Contemporanul » Antologiile Conte » Contemporanul. Ideea europeană azi (II)

Contemporanul. Ideea europeană azi (II)

Contemporanul. Ideea Europeană se prezintă publicului românesc ca fiind revista‑fanion a contemporaneităţii româneşti…

Contemporanul. Ideea europeană se apropie de aniversarea de 30 de ani. Fondată la Iaşi, Contemporanul are 138 de ani de la înfiinţare, iar Ideea Europeană (1919‑2019) îşi sărbătoreşte în acest an centenarul.

Ce reprezintă pentru dvs. Contemporanul. Ideea Europeană? Ce loc îi revine în peisajul revistelor de cultură naţionale?

 

Theodor Codreanu
Una dintre publicaţiile emblematice

Indiscutabil, revista Contemporanul este una dintre publicaţiile emblematice ale culturii româneşti, convergenţa făptuită, din 1989, cu centenara Ideea Europeană, la iniţiativa lui Nicolae Breban, a însemnat o propulsare fericită în contextul marelui proiect de construire a Uniunii Europene, în care România a reuşit să se integreze. Şi iată, pe nesimţite, au trecut trei decenii de la cea mai importantă vieţuire a acestei reviste, vieţuire datorată exemplarului colectiv (atât de restrâns, ca număr), în frunte cu academicianul Nicolae Breban şi cu scriitoarea Aura Christi. Miracolul e că, în scurt timp de la reapariţie, revista a adunat în jurul ei colaboratori de înalt prestigiu, de o mare diversitate profesională, între ei numeroşi academicieni, scriitori, filosofi, critici şi istorici literari, critici de artă, muzicologi, oameni de ştiinţă din toate generaţiile.

Într‑o vreme când o mare parte a intelighenţiei autohtone şi europene este prizonieră neomarxistei ideologii culturale botezată „corectitudine politică”, Contemporanul. Ideea Europeană înţelege deschiderea europeană prin păstrarea echilibrului dintre naţional şi transnaţional, dintre tradiţie şi spiritul novator, dintre creştinism şi raţionalismul modern şi transmodern etc. Din acest punct de vedere, Contemporanul. Ideea Europeană se prezintă publicului românesc ca fiind revista‑fanion a contemporaneităţii româneşti, adunând, prin spirit naţional şi universal, în jurul ei şi importante publicaţii din provincie, precum Convorbiri literare, Curtea de Argeş, Pro Saeculum, Bucovina literară, Tribuna, Oglinda literară, Alba Iulia cultural, Vitraliu, Cafeneaua literară ş.a. Revista bucureşteană mi se pare a fi şi cea care promovează spiritul profund naţional al Academiei Române, principala instituţie, alături de Biserică, menită să vegheze la conservarea şi regenerarea valorilor româneşti, în spirit european. Doar un exemplu: revista Contemporanul a găzduit şi promovat Apelul academicienilor către Ţară al celor 101 de academicieni români, din 9 februarie 2017, care arăta îngrijorare pentru viitorul Europei, al României şi al fiecăruia dintre noi, într‑un tonic spirit cu al Declaraţiei de la Paris din acelaşi an, document semnat de treisprezece personalităţi eminente din zece ţări europene.

În ce mă priveşte, m‑am alăturat cu zece ani în urmă colaboratorilor revistei. Dacă îmi amintesc bine, am debutat la Contemporanul. Ideea Europeană în 2009, cu un articol despre literatura Magdei Ursache. De atunci, am devenit colaborator permanent, Editura „tribului Conte”, cum îi place Aurei Christi să numească gruparea, publicându‑mi şi trei cărţi: Literatura română – acasă, Lumea românească în zece prozatori şi Basarabia eminesciană.
Urez revistei, colectivului redacţional, colaboratorilor şi cititorilor un călduros „La mulţi ani!”

 

Mircea Platon
Contemporanul. Ideea europeană: inteligenţă europeană pentru independenţă naţională

Ca ieşean asociat de multă vreme revistei Convorbiri literare, revista Contemporanul. Ideea europeană e, pentru mine, mai întâi de toate, o secvenţă din istoria culturală a Iaşiului, care a dat României reviste precum Convorbiri literare, Contemporanul şi Viaţa Romînească. Aceste publicaţii au jucat un rol deosebit de important în istoria literară şi politică a ţării, ele fiind într‑o competiţie fecundă ca reprezentante ale conservatorismului naţional, socialismului şi naţional‑liberalismului din România.

Apărând la Bucureşti astăzi, Contemporanul. Ideea europeană s‑a îndepărtat de rădăcinile socialist‑ieşene de secol al XIX‑lea, menţinându‑şi însă deschiderea spre spaţiul şi sensibilitatea Răsăritului în conjuncţie cu apetenţa pentru substanţa bătrânei Europe. Această combinaţie, moldavo‑transilvană am putea să o numim, particularizează revista în peisajul publicaţiilor de cultură din România şi o aşază în rândul celor, nu multe, care ilustrează fericit şi onest modul în care spiritul naţional şi cel european (nu E.U.ropean sau €‑pean) îşi răspund armonic.

