Contemporanul » Antologiile Conte » Sfântul Ioan Paul al II-lea la Blaj

Sfântul Ioan Paul al II-lea la Blaj

„Mica Romă”, cum a denumit Mihai Eminescu oraşul Şcolii Ardelene, se pregăteşte să participe la dezvelirea, la începutul lunii mai 2018, a monumentului consacrat Papei de fericită amintire, Ioan Paul al II-⁠lea. În aceste zile a fost transportat de la Cracovia, din „Roma slavă”, cum a denumit bardul polonez Adam Mickiewicz, oraşul de pe Vistula, chipul în bronz al Marelui Pontif al contemporaneităţii, al celui care în zilele de 7-⁠9 mai 1999 a făcut prima vizită într-⁠o ţară ortodoxă, în România. Cu acel prilej, în Parcul Izvor din capitală, la slujba oficiată de Episcopul Romei, cei peste 300.000 de participanţi au strigat: Unitate! Unitate! E o expresie a dorinţei poporului român ca Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă să respire cu cei doi plămâni ai creştinătăţii. Impresionat de gestul românilor, Pontiful a rostit atunci memorabilele cuvinte: „Aici am trecut pragul speranţei”!

Deseori am subliniat că nicăieri în cele peste 100 de vizite făcute de Ioan Paul al II-⁠lea în lumea întreagă – a fost cel mai mare „Papă pelerin” – n-⁠au fost rostite asemenea cuvinte. Fie ca această chemare directă la un ecumenism militant, al cărui Artizan a fost Papa Ioan Paul al II-⁠lea, să se împlinească prin prezenţa veşnică a Sfântului Ioan Paul al II-⁠lea în mijlocul Ardealului, al „Ardealului sfânt”, după cum se cântă în melodiile româneşti de sărbătoare.

Graţie sprijinului dat de rectorul Universităţii „1 Decembrie” din Alba Iulia a senatorului din Parlamentul României, prof. univ. dr. Daniel Breaz, bronzul realizat de şeful catedrei de sculptură al Academiei de Arte Plastice din Cracovia, renumitul sculptor, Czeslaw Dzwigaj, artist ale căror opere sunt răspândite în întreagă lume – Brazilia, Mexic, America, Africa şi Europa, şi acum la Blaj, în „Mica Romă” – va putea fi în curând admirat. Aici românii se vor putea ruga.

Din mai 2018, din anul Centenarului Marii Uniri, Ardealul, România întreagă vor fi străjuite de unul dintre cei mai mari Pontifi ai creştinătăţii, de Cel la al cărui catafalc au îngenunchiat în aprilie 2005, în Piaţa Sfântul Petru de la Roma, toţi preşedinţii în viaţă ai Americii din acel timp.

La Blaj va străjui fostul şef al catedrei de etică al Universităţii Catolice din Lublin, alături de corifeii Şcolii Ardelene, Cel care a contribuit din plin la năruirea comunismului, Cel care „a instruit persoane, popoare, state, omenirea, Cel care a fost umanistul nr. 1 pe această planetă”. (Mihail Gorbaciov). Cu siguranţă, se bucură de prezenţa Sa aici Cel care a adus în lumina altarelor pe primul sfânt român, pe Ieremia Valahul. Cu siguranţă, se bucură că memoria Sa este cinstită de întreaga intelectualitate română.
Fie ca prin monumentul profesorului Dzwigaj, Poetul, Dramaturgul, fostul mare Teolog şi Ierarh cracovian, prezent acum „în Grădina Maicii Domnului” – cum singur a numit România – românii să devină mai buni şi să-⁠L merite.

Nicolae Mareş

KAROL WOJTYLA
DIN TRIPTIC ROMAN

Ruah

Duhul lui Dumnezeu se purta
pe deasupra apelor…

1. Uimire
Sacadată, zariştea pădurii scoboară
în cadenţa torenţilor din munţi –
ritmul acela pe Tine te întruchipează.
Primordial Cuvânt.

Ce stranie-⁠i tăcerea Ta
în tot ceea ce de jur împrejur ne-⁠nconjoară
în lumea creată…
şi care precum zariştea pădurii scoboară
din pantă în pantă…
şi valul totul pe el poartă
trecând prin cascadă
pe şuvoiul argintiu –
ce cade sacadat
de propria-⁠i forţă purtat… –
purtat în ce loc?

Torentule, ce-⁠mi ai a spune?
În ce loc te vei întâlni cu mine?
Ca şi tine… simt şi eu că mă tot duc –
Oare la fel ca tine?

(Îngăduie-⁠mi să mă opresc aici –
îngăduie-⁠mi să mă opresc în prag,
iată una din cele mai simple minuni.)
Torentul nu se miră că se lasă în vale
că pădurile i se dau la o parte din cale –
doar omul se minunează!

Pragul pe care lumea îl trece
este pragul mirării.
(Cândva, unei astfel de uimiri, „Adam” i s-⁠a zis.)
Doar el singur se uimea
printre vietăţile care nu se mirau –
fiindu-⁠le de-⁠ajuns să trăiască şi să moară.
Omul s-⁠a dus împreună cu ele
pe valul mirării.
Uimirea şi iarăşi uimirea l-⁠a scos
din valul care îl ducea,
zicând la tot ce-⁠l înconjura:
„stai! – în mine se află popasul”
„în mine-⁠i locul întâlnirii
cu Preaveşnicul Cuvânt” –
„stai, trecerea aceasta are sens”
„are sens… are sens… are sens!”

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest