Contemporanul » Articole scrise de Bogdan Creţu (pagina 5)

Articole scrise de Bogdan Creţu

Bogdan Creţu (născut la 21 ianuarie 1978, în judeţul Constanţa) este conferențiar doctor la Catedra de Literatură română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Volume publicate: Arpegii critice. Explorări în critica şi eseistica actuale, Editura Timpul, Iaşi, 2005; Matei Vişniec – un optzecist atipic, Editura [...]

Şansa de a fi reacţionar

Postmodernista „politică a corecturilor” îşi merită numele de „neocomunism american”, fiindcă pune sub semnul întrebării dreptul la existenţă a naţiunilor, precum altădată internaţionalismul proletar. Iar globalismul actual, conceput, în mintea unora, împotriva naţiunilor, declarate entităţi anacronice, se fundează pe aceeaşi aberaţie ideologică a răsturnării raportului dintre majoritate şi minoritate, în care cea din urmă să dicteze şi să-⁠şi supună majorităţile. ...

citește »

Durerea şi mai mare este că la compromiterea premiului au pus umărul exact cei care au şi ţinut, până nu de mult, ştacheta sus.

Un frison de indignare a cuprins, în ultima săptămână, mare parte din mediul online cu preocupări literare: Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia de la Botoşani, i s-a decernat, anul acesta, lui Gabriel Chifu. Pare o frază incoloră, neutră, modest-constatativă, care nu îi poate stârni decât pe scriitori sau pe cei care cunosc bine găştile, grupurile de ...

citește »

Cantemir şi simbolurile consacrate

Rămâne un ortodox practicant, chiar dacă nu lipsit de un anumit spirit ludic atunci când tratează subiecte religioase. Şi totuşi, nu reuşeşte să se smulgă cu totul dintr-⁠o mentalitate care este comună întregului spaţiu post-⁠bizantin, impregnat încă de o anumită viziune medievală: există o logică a lumii, ca manifestare a intenţiilor divinităţii, ca desen al lui Dumnezeu. De ce comite ...

citește »

A prinde rădăcini în cuvânt

Creatorul există doar în măsura în care trăieşte, ca pe o stare de graţie, starea poetică; sau, mai precis: existenţa lui este justificată, capătă temei abia atunci când reuşeşte să prindă rădăcini în spaţiul amniotic al cuvântului. Nimic exterior nu-⁠l mai poate afecta, nimic ce vine din afară nu se poate concretiza din simplul motiv că în afară nu mai ...

citește »

Nichita Stănescu – inventarea unui teritoriu liric

Nichita Stănescu este unanim recunoscut drept un mare poet. Şi nu doar raportat la literatura mutilată a deceniului anterior, ci mai ales confruntat cu poezia română autentică, din epoca interbelică. Începând cu cel de al doilea volum, O viziune a sentimentelor (1964) poezia respiră un aer mult mai firesc, grefele ideologice, deşi prezente, sunt vizibil decorative, „de umplutură”. Şi, ceea ...

citește »

Faifer, Florin Faifer

Pentru mine Florin Faifer este un profesionist care îmbină erudiţia cu performanţa stilistică. Rara avis! Şi, în plus, e un om aparte, mereu misterios, cu tristeţile sale preţioase, dar şi cu un imbatabil simţ al umorului. Semn obligatoriu de aleasă inteligenţă, la urma urmelor. La începuturile mele publicistice, Florin Faifer a fost, pe lângă puţini alţii, un model. Este foarte ...

citește »

Scene din viaţa literaturii de Emil Brumaru

Tolstoi este, într-⁠adevăr, calm, clasic, echilibrat, apolinic, orchestrând cu maximă atenţie orice scenă epică, pe când Dostoievski – un dionisiac, creând frenetic şi împingând cazurile contorsionate până la ultimele consecinţe, săpând adânc în sufletul omenesc, precipitând, adesea, după ce a atins punctul terminus, şi deznodământul romanelor sale. Există, în viaţa scriitorilor, momente de criză; e un truism, dar poate mai ...

citește »

Criticii şi critica criticii

În lumea literară, criticul stârneşte cele mai inflamate aversiuni: e permanent bănuit că face jocurile cuiva, că profită de pe urma scrisului său, că urmăreşte interese dubioase, că îşi vinde conştiinţa etc. Rar am întâlnit scriitori care să înţeleagă un lucru elementar: judecata critică nu funcţionează ca un şubler; pur şi simplu, este în logica lucrurilor ca o carte unora ...

citește »

La ce bun literatura? Realitatea ca proiect imaginar

Arta nu a imitat niciodată lumea, ci a potenţat-⁠o. A turnat-⁠o, altfel spus, în forme memorabile, i-⁠a imprimat o ordine şi o logică apte să o facă accesibilă, de înţeles. Ei bine, dintre toate artele, literatura se apropie cel mai bine de mit, pentru că de acolo, de fapt, provine. Ce este mitul, dacă nu o poveste sau o sumă ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest