Contemporanul » Articole scrise de Magda Ursache (pagina 5)

Articole scrise de Magda Ursache

Magda Ursache s-a născut la Bucureşti, la 20 decembrie 1943. A absolvit Colegiul „B.P. Hasdeu” din Buzău şi Facultatea de filologie a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, cu diplomă de merit, în 1967. A lucrat în redacţia revistei „Cronica” (redactor, Secţia Poezie) şi la Universitatea „Al.I. Cuza” (asistent la Catedra [...]

Ochiul din mijlocul frunţii

S-⁠a pus în circulaţie ideea că orice, totul pus pe hârtie devine literatură. Ei bine, nu. Devine maculatură. Contraculturalii se bucură de promovare şi, pe cale de consecinţă, de succes comercial, ba chiar de nobelabilitate, spre a folosi vocabula lui Ion Simuţ. Oscilam între două titluri de cronică, Văzutele şi nevăzutele sau Văzătorii şi nevăzătorii, când a apărut al treilea: ...

citește »

„Gânduri albe” pe alb

Ernst Cassirer, o repet, considera că firele care-⁠l ţes pe homo sapiens sunt „limba, mitul, arta şi religia”. Or, noi suntem din ce în ce mai indiferenţi la stricarea limbii, de-⁠mitificăm, paradigma de/des face ravagii în culturosferă, de-⁠sacralizăm. Dezinteresul faţă de imaginea sinceră a României ţine tot de non-⁠moralia, ca şi ponegrirea a tot ce ţine de românesc/românitate. Au trecut ...

citește »

Aura Christi, à rebours

Întreb: de ce ar fi demodată cultura naţională, ca şi cum ar ţine de vreo modă? Şi de ce ar trebui să optăm pentru de-identificare, pentru ne-aşezare în identitate, pentru evadare (unde?) din ea? De ce să alegem între „cojocul tradiţiei” şi papionul experimentului, ca şi cum n-ar fi posibilă coexistenţa lor? „În această privinţă, v-⁠aş spune, deci, atenieni, doar ...

citește »

Ceva mai bun decât tăcerea

„Ceva mai bun decât tăcerea” e libertatea de opinie, de puncte de vedere, care trebuie apărată necontenit, după cum trebuie taxate neadevărurile provocând derută. „Morţii, scria N. Iorga, se duc în pământ pentru a-⁠l păzi”. Sper ca scrisa asta să se împlinească. „Când s-⁠a apropiat de cetate şi a văzut-⁠o, Iisus a plâns pentru ea.” Luca 19.41 Ierusalim, ea e ...

citește »

Campaniile Aurei Christi

Nu-i uluitor că există şi acum o elită de curte? Au devenit, nepresaţi de nimeni decât de oportunism, personaje oficiale. Cu ochii la stema nouă, frunza lu’ Udrea, Mircea Dinescu a crezut că n-ar strica să pupe mânuţa Duduii. Pe cât pariem că toţi cei grupaţi în jur de Băse se vor regrupa în jur de ghici cine? De Răzvan, ...

citește »

Editor: fişa postului

În aceste nefericite vremi de criză literară, când nu numai că apar cărţi imorale etic şi estetic, fenomen de neoprit (deh, piaţă liberă!), dar sunt şi lăudate/ premiate/ traduse. Iordan Datcu face constatarea că o carte despre editori „de seamă” şi edituri româneşti lipseşte din cultura noastră. El însuşi „editor de seamă”, suplineşte lipsa impardonabilă prin volumul intitulat Sub semnul ...

citește »

Minerva versus Momos

Cele mai defăimătoare texte la adresa românilor se răs-⁠plătesc „cu-⁠a României stea”, înaltul ordin naţional. A fi devotat naţiei, ţării, culturii li se pare multora o atitudine de dispreţuit, cum dispreţuit este specificul etnic. Iată ce scrie cel mai vândut prozator al momentului: „Ce tristă e soarta scriitorilor români: ciudăţenii nici măcar interesante, venite dintr-⁠un spaţiu total ignorat, dintr-⁠o ţară ...

citește »

Cursa cu obstacole

Să facem o mică recapitulare a cursei cu obstacole. Iniţial, au fost declaraţii răzleţe că discursul anticomunist e exagerat şi simplificator; epitetele s-⁠au înmulţit repede: vetust, rigid, umoral; anticomuniştii suferă de lapsus-⁠uri; uită ce-⁠a fost bun (dar ce-⁠a fost bun?; aduceţi-⁠mi aminte!). Pe urmă, s-⁠a vorbit de raportare viscerală la comunism. De la anticomunism de oldboys s-⁠a trecut la anticomunism ...

citește »

Născuţi sacrificaţi

Suntem obligaţi – alt cuvânt mai uşor nu există – să spunem adevărul integral despre o istorie mutila(n)tă. Chiar dacă ne izbim de refuzul informaţiei ca inconfortabilă, ca oripilantă. Cu atât mai mult cu cât complici-⁠profitori ai erorilor şi ororilor practicilor totalitare revin, ies la rampă ca să-⁠şi corecteze, chipurile, greşelile de viziune şi să declare că, gata, s-⁠au iluminat. ...

citește »

Copilăria, ca tortură psihică

Securitatea lovea în trăinicia căsătoriei. Soţiile erau obligate să divorţeze. „Ca să-⁠şi salveze copiii, mama a divorţat de un mort, pentru că tata fusese deja executat”. E vorba de învăţătorul Dumitru I. Totir, membru PNŢ, arestat în ’52 „prin trădare” şi condamnat, el, eroul, pentru „crimă de înaltă trădare”; executat în 20 iulie ’53.  „Mor doar cei uitaţi” Ştefan J. ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest