Din ultimul număr:

Serenadă pe frontieră

Noaptea neagră ca pana corbului cuprinsese pusta căreia cerul înstelat îi impunea şovăielnic o oarecare luminozitate de care se bucurau şase flăcăi din cel mai vestic centru de raion, sperând să evadeze temporar din plictiseala văratică pe la începtul anilor ’60. După discuţii înflăcărate în legătură cu ce ar fi de întreprins în mod special în această noapte, ajunseseră la concluzia că o serenadă deosebită şi – mai ales „în deplasare” – pare o soluţie adecvată. Serenadele – îndeosebi pe timp de vară – erau acte de nobleţe aduse în mod deosebit domnişoarelor, dar nu numai… Acest obicei era realizabil doar la ţară sau în orăşele, deoarece tulburarea liniştii locuitorilor provoca probleme de disconfort care, în oraşele mari, îl făceau imposibil.

În mediul rural se tolera această datină: două‑trei melodii şi în casă se aprindea lumina, aşa că protagoniştii se puteau aştepta la primirea înăuntru, fiind serviţi cu vin sau alte băuturi. După câteva palavre, cântăreţii se retrăgeau de regulă ca să‑şi continue drumul ori să se retragă la domiciliile lor. Câteodată era onorat şi un prieten cu o serenadă, ştiindu‑se că dispunea de lichidele în cauză în vederea umezirii gâtlejelor uscate pe timpul cântatului.

Cei şase flăcăi hotărâseră nişte serenade în… deplasare; bineînţeles că erau nevoiţi să‑şi împartă timpul în aşa fel încât acţiunile să nu aibă loc înainte de miezul nopţii. Obiectivul era comuna Teremia Mare, de la graniţa cu Iugoslavia, renumită ca regiune viticolă cu produsele respective, exportate în mare măsură în străinătate.

Pe de altă parte, aici şi‑a plasat pe timp de vară în ultimii ani de viaţă regretatul Nichita Stănescu renumitele sale tabere de poezie, imortalizate pentru posteritate pe peliculă de conducătorul cineclubului din Sânnicolau Mare, Ludovic Dama.

În anii ’60 însă nu prea existau autoturisme particulare, iar distanţa de 18 km până la Teremia Mare prezenta o problemă deosebită privind deplasarea. În afară de acest neajuns, comuna se găsea în zona de frontieră, unde, de obicei, erai controlat la fiecare pas.

Băieţii ambiţioşi – studenţi la Filologia timişoreană în perioada caniculară – şi câţiva tineri în câmpul muncii hotărâră să se deplaseze cu trei biciclete(!)… Deci 2 persoane pe o bicicletă… idee nebună… Dar domnişoarele din Teremia Mare, în bună parte eleve şi studente la Timişoara, îi atrăgeau, ca şi lichidele speciale, pe cavalerii noştri în egală măsură… Aşa că e de la sine înţeles că tinerii entuziasmaţi nu se lăsau poticniţi de niciun obstacol.

Cerul se limpezise şi o mare de stele ne acompania pe şoseaua necirculată: niciun vehicul nu ne depăşea sau nu venea înspre noi. Cu schimbul deserveam pedalele, schimbând câte‑o glumă sau cântând în surdină, îngânând melodiile ştiute de mult care urmau să fie oferite obiectivelor noastre.

Ajungeam cam pe la miezul nopţii, deplasându‑ne în incinta comunei tăcuţi, câinii însă ne miroseau, începând un concert de lătrat, aşa că ne grăbeam să ajungem cât mai repede la primul nostru obiectiv.

Serenada noastră pe mai multe voci ne‑a adus succes. Lumina se aprindea imediat şi eram poftiţi în casă. Mare mirare din partea locatarilor: nu eram băieţi din comună, ceea ce s‑a dedus după cântecele noastre pe mai multe voci. De asemenea, apariţia noastră de la o distanţă considerabilă şi cu simplele noastre mijloace de transport stârneau comentarii şi aprecieri admirative. Domnişoara casei ne cunoştea pe unii dintre noi de la Timişoara, bucurându‑se că am realizat acest efort de a ne deplasa tocmai la ea şi la familia ei.

Nu zăboveam mult, ştiind în sinea noastră că mai aveam şi alte repere de „vizitat”, luându‑ne rămas‑bun, dorindu‑le gazdelor primitoare o noapte plăcută şi – de acum încolo – netulburată… Ne mişcam greu prin aerul plăcut al nopţii, căutându‑ne celelalte obiective avute în vedere. Totul a funcţionat strună: ajunsesem la trei locuri unde ştiam de existenţa domnişoarelor cunoscute de unii dintre noi…La toate fusesem bine‑veniţi şi serviţi ca atare.

Când ajunsesem, pe la ora trei, la ultimul loc – la răsărit se crăpa de ziuă – gazda ne văzu istoviţi, ceea ce, de altminteri, şi eram cu adevărat după deplasarea neobişnuită şi după consumul de atâta vin, şi ne invita să ne odihnim câteva ore în casa lor.

Numai cei doi angajaţi în câmpul muncii insistau să pornească la drum ca să nu întârzie la serviciu. Nouă, celor patru rămaşi, ni s‑a pregătit un pat pe lângă care s‑au ataşat două bănci, aşa încât puteam sta culcaţi de‑a curmezişul, cu picioarele pe cele două bănci. Profitând astfel de o odihnă de cam patru ore, dimineaţa, când soarele se înălţase deja pe cer, ne simţeam în bună parte odihniţi şi refăcuţi.

Gazda primitoare, ajutată de fiica ei, ne pregătea un mic dejun copios încât puterile ne reveneau şi eram în stare să facem cale întoarsă. Dumul spre casă ne părea interminabil, iar oamenii din vehiculele care ne depăşeau ne priveau curioşi. În acele vremi deplasarea cu bicicleta de la o comună la alta nu constituia ceva neobişnuit, doar că noi eram câte doi pe o bicicletă.

Nici de data aceasta n‑am fost opriţi şi controlaţi de grăniceri: în perioada preceauşistă, frontierismul nu era chiar aşa de intens. Ajuns acasă, am dat de părinţii îngrijoraţi, care m‑au certat pe bună dreptate. Mi s‑a reproşat că, fără să las o vorbă, am lipsit o noapte de acasă. Au căzut pe gânduri: Ce s‑o fi‑ntâmplat? Un accident, o arestare sau chiar o încercare de trecere ilegală a fontierei? Abia atunci m‑au cuprins mustrările de conştiinţă legat de  ce am fost în stare şi ce am comis în superficialitatea mea tinerească. Despre această noapte cu serenade neobişnuite însă s‑a vorbit mult şi în diferite părţi ale zonei de frontieră.

Hans Dama

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now