Departe de a confunda Ideea europeană cu vreun imperativ birocratico‑ideologic al momentului, revista a promovat încă de la înfiinţare o viziune goetheană a culturii, privilegiind ceea ce Virgil Nemoianu numea „calmul valorilor” şi organicismul cultural al spaţiilor largi şi al diacroniilor, al raportărilor la marea tradiţie europeană de care straturile epidermice ale culturii române actuale duc atât de multă lipsă.

Tocmai de aceea, Contemporanul. Ideea europeană reprezintă cu eleganţă şi demnitate un mod fericit de a ne raporta la permanenţele culturii româneşti şi universale, punând în acelaşi timp în circulaţie proiecte editoriale, anchete şi salve tematice care îngăduie acelui segment al elitei intelectuale din România încă independente de influenţe străine de naţiunea română, şi mă gândesc aici la Academia Română, să comunice cu un public mai larg.

Din acest punct de vedere, Contemporanul. Ideea europeană reprezintă tocmai opusul spiritului fondatorilor Contemporanului de la sfârşitul secolului al XIX‑lea, năzuind să contribuie nu la o ipostază locală a unei ideologii globale, ci la structurarea conştiinţei naţionale în conjuncţie cu tot ceea ce înseamnă marea cultură europeană. În loc de a „gândi global şi de a acţiona local”, aşa cum ne‑o cer vremurile noi, Contemporanul. Ideea europeană gândeşte naţional şi acţonează global. Ceea ce, trebuie să o recunoaştem, este un exemplu de performanţă intelectuală suţinută de caracter.

 

Eugen Uricaru
Dovada că nu e chiar totul pierdut
 
Într‑o cultură relativ tânără chiar şi pe deplin europeană cum este cultura română, orice aniversare nu doar că este un prilej de bucurie şi meditaţie, dar este şi un moment de evaluare. După părerea mea, Contemporanul. Ideea Europeană stă foarte bine ţinând cont de doi factori – la români lucrurile se iau mereu de la capăt, iar pentru asta e nevoie de o mutilare a memoriei (ceea ce s‑a încercat de mai multe ori, dar de data asta se pare că se va izbuti), iar în cultura română modernitatea (nu modernismul) e privită pieziş din motive de reguli de circulaţie – toată lumea trebuie să se alinieze la dreapta! Contemporanul. Ideea Europeană încearcă şi reuşeşte să păstreze crezul întemeietorilor – anume acela al afirmării unor valori specifice spiritului liber şi constructiv. În peisajul revuistic de azi revista Contempotanul. Ideea Europeană este altfel decât acele publicaţii angajate în noua revoluţie culturală sau decât cele prin care se încearcă punerea între paranteze a unei epoci culturale cu relele şi bunele sale. Contemporanul. Ideea Europeană este, de altfel, printre puţinele reviste din România care afirmă clar că în cultură nu există rupturi, ci continuitate. Continuitatea unui specific, continuitatea unui teritoriu cultural, continuitatea afirmării unor virtuţi estetice proprii, naţionale. Nu e un lucru uşor, mai ales când interesele politice şi financiare împing faptele către alte zări. Contemporanul. Ideea Europeană nu cântă în cor, ci ascultă toate vocile şi vorbeşte clar şi limpede. Nu este doar o revistă, ci este şi un fel de a fi aparte, de care multă lume are nevoie, dar, din păcate, puţini şi‑l asumă. Pentru mine această revistă este dovada că nu este chiar totul pierdut prin aliniere, ci mai există posibilităţi în lumea noastră de a merge şi pe drumul bunului-simţ, drumul pe care îl poţi întâlni chiar şi pe Împărat. Pe acest drum poţi să‑l priveşti şi să spui calm: Împăratul e gol! dacă lucrurile stau cumva aşa. Asta se poate face la Contemporanul. Ideea Europeană. În altă parte, vocea ta va fi acoperită de harnicul cor al celor care spun că hainele sunt minunate, chiar dacă printre tenori, başi ori soprane sunt unii care nu cred aşa ceva! Îi doresc Contemporanului de azi să rămână contemporan şi cu ziua ce vine, iar Ideea Europeană să constituie un argument hotărâtor pentru devenirea în bine a României. Felicitări domnului acad. Nicolae Breban, felicitări poetei Aura Christi, cei care îşi asumă povara acestei minunate continuităţi, felicitări tuturor care publică la Contemporanul. Ideea Europeană, felicitări cititorilor săi! La mulţi ani!!

Adrian Dinu Rachieru
Un naţionalism luminat

Cum de lungă vreme sunt un colaborator statornic al revistei şi, se înţelege, un cititor fidel, publicaţia pe care o sărbătorim mi‑e sufleteşte aproape. O aştept mereu cu nerăbdare. Dar pentru a lămuri problema locului, daţi‑mi voie să invoc o întâmplare cu tâlc.

