Romanul lui George Bălăiţă este, indiscutabil, de o frapantă originalitate. El probează aderenţa scriitorului la satira socială, simbolistica magico-fantastică pregătind un distonant eşafodaj esoteric, elogiul vieţii mărunte şi fixarea detaliului banal, observaţia şi pastişa ironică, inserţia jurnalistică. Povestirea creşte din sine, prozatorul are har şi haz, umflă lucrurile în jocul scrisului, aluatul se revarsă ameninţător peste rama naraţiunii. Ca şi ...
citește »Un roman politic ignorat
Vânătoarea regală, o capodoperă, indiscutabil, îngăduie tocmai această extensie. Fiindcă orice „vânătoare” este, de fapt, o căutare, inclusiv (sau în primul rând) a adevărului. Întâmpinând sărbătoreşte debutul lui Dumitru Radu Popescu (Fuga, ESPLA, 1958), publicat, încă student, la Steaua (unde va fi corector şi, apoi, redactor, după ce, în anul III, abandonase medicina şi unde îşi tipărise, în 1954, prima ...
citește »Daniel Drăgan sau simfonia vieţii
Aidoma lui Matei, privind-o pe Laura, Daniel Drăgan, ademenit, el însuşi, de umbra viselor, descoperă farmecul contemplaţiei, desluşind, în cărţile sale, dincolo de coaja anecdotică, o noimă şi un mesaj. Chiar dacă se voia, în juneţe, scenarist şi regizor, literatura l-a confiscat, mărturisea Daniel Drăgan, „cu o patimă captivantă”; din apele ei n-a mai dorit să iasă, vădind o admirabilă ...
citește »Dincolo de realitate
O carte în dezbatere Eugen Uricaru, Beniamin Editura Cartea Românească, 2014 Inventând şi stăpânind o lume, harnic şi cu har, Eugen Uricaru crede în realitatea care se naşte din cuvânt. Stivuite, cărţile sale par „cronica” unei ficţiuni, dilatată, inundând şi ocupând Lumea, trecută, totuşi, prin furcile istoriei. Scriitorul iubeşte misterul şi ceremonialul, farmecul arhaic şi ne reaminteşte, prin personajele sale, ...
citește »Ion D. Sîrbu şi explozia editorială postdecembristă
Explozia editorială postdecembristă a săltat, incredibil, cota acestui „deconspirat”, valorizarea (entuziastă) fiind, spuneam, mai degrabă morală decât literară. Ceea ce nu înseamnă că Ion D. Sîrbu, gonflat prin entuziasmul exegeţilor, va fi înghiţit de conul de umbră al posterităţii. Dar o recalibrare va urma, inevitabil, credem. Recuperat prin ceea ce, grijuliu, adăpostise în închisoarea sertarului, manuscrise dosite, destinate unui prezumtiv ...
citește »Ion D. Sîrbu, un om liber
Dincolo de „anii de studii postuniversitare”, cum numise, cu un rictus amar, intervalul petrecut acolo, în acel „saison en Enfer” şi unde, antrenat temeinic în a renunţa, ţinuse colegilor de celulă prelegeri despre dramaturgia blagiană, Ion Dezideriu Sîrbu constată, răsfoind un vechi şi uitat Jurnal (acoperind anii 1952-1953), că „e plin de Blaga”, prezent, dealtminteri, şi în epica sa, sub ...
citește »Ştefan Aug. Doinaş în „Pelerinaj la verb”
Rostirea sa, „iubitoare de clarităţi”, educată prin experienţe istoricizate, efortul de limpezire şi disciplinare, în fine, severa ordonare a materiei rebele, haotice, vădesc – în epoca fragmentarismului – o fermă, vigilentă şi cuprinzătoare conştiinţă poetică. Din stirpea liricilor intelectualişti, cu o poezie „construită” şi tălmăciri exemplare, venind după aridul interludiu proletcultist, Ştefan Augustin Doinaş (1922-2002) debuta târziu (Cartea mareelor, 1964), ...
citește »Virgil Tănase, un „duşman privilegiat”?
Este cel puţin ciudat (dar nu şi inexplicabil) de ce Virgil Tănase, un important scriitor român, tratat reticent, văzut acasă ca scriitor francez (de oarece succes, totuşi), programatic marginalizat, aşezat, cu o inaderenţă asumată, la „o margine de drum” etc., continuă să fie ignorat. „Biografia e un roman ale cărui figuri sunt deja scrise” Este cel puţin ciudat (dar nu ...
citește »Valeriu Cristea: programul intropatic
Este Valeriu Cristea un patetic demodat? El practica, se vede bine, o critică neepurată de sentimente, textele sale rămânând mai degrabă documentele unei sensibilităţi colocviale decât ale unui autorităţi inflexibile. Totuşi, autoritatea criticii de întâmpinare avea în Valeriu Cristea un pilon rezistent, deşi autorul prefera critica de interpretare; el se mişca cu siguranţă pe teritoriul prozei. „Cine nu e şi ...
citește »Mitul ca „întâmplare exaltată”
Vom reaminti că revoluţia stănesciană a marcat o mutaţie a viziunii poetice. Nichita ne-a apropiat, alături de congenerii săi, de lirismul autentic, redescoperind modernismul interbelic, refăcând punţile de legătură cu o tradiţie fracturată. Poet până „în străfunduri” (cum l-a văzut Ana Blandiana) „revoluţionarul” Nichita a fost un inovator. Nichita, aşadar, ar fi ajuns în zilele noastre un „mit exorbitant”, întreţinând ...
citește »