Contemporanul » Antologiile Conte » Zhang Wei – scriitor

Zhang Wei – scriitor

De la începuturile literare din anii ’70 ai secolului trecut şi până astăzi, Zhang Wei a creat şi a publicat lucrări cuprinzând circa cincisprezece milioane de caractere chinezeşti, fără a lua în calcul cele vreo patru milioane de caractere distruse de autor. Socotind după volumul muncii, dintre scriitorii contemporani de valoare nu se poate nimeni orândui la dreapta sa. Această scriitură este vastă şi subtilă, cu o viziune largă, ambiţioasă şi totodată cea mai intangibilă introspecţie şi cea mai bogată dezvăluire a naturii umane şi a existenţei. Zhang Wei reprezintă nu numai vârful literaturii din fostele principate Qi şi Lu, dar s-⁠⁠a impus între culmile literaturii de azi a Chinei. (Din prefaţa la antologia de poezie Întoarcerea din călătorie, Editura Pedagogică Shandong, China, 2016.)

 

Filosofie

De la cei bătrâni, nu-⁠⁠mi amintesc să fi existat un asemenea lucru ciudat
Deşi am văzut vapor şi puşcă cu trei ochiuri
E ca şi când ai da ochii pentru prima dată cu radioul şi lanterna
De data asta am întâlnit filosofia
Şi, speriaţi, bătrânii nu îndrăzneau să fumeze
Cum aud pe cineva vorbind despre filosofie, oamenii iau foc
Se spune că filosofia are pretutindenea
Duritatea pietrei şi aromele fierturii de orez
Nu te poţi despărţi de ea de dimineaţa până seara
Ea e ca apa şi ca dovleacul
E ca ambiguitatea din castronul soarelui

Se spune că dovleacul are în el două aspecte ale unităţii contrariilor
Apa în interior şi focul ceaunului în afară
În ce sat nu sunt certuri, pe cine nu-⁠⁠l doare burta
Într-⁠⁠adevăr, contradicţii sunt peste tot
Podul palmei şi dosul palmei reprezintă adevărul şi opusul acestuia
Opoziţia şi unitatea sunt în aceeaşi mână
Insistenţa de a obţine dovleci e principala contradicţie
Cultivarea legumelor pentru a avea boabe este contradicţia secundară

 

Bumbac

Are o floare frumoasă
Un fruct deloc bogat în suc
Dar bumbacul e la fel de cald ca o mamă
Îmbrăţişează oamenii, pe frig

Când se teme cel mai mult, omul
Întinde braţul şi se-⁠⁠nveleşte
Atunci, bumbacul e plapomă

Omul deschide gura şi-⁠⁠l înghite
Muşcă din el de dimineaţa până-⁠⁠n amurg
Când bate clopotul de la miezul nopţii
Se opreşte din mestecat

 

Te aştept

Mi-⁠⁠ai spus c-⁠⁠o să m-⁠⁠aştepţi până în ziua aceea
Oare ce zi va fi aceea

În ziua aceea te vei ridica sub soare
Şi mă vei striga din văile munţilor

Acum te uiţi la mine pe furiş
Zâmbetul este darul cel mai de preţ
Mâinile tale nu mă ating
Privirea ta e prelungă prelungă

În ziua aceea ne vom ridica
În ziua aceea tu mă vei iubi
Acum nu se poate acum
Ne mângâiem adânc doar cu privirea
Traducere din limba chineză de
Constantin Lupeanu

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now