilunar, avea 32 de pagini, iar formatul era de carte. Tirajele revistei sunt mari, căci „pornită cu un tiraj de 700 de exemplare, ajunge în primul trimestru la 2000, pentru ca la sfârşitul primului an să ajungă la cel – pe atunci aproape ameţitor – de 3000 de exemplare. Apoi tirajul se va fixa la 4500 exemplare”. Ceea ce era o performanţă în acea perioadă, cu atât mai mult cu cât ne raportăm la sfârşitul secolului al XIX‑lea. Sunt remarcate drept trăsături esenţiale „anticonformismul programatic”, „spiritul de perfectă consonanţă cu preocupările ştiinţifice moderne pe plan european”, „afirmarea evoluţionismului”, determinând apropierea de un public din categoriile cele mai diverse. În paginile ei sunt prezentate teorii ale autorilor importanţi pentru evoluţia culturii universale, precum Darwin, Lamarque, Spencer, Haeckel, Pasteur, John Stuart Mill. Sunt publicate în traducere lucrări recente şi importante pentru istoria ideilor europene, precum lucrarea lui Engels Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului (traducere publicată în 1885), apar comentarii la Capitalul lui Marx şi Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă de Engels. Articolele critice ale lui Constantin Dobrogeanu Gherea sunt prezente în paginile revistei, inclusiv studiul din 1886, Către dl Maiorescu (devenit în Studii critice, Personalitatea şi morala în artă). Contemporanul a găzduit mai multe rubrici celebre ale unor autori din epocă. Dacă între 1948‑1955 revista nu a beneficiat de libertate de publicare, proletcultismul atingând şi politica ei editorială, din 1955 lucrurile se relaxează, G. Călinescu inaugurându‑şi, în 9 decembrie, rubrica permanentă Cronica optimismului. Ion Bălu, în acelaşi număr 27 din 2 iulie 1881 din România literară, semnează articolul De la 20 septembrie 1946… în care observă că această rubrică „a constituit principalul mijloc de comunicare al lui Călinescu cu timpul său şi a adus Contemporanului un numeros public cititor, revista ajungând în anii aceia la tirajul săptămânal de 75.000 de exemplare. G. Călinescu era unul dintre marii critici interbelici, cel al cărui glas răsuna cu regularitate şi mulţi intelectuali cumpărau Contemporanul, în primul rând, pentru Călinescu. Începând cu toamna anului 1955, în revista Contemporanul vom întâlni, de asemenea, articole semnate de Mihai Ralea, T. Vianu, Camil Petrescu, G. Oprescu; între lunile aprilie şi august 1960, Lucian Blaga va publica eseurile Probleme şi perspective literare, O certitudine şi Profil de epocă. Din aprilie 1956, la început cu intermitenţă, apoi cu regularitate, T. Arghezi va redacta săptămânala sa Tabletă. Aşadar, revista Contemporanul a găzduit unele dintre cele mai cunoscute rubrici ale scriitorilor importanţi din secolul al XX‑lea. Este greu de imaginat, chiar şi în prezent, o revistă de cultură cu tirajul de 75.000 de exemplare, ceea ce făcea accesul la informaţiile literare mult mai facil.

Prin Contemporanul. Ideea Europeană, Academia Română a coborât în agora, oamenii îi cunosc liderii, activitatea. Academia Română ni se adresează cu deosebire prin această revistă a spiritului…

În 20 aprilie 1990, Revista Contemporanul. „Săptămânal social, politic, cultural” (Bucureşti, 6 ianuarie − 30 martie 1990) apare cu o denumire nouă Contemporanul. Ideea Europeană. Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă”, director fiind cunoscutul prozator Nicolae Breban. În numărul iniţial, Breban publică un Cuvânt înainte, în care precizează faptul că revista îşi propune promovarea literaturii, fără însă a exclude branşarea articolelor la societate, cu tot ceea ce implică un astfel de demers şi se întreabă, legitim: „Dar cum să faci azi, la câteva luni doar de la revoluţia izbăvitoare de tiranie şi de comunism, o revistă doar culturală, oricât ar fi de efervescente artele, literatura şi ideile în România, când totul în jur respiră politicul, în sfârşit politicul, pentru prima oară după o jumătate de secol de fals politic, de îngheţare şi detracare a tuturor ştiinţelor ce se ocupau de omul social. Suntem, în sfârşit, liberi şi de a vorbi despre adevăratele probleme, de altfel, literatura însăşi, artele, filosofia, sociologia, eseul ştiinţific, istoric, filosofic, psihologia şi celelalte ştiinţe umane nu se vor putea lipsi de (…) ceea ce numim politic, adevăratul politic” (în Cronologia vieţii literare româneşti, Perioada postcomunistă, I, 1990, Ed. MLR, 2014, p. 190). Această deschidere spre domenii convergente literarului se remarcă şi astăzi, inclusiv faptul că un obiectiv pe care şi l‑au propus încă din 1990 şi pe care îl materializează şi în prezent este acela de a fi „o tribună de dezbatere, de afirmare şi informare a ideilor româneşti şi străine, a întregii culturi, pe cât posibil a întregii suprastructuri moderne, vii, creatoare”.

De‑a lungul anilor postdecembrişti, revista a găzduit în paginile sale articolele multora dintre intelectualii vremii, a polemizat pe diverse subiecte, a impus şi lămurit concepte, a promovat un discurs echilibrat, generat de conştiinţa faptului că o cultură se poate însănătoşi numai prin dialog, prin schimb de opinii productiv. Aventura Contemporanului a început în 1881, acum 138 de ani, iar istoria sa se confundă cu istoria dezvoltării României, cu perioadele prolifice şi exigente cultural, cu sincopele generate de realismul socialist, cu revigorarea generată de criticii, autorii, prozatorii, poeţii de valoare şi cu regândirea direcţiei, odată cu revoluţia din 1989. Asocierea cu sensul european al culturii româneşti este, de aceea, benefică, pentru că propune o deschidere nu numai pentru implicita componentă a traducerilor şi a aducerii în atenţia publicului a unor scrieri străine, dar mai ales prin integrarea literaturii române civilizaţiei europene.

(Va urma)

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now