Contemporanul » Clubul Ideea Europeană » Alexandru Şafran

Alexandru Şafran

Se împlinesc treisprezece ani de la despărţirea de Alexandru Şafran, care s‑a născut  la 12 septembrie 1910, la Bacău, România,  şi a decedat la 27 iulie 2006 la Geneva, Elveţia. A fost doctor în filosofie (Universitatea din Viena, 1934), Mare Rabin, teolog, filosof, istoric şi scriitor evreu, român şi elveţian, între anii 1939‑1948 şef‑rabinul Cultului Mozaic din România, senator de drept în Senatul României (1940), iar după 1948 Mare Rabin al comunităţii evreieşti din Geneva. Membru de onoare al Academiei Române. A luptat pentru ocrotirea evreilor din România în anii Holocaustului şi, ca un sprijinitor activ al sionismului, a avut o poziţie independentă şi de respingere a presiunilor de infiltrare comunistă pe linie religioasă între evreii din România, în anii postbelici, fapt pentru care a fost demis şi expatriat. A publicat cărţi în domeniul religiei, filosofiei moralei şi misticii iudaice. Ataşat de limba şi cultura românească, el a fost un activ promotor ai dialogului între iudaism şi creştinism. A studiat iudaismul cu tatăl său, care era unul dintre cei mai prestigioşi cărturari iudaici din vremea sa şi conducător de şcoală talmudică – beit hamidrash. Deja la vârsta de 11 ani, cu doi ani înainte de a fi fost considerat adult (Bar Miţva) din punct de vedere religios, Alexandru devenise colaborator apropiat al tatălui său, practic secretarul său particular, care participa intensiv la munca de elaborare a cărţilor acestuia şi la redactarea unor răspunsuri (analize şi percepte rabinice) la întrebările a numeroşi învăţaţi în domeniul iudaismului de pretutindeni. La 19 ani era deja atestat ca rabin şi terminase cu rezultate excelente studiile secundare la liceul Ferdinand din oraşul natal.

Începând din 1930 a urmat în paralel – conform cerinţelor comunităţilor evreieşti europene, care pretindeau de la un mare rabin să deţină şi studii superioare laice – atât Institutul Israelit de Înalte Studii Teologice din Viena (Seminarul rabinic din Viena), cât şi Facultatea de Filosofie a Universităţii din Viena, luându‑şi doctoratul în filosofie în anul 1934. La terminarea studiilor, a primit autorizaţia de rabin din partea Seminarului Israelit. În 1934 a obţinut şi titlul de Mare Rabin din partea Consistoriului israelit din Bruxelles. A refuzat să rămână la Bruxelles, deoarece, în urma decesului tatălui său la sfârşitul anului 1929, era hotărât să‑i succeadă ca rabin al oraşului natal. În anul 1936 s‑a căsătorit la Bacău cu o verişoară a sa, Sara Rheinharz, absolventă a Universităţii şi a Academiei de Arte Frumoase din Iaşi, cu care a avut doi copii: Esther şi Avinoam, ambii profesori la Universitatea din Geneva. După decesul şef‑rabinului Iacob Itzhak Niemirower, la data de 4 februarie 1940, la vârsta de numai 29 ani, a fost ales dintre 8 candidaţi Şef‑Rabinul Cultului Mozaic din România, funcţie în virtutea căreia a fost numit – pentru scurt timp – senator de drept în Senatul României. Având o vârstă sub cea de 40 ani, stipulată de lege, pentru a fi totuşi acceptat ca membru în Senat pe banca prelaţilor, a fost nevoie de o derogare specială din partea Înaltei Curţi de Casaţie a României. A luptat pentru apărarea intereselor populaţiei evreieşti din România în condiţii vitrege, în timpul războiului şi după terminarea acestuia. Datorită erudiţiei şi meritelor sale recunoscute, Alexandru Şafran a fost numit în anul 1948 Şef‑Rabin al Comunităţii Evreieşti din Geneva, funcţie pe care a îndeplinit‑o până în anul 1997. Rabinul Alexandru Şafran a revenit în vizită în România, pentru prima oară după aproape jumătate de secol, în 1995 (la un an după încetarea din viaţă a fostului Şef‑Rabin, dr. Moses Rosen, simpatia limitată dintre cei doi fiind notorie).

Pe 19 iunie 1997, Şafran a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Cu acel prilej, Alexandru Şafran a prezentat discursul „Percepţiunea Dumnezeirii în Cabală, în filosofie şi ştiinţă”, o expunere privind modalităţile în care a fost înţeles Dumnezeu şi o analiză a crizei omului contemporan. Opere publicate: Cabala (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1989), Israelul în timp şi spaţiu, Un tăciune smuls flăcărilor: Comunitatea Evreiască din România, 1939‑1947 (Editura Hasefer, Bucureşti, 1996), Înţelepciunea Cabalei (Editura Hasefer, Bucureşti, 1997, traducere de Ţicu Goldstein), Memorii. Au scris despre Alexandru Şafran istoricul izraelian Jean Ancel, istoricul româno‑francez Carol Iancu ş.a.

Boris Marian

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now