Eseu

Bogdan Creţu: „Literatura feminină”. Moduri de utilizare (I)

Se observă că marele critic lucrează deja cu abstracţiuni, mai precis, cu tipologii clasice. Mai precis, cu tipologii datate, dacă ţinem cont că, în 1947, prezenţa scriitoarelor în literatura europeană, dar şi în cea română nu mai reprezenta de mult un accident În ultimul articol cuprins în volumul După război. Cultură şi literatură (1921), G. Ibrăileanu, un intelectual care a ...

citește »

Mircea Braga: Întâmplarea terapiei şi accidentul remediului

Dacă un scriitor are măcar un singur cititor, aici şi acum, pentru care cartea scrisă de el reprezintă ceva, mult sau puţin, merită şi trebuie să continue pe acest drum, împlinind unicul printr-⁠o altă unicitate. Restul ţine de avatarurile… Paradisului Poate nu „vrăjit”, ci „magic”, aşa cum apare în versiunea franceză, ar fi trebuit să aibă pe copertă, ca determinare ...

citește »

Horia Vicenţiu Pătraşcu: Conştiinţa morţii la români: de la negare la tragism

Omul vrea să cunoască, să fie fericit şi să-⁠şi împlinească destinul numai într-⁠atât cât ştie că moare. Adevărata conştiinţă a morţii – şi dacă într-⁠adevăr a fi conştient înseamnă a fi conştient de moarte, putem spune că adevărata conştiinţă este o conştiinţă tragică Te întrebi cum e posibil ca un popor despre ai cărui strămoşi Herodot scria că sunt „cei ...

citește »

Radu Boroianu: Limba latină, prima instituţie a Europei Propunere proiect EUNIC

De la stoicii Greciei antice la Seneca, de la cosmopolitismul implicit al credinţelor iudeo-⁠creştine la marii umanişti şi artişti ai Renaşterii, de la Dante şi Petrarca, la Shakespeare şi Cervantes, la Voltaire, Camões, Thomas Hobbes, de la Copernic, Comenius şi Dimitrie Cantemir, de la Montesquieu, Kant şi Goethe, la Eminescu şi Petöfi, la filosofii şi scriitorii din secolul XX, această ...

citește »

Virgil Nemoianu: Estetic şi religios

Domneşte o senzaţie de nemulţumire, de anxietate, de insatisfacţie. De unde provine? Eu sunt convins că în bună parte din dezechilibrul dintre material şi spiritual, din îngustarea accesului spre transcendenţă. Iar la rândul său acesta e cauzat (şi) de o înlăturare sau diminuare a Frumosului. Acesta din urmă, o spun cu toată convingerea, este exemplul suprem la procesului de Încarnare, ...

citește »

Aura Christi: Poveşti de iubire

Câte poveşti am trăit, trăiesc şi sper, cred că voi mai trăi alături de aceşti şi alţi prieteni, înhăţându-⁠i în ceea ce numim noi toţi – din răsfăţ, şi nu doar din răsfăţ – tribul Conte! O grădină de oameni mari. O grădină-⁠sărbătoare. „Şezi blând, şezi blând,/ va fi sărbătoare în curând” murmură Scândurica din romanul Beniamin – un diamant ...

citește »

Andrei Marga: Modernismul lui Virgil I. Bărbat

Virgil Bărbat a trecut prin filtrul personal problema şi situaţiile şi a formulat puncte de vedere proprii care au rămas viguroase. El a elaborat în România epocii o concepţie modernistă, articulată filosofic şi sociologic, explicit distanţată de un tradiţionalism prăfuit şi ataşată democratizării de care este şi acum nevoie Peste opera lui Virgil I. Bărbat (1879-1931) s-⁠a aşternut uitarea, deşi ...

citește »

Aura Christi: Legea Iubirii

Totuşi, Creatorul văzutelor şi nevăzutelor îi lasă pe cei doi iubiţi în preajma Grădinii din Eden, descrisă în Cartea Genezei – locul-⁠matrice a lumii, unde s-⁠a comis păcatul primordial şi unde cel puţin scriitorii medievali vedeau toposul erosului originar. …Contemplându-⁠şi lucrarea, Dumnezeu ia „ţărână din pământ” şi-⁠l creează pe om, suflând „în faţa lui suflare de viaţă” şi făcând astfel ...

citește »

Vasile Muscă: Însemnări pentru o lectură: Ecce homo

Nietzsche este, poate cea mai ilustră victimă a acestei aventuri socratice a cunoaşterii de sine. Viaţa nu posedă fenomene originale, ci numai unele repetitive, care prin reluarea lor veşnic identică îşi tocesc conturul lor original. Cadrul repetiţiei nu este viaţa, căci viaţa însăşi este un fenomen de repetiţie. Omul este condamnat să trăiască într-⁠un plictisitor şir de repetiţii şi reluări ...

citește »

Alexandru Surdu: Despre Dumnezeu şi transcendenţă

În legătură cu Divinitatea nu trebuie să se vorbească nici prin negaţii, nici prin afirmaţii, deoarece, categorial-⁠filosofic, Dumnezeu nu este, nu ţine de Fiinţă, ci de Supersistenţă, de ceea ce este mai presus de orice După ce am ascultat o expunere despre problema clasică a transcendenţei în legătură cu imanenţa, aş vrea să mă refer în continuare mai mult la ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest