Contemporanul » Lecturi

Lecturi

Bogdan Creţu: Ce poate face literatura

Acest text este scris, uneori fără nici un plan deliberat, ca o formă a aşteptării. El trebuie să dea o formă încordării, tensiunii. Scriind, transformând deruta sufletească în text, aceasta capătă nu doar un contur acceptabil, suportabil, ci mai ales sens. A scrie înseamnă a nu renunţa Cel care cheamă câinii este un „ro­man autobiografic”, cum îl defineşte de mai ...

citește »

Ironim Muntean: Saga unei familii multietnice

Un roman fascinant în substanţa căruia varsă lirism fremătător prin tehnica dicteului automat, cu umor irezistibil. Epicul este de esenţă memorialistică Poetă discretă, cerebrală, cu o „cultură literară perfect asimilată”, traducătoare prestigioasă din germană (a primit Premiul Friedrich-Gundolf, în 2007, oferit de Deutsche-Akademie für Sprache und Dichtung, o recompensă care se acordă tuturor celor care contribuie la răspândirea culturii germane ...

citește »

Marian Victor Buciu: Proza lui Dumitru Ţepeneag

La masa de nuntă de aici mai rămân doar opt invitaţi. Cifra infinitului, într-⁠o cheie hermeneutică a secretului, tip Matei Călinescu, criticul care l-⁠a predat pe Ţepeneag la universitate, în S.U.A. În textul prozo-⁠poetic de o pagină, dedicat lui Leonid Dimov, M-⁠am înecat în cer, 14 august 1959, naratorul e martor, priveşte la nişte „peşti lungi şi albi ca fildeşul”, ...

citește »

Florin Logreşteanu: Melusina

Cu atât mai puţin, Hanibal Pătraşcu nu a putut înţelege sfârşitul relaţiei lor petrecută într-⁠un moment când femeia s-⁠a simţit trădată de bărbatul de la care aştepta altceva. Cu siguranţă, îi era străină legenda Melusinei şi intuiţia că zâna, jumătate femeie, jumătate şarpe, s-⁠ar regăsi în ea… Ca în orice femeie, cum ar fi spus profesorul Vidan… Profesorul Vidan se ...

citește »

Olimpiu Nuşfelean: Cămaşa Ustinei

Vom desluşi multe rosturi ale îngrijirii de trup (postul, însănătoşirea cu ajutorul medicinii, trăirea în suferinţă…). Iisus, de altfel, îndură rănile de pe cruce ca să ne ajute în dobândirea vindecării sufletului, a ieşirii din vină, a înaintării pe calea mântuirii Laur, protagonistul din romanul omonim al lui Evgheni Vodolazkin, trăieşte mare parte din copilărie (şi adolescenţă) alături de bunicul ...

citește »

Ladislau Daradici: Timp rătăcit, vremuri bastarde…

În arhitectura romanului există şi un nivel bine conturat al intervenţiilor naratoarei referitoare la timp şi vremuri, la inevitabila prăbuşire a casei strămoşeşti (care se transformă peste noapte, dintr-⁠un cuib generos şi protector, într-⁠o arcă instabilă) După O lume fără mine (1991), Prăpastia de hârtie (2003) şi Crimă cu înlocuitor (2009), Mariana Vartic publică, în 2015, al patrulea său roman, ...

citește »

Mihaela Roşu Bînă: Tratat despre iubire, credinţă şi mântuire

Drumul către sine este drumul către fiinţele dragi şi, mai ales, către marele Univers cu ale cărui ritmuri învaţă să rezoneze. Cartea a patra a tetralogiei, născută din tentativa autoarei de a-⁠şi înţelege locul şi menirea, poate fi abordată ca un Tratat despre iubire, sacrificiu, credinţă şi mântuire Apariţia ultimului volum transformă proiectul romanesc iniţial într-⁠o tetralogie a vârstelor şi ...

citește »

Sonia Elvireanu: „Poezia ca apoteoză a sfârşitului surâzător”

Descoperim orientarea scriitoarei către un ideal de literatură înaltă, în spiritul clasicităţii moderne, refuzul categoric al postmodernismului contemporan, afinităţi spirituale cu Dostoievski şi Nietzsche Cea mai recentă carte a istoricului şi criticului literar Ironim Muntean, Între Apollo şi Dionysos, titlu cu rezonanţă mitologică şi nietzscheană totodată, aduce în prim plan o scriitoare contemporană, Aura Christi, într-⁠un studiu monografic. Structurarea volumului ...

citește »

Constantina Raveca Buleu: Simetrii şi discrepanţe

Consecinţa este că fiecare eseu echivalează cu un exerciţiu spectacular gratifiant, în care altitudinea subiectului se expandează graţie capacităţii hermeneutice, freneziei relaţionare şi plăcerii jocului care domină scriitura autorului. Histrionismul structural al Simetriilor depăşeşte sfera implicită a discursului eseistic şi se converteşte în miza explicită a unor secvenţe autoreferenţiale Ca fiecare carte semnată de Ştefan Borbély, Simetrii şi discrepanţe, volum ...

citește »

Livia Cotorcea: Din nou Soljeniţîn

„Cea mai simplă şi mai la îndemână cheie pentru a fi liberi este neparticiparea noastră la minciună! Chiar dacă minciuna a acoperit totul, chiar dacă ea a pus stăpânire pe toţi, în cele mai mărunte lucruri, tu să nu uiţi să-⁠ţi spui un singur lucru: n-⁠are decât să stăpânească răul, dar fără participarea mea!” „Linia care desparte binele de rău ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest