Academia Română salută cu încredere aderarea deplină a României la spațiul Schengen, eveniment cu o puternică relevanță istorică, prin care se confirmă, o dată în plus, opțiunea noastră proeuropeană. Felicităm pe toți actorii politici, persoane și instituții, care au făcut nu numai posibilă, ci și actuală această realizare, de care va beneficia, începând cu 1 ianuarie 2025, întregul nostru popor.
România este cultural, istoric și geografic în Europa de multe secole. Începând de acum, România se află cu drepturi depline în Europa, inclusiv cu granițele ei politice. Aderarea noastră completă la spațiul Schengen are semnificații economice, politice și simbolice remarcabile pentru istoria noastră contemporană și pentru viitorul națiunii noastre.
Academia Română, partener al Academiei Europaea și al Federației Europene a Academiilor de Știință și Umaniste (ALLEA), va putea valorifica în mod superior această nouă realitate, pentru a contribui la dezvoltarea și consolidarea relațiilor culturale și științifice în cadrul Uniunii Europene.
Relațiile internaționale ale cercetătorilor sunt esențiale pentru întărirea înțelegerii între națiuni și pentru avansul cunoașterii. Dezvoltarea pe viitor a acestor relații cu academii naționale europene și cu Academia Europaea țin de natura modului în care se realizează astăzi cercetarea științifică: global cu rădăcini naționale.
Academia Română – Comunicare și imagine publică
„E. Lovinescu – Istoria civilizației române moderne 1924‑2024”
Biblioteca Academiei Române, în colaborare cu Muzeul Național al Literaturii Române, a organizat expoziția „E. Lovinescu – Istoria civilizației române moderne 1924‑2024”. În deschiderea expoziției a vorbit acad. Mircea Dumitru, vicepreședintele Academiei Române. Este o expoziție mai aparte pentru că nu se referă la activitatea unei personalități, ci este organizată în jurul unei cărți. Istoria civilizației române moderne, lucrare de prim rang a culturii române, a fost intens contestată acum un secol, la apariție, și este și astăzi. Dar, în pofida tuturor scăderilor, rămâne o „carte fascinantă, în stilul ei, prin câteva calități indiscutabile: mai întâi, claritatea ideilor și poziția fermă, determinantă a autorului într‑o problemă fundamentală pentru cultura noastră […]; demonstrația pe care o face este, în felul ei, seducătoare și curajoasă, superioară la modul intelectual”. (Eugen Simion)
Expoziția ilustrează conținutul acestei opere cu documente originale de patrimoniu, însoțite de comentariile generoase ale lui E. Lovinescu extrase din text. După o situare a Istoriei civilizației române moderne în contextul cultural al anului 1924, cele trei volume: Forțele revoluționare, Forțele reacționare și Legile formației civilizației române, sunt ilustrate cu manuscrise originale ale Școlii Ardelene, Revoluției Pașoptiste din Muntenia, liberalismului lui I.C. Brătianu, Convorbirilor literare, Semănătorului, precum și ale lui Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga ș.a. Toate aceste documente sunt însoțite de citate din volume, pentru a face cât mai accesibile publicului ideile lui E. Lovinescu expuse în lucrarea sa. O altă secțiune a expoziției se referă la receptarea critică a Istoriei civilizației române moderne din vremea apariției și ilustrează polemicile dintre E. Lovinescu cu Nicolae Iorga și cu G. Călinescu, în mod special, ca și relațiile cordiale dintre E. Lovinescu cu Mihail Dragomirescu, Pompiliu Constantinescu, Tudor Vianu ș.a. Această parte este ilustrată mai ales cu piese originale de corespondență, însoțite de comentariile lui E. Lovinescu și ale interlocutorilor săi. Apoi, într‑o altă secțiune, este ilustrată receptarea actuală a Istoriei civilizației române moderne. În fine, o secțiune specială a fost dedicată cenaclului Sburătorul, mai ales personajelor feminine din cadrul acestuia, fiind cunoscut faptul că acest cenaclu a fost cel mai deschis scriitoarelor, dintre care Hortensia Papadat‑Bengescu este numele cel mai cunoscut.
