Contemporanul » Clubul Ideea Europeană » Cătălin Mosoia în dialog cu Gabriela Haja. Dicţionarul limbii române, din dragoste pentru cunoaştere şi limba română

Cătălin Mosoia în dialog cu Gabriela Haja. Dicţionarul limbii române, din dragoste pentru cunoaştere şi limba română

Visul oricărui cercetător este să-⁠⁠şi vadă opera împlinită, dar la o astfel de operă participă generaţii. Aceeaşi istorie o au şi dicţionarele Academiilor din Franţa sau din Spania. În plus, o asemenea lucrare, odată încheiată, trebuie reluată şi actualizată periodic, fiindcă lexicul este în continuă schimbare. De pildă, Dicţionarul Academiei Franceze a ajuns la a noua ediţie, începută în 1986, încă nepublicată integral

Trăim atât de multe emoţii şi petrecem atât de mult timp împreună, încât aproape că nu ne dăm seama că, de fapt, suntem în iubire cu limba română. Acesta a fost unul dintre gândurile care au venit natural după dialogul cu Dr. Gabriela Haja, responsabil pentru Departamentul de lexicologie-⁠⁠lexicografie din cadrul Institutului de Filologie Română „A. Philippide“ al Academiei Române.

Cătălin Mosoia: Sunteţi un cercetător norocos!

Gabriela Haja: Mă consider un cercetător norocos pentru că am participat la redactarea şi la încheierea primei ediţii a Dicţionarului limbii române, dicţionarul Academiei Române, început, în această formă, în 1905. E un mare noroc! E o şansă!

Alţi cercetători nu se întâlnesc cu o asemenea şansă?

Nu mulţi, pentru că lucrările de acest fel sunt speciale şi unice în felul lor. În România nu există un alt dicţionar de asemenea dimensiuni şi de o asemenea importanţă. Apoi, pentru că o astfel de lucrare se realizează de-⁠⁠a lungul unor decenii, în echipe mari şi cu eforturi pe măsură. Visul oricărui cercetător este să-⁠⁠şi vadă opera împlinită, dar la o astfel de operă participă generaţii. Aceeaşi istorie o au şi dicţionarele Academiilor din Franţa sau din Spania. În plus, o asemenea lucrare, odată încheiată, trebuie reluată şi actualizată periodic, fiindcă lexicul este în continuă schimbare. De pildă, Dicţionarul Academiei Franceze a ajuns la a noua ediţie, începută în 1986, încă nepublicată integral.

Aveţi sentimentul că i-⁠⁠aţi mulţumit şi pe cei care au lucrat la Dicţionarul limbii române înaintea dumneavoastră?

Cred că da! Ştiu că m-⁠⁠am străduit să ajung la cele mai bune definiţii, la cele mai bune articole. Dar satisfacţia nu-⁠⁠i a mea personală, eu sunt doar o parte dintr-⁠⁠un mare ansamblu. Redactările mele au fost revizuite de specialişti cu experienţă, care m-⁠⁠au şi format de altfel. Apoi, întregul material a fost verificat de membrii Comisiei de etimologii, înainte de a fi predat la tipar. Mulţumirea este că s-⁠⁠a încheiat o astfel de operă. Foarte important eveniment pentru o cultură să aibă un tezaur încheiat! Când compara Dicţionarul cu o catedrală, acad. Marius Sala se gândea, cred, la catedralele gotice…

Despre Dicţionarul nostru tezaur trebuie repetate o serie de lucruri importante. În primul rând, el este legat strict de istoria Academiei Române. Am sărbătorit, în 2016, 150 de ani de la înfiinţarea Academiei Române; tot atâţia ani au trecut de la primele cercetări lexicografice de o asemenea anvergură. În actul de întemeiere al Societăţii literare române, devenită în 1879 Academia Română, un obiectiv important era redactarea unui dicţionar reprezentativ al limbii române; al doilea era realizarea gramaticii limbii române, care implica şi unificarea ortografiei; în fine, alcătuirea unui tratat de referinţă despre istoria românilor. Toate – proiecte care aveau să aducă argumente ştiinţifice pentru unirea românilor şi pentru întemeierea noului stat, România.

Ce puteţi spune despre valoarea Dicţionarului tezaur al limbii române?

Dicţionarul limbii române (DLR), supranumit şi Dicţionarul tezaur al limbii române sau Dicţionarul Academiei, este o certificare ştiinţifică a identităţii naţionale. Acelaşi rol îl are Dicţionarul Academiei Franceze, acelaşi rol îl are Dicţionarul Academiei Regale din Spania, acelaşi rol îl are orice dicţionar tezaur al unei limbi realizat sub egida unei instituţii de tip academic.