Ca „simptomatolog de serviciu”, cercetând taman soarta revistelor literare, „elegiacul” Ion Simuţ lansase recent o invitaţie la o dezbatere utilă, cred. Ce a urmat m‑a îngrozit. Brusc, criticul orădean (devenit nomina odioasa) a fost condamnat pentru gestu‑i „reprobabil”, fiind mesagerul unor idei „otrăvite”. Şi‑ar fi dat, în fine, „arama pe faţă”, constatând că subvenţiile moleşesc şi cititorii s‑au rărit. E drept, „tomnaticul agresor”, un „resentimentar” pus grabnic la colţ, descoperea în peisajul revuistic inflaţionar, socotind cu sârg, doar trei publicaţii vii: România literară, Dilema veche, Observator cultural. Care ar fi morala acestei întâmplări care a tulburat siesta estivală a confraţilor? 1. Că noi nu ştim să polemizăm (constatare veche), abandonând cu voioşie civilizaţia dialogului. 2. Că revista Contemporanul. Ideea europeană ar trebui să devină, şi ea, vie, cerinţă care presupune, după unii, un polemism feroce, canibalic, asumat, înviorând peisajul, ieşind din scorţoşenia academică. Aşa cum se prezintă, însă, sobră, adunând colaboratori prestigioşi, ea rămâne, din fericire, o revistă de elită. Să‑i dorim, la ceas aniversar, multe alte decenii glorioase, respectând vrerea lui Constantin Rădulescu‑Motru, cel care a ilustrat „cultura critică”, înţelegând că acolo vom afla „o sursă de soluţii” pentru însănătoşirea organismului societal. Păstorind, în numele unui naţionalism luminat, o revistă a „cuprinsului românesc”, vertebrat europeneşte, ca „organ al întregei noastre pături intelectuale”. La mulţi ani! revistei şi echipei, „cravaşată” de neobosita Aura, în pofida urii care s‑a lăbărţat într‑o lume, vai, învălmăşită, orbecăind în ceaţă axiologică.

 

Mihaela Helmis
O difuzare naţională exemplară

La întrebarea ce mai face o instituţie precum Academia Română la peste 165 de ani de la înfiinţare, într‑o vreme în care s‑au schimbat multe dintre coordonatele lumii în care trăim, dar şi sistemele de valori, i‑aş invita pe sceptici să poposească în Aula Academiei Române la Sesiunile speciale ale fiecăreia dintre secţii, să treacă prin institutele de cercetare şi, corolar, să se afle printre cei ce primesc, măcar într‑o ediţie, Premiile Academiei Române. Alături de nemuritori, zeci şi zeci de tineri şi foarte tineri cercetători, autori ai unor lucrări finalizate şi publicate, dau semn că se mişcă bine, în ciuda dificultăţilor, generaţia ce leagă ziua de ieri de cea de mâine, în fiecare dintre cele 14 secţii ale Academiei Române.

Cu interes i‑am regăsit pe unii dintre cei premiaţi în paginile revistei Contemporanul. Ideea Europeană, aşa cum am regăsit multe dintre cele mai semnificative dintre momentele istoriei recente şi ale istoriei la pas ale înaltului for academic.

Din păcate, mai ales din lipsă de spaţiu, dar şi de promovare, multe dintre evenimentele de înaltă ţinută intelectuală nu au cum să ajungă direct la cei interesaţi. Şi atunci, pentru că scripta manent, consemnările lor dintr‑o revistă de talia şi ţinuta Contemporanului au darul să spună clipei stai, numai şi numai pentru ca valorile să fie împărtăşite şi să sporească.

Înrâuririle sunt nenumărate şi emoţia, ca şi bucuria de a reciti idei auzite sub cupola Academiei sunt incomparabile. Pentru că mă număr între aceia care au simţit în nenumărate rânduri că cele spuse cu emoţia şi responsabilitatea pe care ţi le dau uniforma academică şi întâlnirea între egali, ar trebui să aibă difuzare integrală naţională repetată, consider că eforturile Revistei Contemporanul îndeplinesc măcar o parte, o bună parte!, a acestei zbateri de a fi mai buni şi mai puternici cu fiecare nouă ieşire la public, cu fiecare nouă zi de confirmare şi reconfirmare a valorilor ce ne alcătiuesc, în care credem şi pe care nu avem cum să nu le dăm mai departe!

Revista bucureşteană mi se pare a fi şi cea care promovează spiritul profund naţional al Academiei Române, principala instituţie, alături de Biserică, menită să vegheze la conservarea şi regenerarea valorilor româneşti, în spirit european…

În loc de a „gândi global şi de a acţiona local”, aşa cum ne‑o cer vremurile noi, Contemporanul. Ideea europeană gândeşte naţional şi acţonează global. Ceea ce, trebuie să o recunoaştem, este un exemplu de performanţă intelectuală suţinută de caracter…

Contemporanul. Ideea Europeană nu cântă în cor, ci ascultă toate vocile şi vorbeşte clar şi limpede. Nu este doar o revistă, ci este şi un fel de a fi aparte, de care multă lume are nevoie, dar, din păcate, puţini şi‑l asumă. Pentru mine această revistă este dovada că nu este chiar totul pierdut prin aliniere…

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now