Gravuri de Rembrandt…
Pentru prima oară în istoria sa, Biblioteca Academiei Române scoate la lumină pentru public una dintre cele mai importante colecții de grafică deținute: gravura olandeză, având ca temă principală peisajul. Este vorba despre o veritabilă comoară, reunind semnături răsunătoare ale școlii de peisagiști olandezi, printre care se numără Rembrandt van Rijn, nume sinonim cu măiestria în arta plastică. Pictor de prestigiu, dar și gravor dăruit, Rembrandt van Rijn a adus un suflu nou în arta vremurilor sale, stilul său fiind descris de istoricul de artă Filippo Baldinucci, în 1686, ca fiind „extrem de bizar”. Rembrandt a lăsat posterității circa 300 de gravuri, dintre care trei admirate acum și de iubitorii de artă români.
Începută în secolul al XVI‑lea cu Hercules Seghers, școala de peisagiști olandezi a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în secolul al XVII‑lea, avându‑i ca protagoniști pe Jan van de Velde, Rembrandt van Rijn, Allaert van Everdingen, Jacob Ruysdael, Jan Both, Adriaen van der Cabel, Adriaen van Ostade, Paul Potter și urmașii lor. Secolul al XVIII‑lea a adus în prim‑plan alte nume sonore ale gravurii de peisaj, precum interesantul Cornelis Ploos van Amstel sau acei artiști care s‑au oprit la imagini exotice din Extremul Orient, precum Frans de Bakker și călătorul Jacob Harrewijn, iar secolul al XIX‑lea ni‑i dezvăluie pe Josef Israëls și Johan Barthold Jongkind, considerați urmași ai peisagiștilor olandezi din secolul al XVII‑lea, Jongkind fiind chiar mentorul unor impresioniști precum Alfred Sisley sau Claude Monet.
Lucrări ale acestor artiști excepționali s‑au reunit acum în expoziția de la Biblioteca Academiei Române, o ocazie rară pentru public de a admira opere de artă extrem de căutate la nivel internațional.
Vernisajul expoziției a avut loc în Sala „Theodor Pallady” a Bibliotecii. Cuvântul de deschidere a fost susținut de acad. Marius Andruh, Vicepreședintele Academiei Române, și de Directorul General al Bibliotecii, Nicolae Noica, Membru de onoare al Academiei Române. Expoziția a fost prezentată de Adrian‑Silvan Ionescu, directorul Institutului de Istoria Artei „George Oprescu”, și de Cătălina Macovei, șefa Cabinetului de Stampe.
Biblioteca Academiei Române
„Fascism și postfascism în istoria Europei…”
Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, prin Centrul de Studiu al Ideologiilor Totalitare „Hannah Arendt”, a organizat conferința științifică „Fascism și postfascism în istoria Europei: genealogii intelectuale, forme de manifestare, consecințe politice”. Evenimentul a avut loc în Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române. Conferința a fost deschisă de prelegerea dr. Roland Clark de la Universitatea din Liverpool, Marea Britanie, în care au fost analizate manifestările de violență antisemită ale studenților din perspectivă internațională („Student Antisemitic Violence in a Transnational Perspective”). Fost președinte al Societății de Studii Românești, Roland Clark este specializat în istoria Europei Centrale și a Europei de Est, fiind interesat de fascism, mișcările sociale și violență politică. Una dintre cele mai recente cărți ale sale este dedicată activismului fascist din România interbelică.
Organizată în două secțiuni, conferința „Fascism și postfascism în istoria Europei: genealogii intelectuale, forme de manifestare, consecințe politice” reunește cadre didactice de la Universitatea din București, Școala Națională de Studii Politice și Administrative și Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, cât și cercetători ai Academiei Române din Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj‑Napoca și din Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului.
Programul manifestării cuprinde prezentări despre istoria fascismului românesc și vest‑european din perioada interbelică, precum și analize privind evoluția extremei drepte europene din ultimele decenii. Expunerile au fost susținute de prof. univ. Florin Muller, conf. univ. Alexandru‑Murad Mironov și lector univ. Mihaela Mustățea de la Universitatea din București; lector univ. Sebastian Fitzek și dr. Constantin Buchet, Școala Națională de Studii Politice și Administrative; prof. univ. Gheorghe Onișoru, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava; dr. Corneliu Pintilescu, Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj‑Napoca; dr. Florin‑Răzvan Mihai și drd. Alexandru Voicu, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului.
Academia Română – Comunicare și imagine publică