Dicţionarul limbii române este comparabil ca importanţă cu Deutsches Wörterbuch – început de fraţii Jakob şi Wilhelm Grimm şi a cărui elaborare a durat peste 100 de ani, cu Dictionnaire de l’Académie Française ori Oxford English Dictionary (OED).

Academia Română a fost înfiinţată prin-tr-⁠⁠un statut care preciza, încă la 1866, când abia se obţinuse unirea principatelor, că din Academie vor face parte personalităţi de excepţie din toate ţinuturile locuite de români, Transilvania, Maramureş, Bucovina, Basarabia, Banat, Macedonia. Înfiinţarea Academiei a fost un gest de politică culturală, dar şi unul de politică lingvistică. În secolul al XIX-⁠⁠lea elitele politice, care erau şi oameni de cultură, ştiau că astfel pot modela istoria sau destinul unei naţiuni. Au ştiut să îşi aleagă bine modelele.

Dicţionarul limbii române, în cifre…

Lucrarea are 37 de volume, în prima sa ediţie, şi aproape 18.000 de pagini, 175.000 de cuvinte şi peste 1.000.000 de citate din texte româneşti, de la Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung (1521) (şi chiar anterioare acesteia, din textele slavo-⁠⁠române), până în prezent.

Care este structura dicţionarului?

Încerc o analogie. Dicţionarul limbii române (DLR) este de mai bine de zece ori mai mare decât Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX) şi, fireşte, cuprinde mult mai multe cuvinte, fiindcă include toate arhaismele şi regionalismele, cuvinte populare, precum şi toate cuvintele limbii literare. În plus, fiecare sens şi subsens al unui cuvânt este argumentat şi ilustrat de citate extrase din texte româneşti scrise şi vorbite (înregistrate în atlase lingvistice, în glosare, în culegeri de folclor ori în răspunsurile la chestionare lingvistice, precum cel al lui Hasdeu), de la primele atestări până în prezent sau, mai precis, până la data tipăririi fiecărui volum. Pe lângă partea semantică, fiecare articol de dicţionar aduce informaţii privind uzul cuvântului, originea lui, valorile şi formele morfologice, variantele sale, acolo unde este cazul, sinonimele, dar şi relaţia semantică pe care o are, ierarhic, cu alte cuvinte.

Analizaţi inclusiv sensurile care apar la unii scriitori?

Desigur. Pentru că, în bună parte, Bibliografia DLR cuprinde opere literare, pe lângă vechi manuale şcolare, tratate de istorie, tratate juridice, publicistică literară şi cotidiană, traducerile făcute până în prima parte a secolului al XIX-⁠⁠lea şi multe altele. Am ajuns, în prezent, la circa 3000 de titluri. Luăm în considerare toate sensurile speciale, figurative sau sensurile nou introduse ori chiar creaţiile lexicale ale unor autori influenţi. Un exemplu este G. Călinescu (1899-⁠⁠1965), rafinat modelator de limbaj. Dicţionarul limbii române oglindeşte istoria culturii române văzută din perspectiva cuvintelor – şi reflectă limba vorbită în toate regiunile româneşti. Seria veche a dicţionarului, coordonată de Sextil Puşcariu (1877-⁠⁠1948), făcea trimiteri la cuvinte şi forme din celelalte graiuri româneşti (aromâna sau macedoromâna, meglenoromâna, istroromâna).

Dicţionarul are mari dimensiuni şi nu a putut fi realizat doar de o echipă. Până să ajungem la forma actuală, au fost mai multe încercări. Prima a fost al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-⁠⁠1907), care a scris Etymologicum magnum Romaniae (1886-⁠⁠1893). Însă a ajuns doar până la cuvântul bărbat. Proiectul conceput de el nu putea fi realizat de un om. Hasdeu a vrut să fie exhaustiv, să lucreze toate cuvintele înregistrate în scris. Limbajul popular l-⁠⁠a interesat mult şi dicţionarul e foarte bogat din acest punct de vedere; a fost primul care a lucrat cu chestionare trimise pe teren. Partea etimologică este bine dezvoltată. De fapt, Hasdeu a lucrat monografic fiecare cuvânt, cu trimiteri la evoluţia şi influenţele mentalităţilor, cu numeroase citate din texte vechi şi folclorice. Pentru noi, cercetătorii limbii române, lucrarea lui rămâne una de referinţă, cu rezervele critice obligatorii în această întreprindere…

Cui a trimis chestionarele?

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now