Contemporanul » Eseu (pagina 10)

Eseu

Aura Christi: Cuşca ideală

În subterană acest copil al abisurilor îşi găseşte patria, epicentrul creator al vocilor interioare, craterul fiinţei, pe care nu-⁠şi doreşte să-⁠l mai părăsească, deşi e conştient de dramatica realitate abisală, în care învăţând să-⁠şi asculte instinctele, ştie; altfel nici că se poate: „În rest, am încă în faţă tot greul şi foarte greul” Contelui Lev Tolstoi îi displac potecile bătătorite. ...

citește »

Mihai Popa: Realitatea estetică

Artistul se mişcă însă în domeniul admiraţiei şi al experienţei concrete pentru formele pe care le descoperă în naturile individualizate, asemenea unui demiurg, care însă nu vrea să creeze lumea ciclic – ca în Timaios al lui Platon Arta şi domeniile de reprezentare şi creaţie artistică relevă, potrivit categoriei frumosului, o formă a realităţii filtrate prin spiritul fiecărui creator şi, ...

citește »

Livia Cotorcea: Despre renaşterea naţională prin cultură

A cultiva specificul naţional ucrainean devenise sinonim cu a profesa „naţionalismul burghez” sau „formalismul naţionalist” pentru ca, în final, totul să evolueze spre formula „duşman al poporului”. Pentru atmosfera de teroare a deceniilor patru şi cinci, această formulă echivala cu condamnarea la moarte sau la muncă în lagărele staliniste. Ucraina, după cum se va vedea, renaşte prin cultură. Mihail Boiciuk ...

citește »

Andrei Marga: Geometria supraputerilor

Cultural, pentru prima oară în istorie, cultura noastră, euro-⁠americană, întâlneşte o cultură – cea chineză – de o magnitudine neobişnuită, cu cea mai vorbită limbă pe glob şi cu înfăptuiri competitive. Întrebarea privind lumea ce vine preocupă intens. Experţi americani au atras atenţia că se schimbă lumea constituită în 1989. Zbigniew Brzezinski (Strategic Vision. America and the Crisis of Global ...

citește »

Aura Christi: A citi – a scrie

Şi, totuşi, ceva profund din sângele meu – mai puternic şi mai încăpăţânat decât sunt eu însămi – e convins de faptul că atât timp cât lucrez la o carte, orice rău, oricât de mare, mi s-⁠ar întâmpla, Dumnezeu mă va întârzia aici ca să termin lucrul început şi să-⁠l fac – sau cel puţin să încerc tot ce omeneşte ...

citește »

Magda Ursache: Limba română, o necunoscută

Strada înjură? Înjură şi filmul, înjură şi teatrul, înjură şi literatura. Sindromul Tourette, boala înjurăturii face ravagii. Precaritatea mijloacelor stilistice e suplinită de înjurătură şi de cuvinte neconvenabile. „Iubiţi vocala!” Nichita Stănescu Pe întrecute, varii lunetişti atacă din toate poziţiile, de 5 luştri încoace, limba noastră cea română. Guvernanţii pot declara liniştiţi creşterea zero a limbii naţionale, dacă şi miniştrii ...

citește »

Cezar Stanciu: Arhiepiscopul de Canterbury la Bucureşti, 1965

Despre înalţii ierarhi ai BOR, impresiile englezilor erau împărţite. Arhiepiscopul de Canterbury îl descria pe patriarhul Iustinian drept un bun organizator care se implicase personal în fiecare detaliu organizatoric al vizitei; Iustinian îi lăsa impresia că este plin de bunăvoinţă şi de farmec, dar altminteri un om viclean şi dur. Între 2-⁠8 iunie 1965, Dr. Michael Ramsey, arhiepiscop de Canterbury ...

citește »

Andrei Marga: Cum se gândeşte?

Ce înseamnă, însă, a gândi? Pentru Husserl şi Heidegger, care sunt mai aproape de noi, gândirea înseamnă libertate, cum spunea Hegel, şi, în mod exact, efort de a prinde realitatea în concepte, cu cultură şi cu optici precizate. Oamenii trăiesc – ne spunea deja Marc Aureliu – după cum gândesc. De aceea, şi felul în care se gândeşte se cuvine ...

citește »

Gelu Negrea: F de la FRICĂ Însemnări la vreme de caniculă (II)

Iisus însuşi cunoaşte frica fundamentală care este frica morţii pe care o echivalează cu părăsirea Sa de către Dumnezeu. Eli, eli lama sabachtani reprezintă expresia paradoxală a unei conflictualităţi ineluctabile. Heraclit postulează sigur pe sine şi greu de contrazis: „Războiul este părintele tuturor; datorită lui unii apar zei, alţii oameni, pe unii îi face sclavi, pe alţii liberi”. Dar ce ...

citește »

Mircea Ţuglea: Cine sunt eu şi cine eşti tu?

Avem nevoie de lămuriri cu privire la ceea ce a gândit un poet în timpul scrierii poemului său? Faptul care contează este, cu siguranţă, ceea ce un poem spune efectiv – şi nu ce voia să spună autorul său, fără să poată, probabil, exprima. Un scurt comentariu asupra eseului lui Hans-⁠Georg Gadamer despre Atemkristall (Cristalul răsuflării) al lui Paul Celan ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest