Contemporanul » Articole scrise de Adrian Dinu Rachieru

Articole scrise de Adrian Dinu Rachieru

Adrian Dinu Rachieru, sociolog, critic și istoric literar, eseist, prozator, profesor universitar, doctor în sociologie, actualmente prorector al Universităţii „Tibiscus” din Timişoara. S-a născut la Soloneţ- Suceava, la 15 septembrie 1949. Este absolvent al Liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava (1967) şi al Facultăţii de Filosofie-Sociologie (1971), Universitatea din Bucureşti. [...]

Gabriela Melinescu, între viaţă şi scris

„Cu simţurile‑n flăcări”, la nici 23 de ani, intra în arenă Gabriela Melinescu, dezvăluindu‑şi cu francheţe adolescenţa tulbure şi, mai apoi, în alt anotimp, zvâcnirile feminităţii, în clocot senzorial. Lirismul ei confesiv‑jubilativ „transcria” frenetic (nota Mircea Martin), cu sinceritate şi ingenuitate, un cumul de stări, întârziind pasul spre problematizare. Se consuma, mai degrabă, un „ceremonial eterat” al iubirii, sesiza şi ...

citește »

Recitind „Ivan Turbincă”

Cei care s-au apropiat de opera lui Creangă, încercându-şi (exegetic) puterile, au tras grabnic concluzia că avem de-a face cu un personaj-sumă a lumii lui, cu un unic erou care îmbracă felurite înfăţişări, desfătând – ca ţăran transplantat, îndărătnic, rostuit – pe „boierii” cei învăţaţi. Că humuleşteanul exploatează o bază folcloristică şi foloseşte material rustic (stilizat) – pare indubitabil; poporanitatea e slujită, însă, ...

citește »

Despre „roata istoriei literare”

O carte precum cea publicată recent de Ion Simuţ, Cum se scrie istoria literară (Editura Şcoala Ardeleană, 2022), ar merita, credem, o largă dezbatere. Nădăjduim că aşa se va şi întâmpla. Până atunci, să observăm că subiectul întreţine „o meditaţie fără sfârşit”, cum zice criticul, oferind un şir de „reflecţii libere”, chestionând destinul istoriei literare, încurajând „multiplicarea formelor de investigaţie”. ...

citește »

O aventură imagologică

O recentă apariţie editorială dedicată Chişinăului (Morile timpului, Editura Prut Internaţional, 2020), aparţinând Alionei Grati, ca proiect universitar privind „promovarea oraşelor”, nu este doar un eseu de imagologie literară, ci şi un ambiţios pariu al autoarei, cum ne informează din start. Fireşte, din unghiul mitopoeticii, pornind de la premisa că acel biet târguşor de pe malurile Bâcului, cu „o mulţime ...

citește »

Basarab Nicolescu şi transdisciplinaritatea

Convins că realismul clasic este depăşit şi că modernitatea este mortiferă, Basarab Nicolescu avertiza asupra nivelurilor diferite de realitate. Revoluţia cuantică ne‑a aşezat la o răscruce a Istoriei; ideologia scientistă, acaparând „obiectivitatea” şi ignorând orice altă cunoaştere, zeificând tehnoştiinţa, pare a uita că „totul e pus la punct pentru propria noastră autodistrugere”. În anthropocen, specia umană a devenit forţa geofizică ...

citește »

Basarab Nicolescu în două ipostaze

Personalitate energică, dialogist de formaţie ştiinţifică, respingând boemia risipitoare, dar râvnind, în sens eliadesc, „iniţierea prin cultură”, Basarab Nicolescu s‑a implicat, pasional şi tenace, în două direcţii majore. Spirit vizionar‑integrator, spărgând graniţele disciplinare şi îndemnând la trezirea conştiinţelor, el s‑a devotat – prin deschidere, rigoare, toleranţă – proiectului transdisciplinar, inclusiv pe latură organizatoric‑instituţională, împlinindu‑şi „destinul româno‑francez”; după ’89, revenit în ...

citește »

Eugen Uricaru şi „prelungirea în simbol”

Trebuie să observăm că Eugen Uricaru (n. 1 noiembrie 1946, Buhuşi) este, el însuşi, un personaj enigmatic, cu „vocaţia secretului” (cf. Alex Ştefănescu), îmbrăţişând stilul conspirativ, misteric, păstrând – în prozele sale – un rest nedezlegat, reverberând ezoteric. Chiar dacă a purces, în ramă ficţională, la o ambiţioasă cronică a societăţii româneşti şi, inevitabil, a metabolizat o imensă bibliografie, scriitorul, ...

citește »

Eugen Uricaru şi „cealaltă istorie”

Deşi, „întâmplător”, scrie şi proză scurtă (o dovadă recentă: volumul Viaţa unui fluture, un triptic nuvelistic apărut la Ideea Europeană), deşi cochetează, în chip de observator‑pedagog, cu poezia (vezi Despre ce vorbim, editura Junimea, 2018), Eugen Uricaru a aflat în roman „modul de a fi în literatură”, cum mărturisea într‑un interviu. Doar aşa poate descoperi „cum merge lumea”, doar aşa, ...

citește »

Adrian Marino sau „singurătatea fecundă”

Refugiat în comparatistică, Teoria literaturii şi critica literară pentru a‑şi asigura „supravieţuirea culturală sub ceauşism”, cum, deseori, a mărturisit, apărându‑şi libertatea de spirit în plină ghetoizare, inclasabilul Adrian Marino a fost, indiscutabil, cel mai vizibil dintre criticii români din ţară în peisajul european. Dar cultura română, se pare, „nu‑l poate integra”, el însuşi declarându‑se inasimilabil. Abia după ’89, printr‑o lectură ...

citește »

Un dar pentru cultura noastră

În pestriţul peisaj revuistic de la noi, câteva reviste de top, grădinărind memoria, încearcă să risipească, dincolo de viaţa literară tribală şi funambulesca scenă a politichiei, ceaţa axiologică. Între acestea, negreşit, Contemporanul. Ideea Europeană, purtând cu demnitate o tradiţie. Trecută prin renaşteri succesive, Contemporanul pornea la drum, la 1 iulie 1881, ca „revistă ştiinţifică şi literară”, rod al cercurilor socialiste ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest