Contemporanul » Clubul Ideea Europeană » Amprente în aurul dacic. Mihaela Helmis în dialog cu Ernest Oberlander Târnoveanu şi Barbara Deppert Lipitz

Amprente în aurul dacic. Mihaela Helmis în dialog cu Ernest Oberlander Târnoveanu şi Barbara Deppert Lipitz

Aceste obiecte nu erau destinate celor decedaţi. Nu erau, cum se spune, de dus în mormânt! Ele nu sunt nici obiecte de podoabă. Desigur, sunt frumoase, dar atunci când le priveşti de aproape vezi şi cruzime în aceşti şerpi-⁠dragon.
Brăţările erau făcute de oamenii care credeau în zei şi au fost făcute pentru zeii lor. Nu au fost făcute spre a fi purtate de oameni! Este evident că au fost lucrate repede, cu multă energie şi sunt foarte speciale în felul lor. Cred că toate acestea sunt importante când vorbim despre aura sau despre vibraţia lor. Ele nu sunt în nici un caz o formă de exprimare romantică!

Publicăm un interviu despre amprenta aurului antic din Apuseni şi tulburătoarele brăţări spiralice din zona Sarmisegetuzei Regia. Ne amintim emoţia cu care primeam acasă rând pe rând cele 13 brăţări de aur dacic masiv din zona Sarmisegetuzei Regia, scoase fraudulos din ţară şi apoi răscumpărate în anii 2007-⁠2011. Ele se află acum în colecţia Tezaur de la Muzeul Naţional de Istorie a României. Mai sunt alte 11 asemenea brăţări, pe urmele cărora se află, mai aproape sau mai departe, oameni ai legii din ţară sau de peste hotare. Pentru că avem amprente în aur, iar odiseea aurului dacic continuă. Impresionante prin dimensiuni, brăţările de aur spiralice ornamentate cu protoane – capete de dragon şi palmete: frunze poansonate – ne tulbură.

Repatrierea şi studierea acestor spectaculoase artefacte a infirmat anumite teorii, a schimbat soarta unor contemporani şi contribuie la rescrierea, cât mai aproape de adevăr, a istoriei dacilor. Acest adevăr îl spune arheologul Ernest Oberlander Târnoveanu, directorul Muzeului Naţional de Istorie al României, specializat în domeniu. Îl spune, din Germania, şi arheologul dr. Barbara Deppert Lipitz, expert autorizat de peste 30 de ani în cadrul Camerei de Comerţ din Frankfurt.

Ernest Oberlander Târnoveanu: Cu cinci ani înainte de ieşirea pe piaţă a brăţărilor Institutul de Fizică Nucleară şi Institutul Naţional de Istorie fuseseră angajate într-⁠un proiect de studiere a aurului preistoric autentic din România. A fost un proiect sprijinit de Ministerul Cercetării. Sigur, am fost norocoşi – pentru că înainte de 1989 ar fi fost imposibil să facem un asemenea proiect, în primul rand, pentru că era un subiect tabu – şi nu am fi avut acces la eşantioane. Am profitat de schimbări şi de posibilitatea de a achiziţiona tehnologie modernă, şi am făcut sute de analize pe obiecte din neolitic, de Epoca Bronzului, dacice, romane, din diverse culturi – şi mai mult decât atât – am avut şi eşantioane de aur masiv, din râuri, aur aluvionar, fie din filoane – şi am reuşit să ne facem o imagine asupra amprentei aurului din România.

Mihaela Helmis: În catalogul Christie’s din New York, încă din 1999 se publicase una dintre aceste brăţări scoase la licitaţie, dar nu se preciza nimic despre provenienţă. Anchetatorii, pre-
cum ofiţerul de poliţie Aurel Condruţ, se aflau pe urmele celor ce le scoseseră fraudulos din ţară, dar ei, de fapt, nu aveau exact imaginea a ceea ce căutau.

Ernest Oberlander Târnoveanu: Cea mai mare parte din aşa-⁠zisul scepticism privind autencitatea pieselor a venit dinspre persoane care aveau tot interesul să…

Mihaela Helmis: Să scrie altfel istoria?…

Ernest Oberlander Târnoveanu: Nu! Nu neapărat. Ei aveau obiective mult mai prozaice: să scape pielea unora sau altora din cei implicaţi! Scuzaţi-⁠mi expresia foarte dură, dar asta a fost realitatea.

Mihaela Helmis: Printr-⁠un caz de cooperare internaţională la Paris ofiţerul de legătură Zabou a lucrat cu judiciariştii francezi şi ridica la începutul anilor 2000 brăţara de unde era expusă în vitrină, la Grand Palais, la bienala anticarilor, ca brăţară tracică, în valoare de 90.000 de euro. Epopeea e mai lungă, dar aceea a fost prima brăţară, parte din patrimoniul nostru cultural, repatriată fără răscumpărare.

Ernest Oberlander Târnoveanu: Aşa este. Văzând că sunt în urmărire şi s-⁠a confiscat cea de la Paris, diverşi deţinători au început să vină, să facă oferte… Ziceau că sunt cumpărători de buna credinţă. De regulă erau colecţionari care le-⁠au cumparat prin notariat, nu la deţinători dintre cei care le-⁠au furat, sau care le-⁠au traficat.
Mihaela Helmis: Să nu uităm, brăţările au parte şi de abordarea sensibilă, subiectivă, dar şi profesională a unei cercetătoare precum colega dvs. din Germania. Ea simte aura lor şi dorind să le atingă ne-⁠a spus că brăţările acestea sunt mai mult decât nişte obiecte de aur.

Barbara Deppert Lipitz: Brăţările au caracteristici importante. În primul rand, e forma de dragon, sau de şarpe la capătul fiecărei brăţări. În al doilea rand, e cantitatea mare de aur folosită. S-⁠au mai vazut brăţări asemănătoare în formă de şarpe, dar ele par sărace în comparaţie cu cele dacice. Nu veţi găsi între bijuteriile de aur create în lumea antică romană sau greacă unele la fel de grele ca acestea. Dacii aveau mult aur şi nu-⁠şi făceau griji din pricina cantităţii. În Italia, în Imperiul Roman, existau tehnici de economisire a aurului. Totul e foarte uşor acolo – e gol pe dinăuntru. Iar a treia caracteristică se referă la modul în care au fost făcute. E vorba de lovire cu ciocanul. În această tehnică e nevoie de mult aur ca forma să fie obţinută. Aceste trei caracteristici dau unicitate acestor brăţări în lumea întreagă. Nici în Europa, la aurul incaşilor sau în America de Sud nu găsim ceva similar.

La revenirea în România cu colaborarea Europol, ele au fost menite să spună adevărul despre cei care, scoţându-⁠le din ţară, au crezut că le pot schimba şi apartenenţa şi au dus la contestarea autenticităţii şi vechimii lor. Istoricii şi arheologii români au fost nevoiţi să rescrie istoria dacilor, să le rescrie istoria. A lor şi a timpului în care au fost făcute. Se impune să uităm tot ce s-⁠a spus până acum despre istoria dacilor sau a Sarmisegetuzei şi să privim faptele şi adevărul istoric, ceea ce desigur nu e uşor.

Mihaela Helmis: Ce ar trebui spus, aşa încât această odisee şi vânătoare după aurul dacic, după brăţările de aur dacice, să fie completă?

Ernest Oberlander Târnoveanu: Din punctul nostru de vedere trebuia să se insiste mai mult asupra expertizelor care au fost foarte importante şi care s-⁠au desfăşurat pe parcursul mai multor ani.

Mihaela Helmis: Aseastă întâlnire v-⁠a schimbat viaţa.

Ernest Oberlander Târnoveanu: Da! Fără îndoială, am căpătat o altă viziune şi o altă perspectivă asupra sensului muncii de arheolog, de istoric, de numismat. Nu m-⁠am gândit până acum că de rezultatul unei expertize ştiinţifice putea să depindă aflarea adevărului istoric, dar şi legal, ca şi soarta unor oameni. E important să ştii că adevărul pe care îl demonstrezi ca specialist e atât de puternic, încât să influenţeze prin afirmare destinul unor oameni. Dar cu asta se ocupă justiţia. Un expert nu se substituie însă nici judecătorului, nici procurorului. Fiecare trebuie să-⁠şi facă partea lui, însă într-⁠o echipă cum a fost cea în care am participat am învăţat multe şi de la procurori şi de la poliţişti. În acelaşi timp, prin experienţa pe care o aveam – de arheolog sau de numismat –, sau de persoană care se ocupă de studiul tehnologiilor vechi de prelucrare a metalelor, am putut să le dau diverse sugestii care le-⁠au permis să înţeleagă la rândul lor anumite lucruri care iniţial păreau lipsite de sens. Ne-⁠am completat reciproc. În plus, nu-⁠mi aduc aminte ca vreo altă asemenea expertiză să fi fost făcută sub o atât de mare presiune mediatică.
Unii dintre cei care au fost consideraţi şefi ai unei asemenea reţele de infracţionalitate – cum a fost Iulian Ceia – au declarat cu dispreţ că nu au valoare expertizele efectuate cu o riglă, o balanţă electronică şi un şubler! Da! Pentru că în spatele răufăcătorilor au stat alţi experţi care aveau interese diverse şi care îi consiliau. În cele mai multe cazuri, nu pe gratis. Iar analiza pe care noi am făcut-⁠o a fost într-⁠un fel omagiul pe care noi l-⁠am putut aduce simţurilor noastre. Cine îşi imaginează că un expert se bazează numai pe tehnologie se înşeală! Capacitatea noastră de a absorbi informaţii şi de a le grupa în funcţie de realităţile pe care le oglindesc, e extraordinară!

Mihaela Helmis: Vă referiţi la al şaselea simţ, bineînţeles…

Continuare pe pagina următoare:

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest