Contemporanul » Poemul lunii » Aura Christi: Ostrovul Învierii

Aura Christi: Ostrovul Învierii

Iubesc, înţeleg iubind…

După felul în care respiră îngerii
ajunşi pe hotarul dintre lumi,
amiaza de sfârşit de noiembrie
urcă spre gingaşe culmi.

Salcia-i îngânată de vânt, făpturi
nevăzute, prelungi miresme
şi-un duh abia simţit care-mi
urcă înfrigurat prin glesne.

Toamna se apropie de sfârşit
şi, totuşi, frunzele verzi ici
şi colo suflarea-i întârzie
printre tei, albatroşi şi arici,

împungând cu botul văzduhul,
duhuri de abur şi vaiet plutind
speriate-n amiaza târzie, de aur,
printre crengi, rând pe rând

cu faţa spre răsărit întoarse,
ca într-un basm de demult,
în care mă-ntorc târziu, ca din
moarte, şi viaţa mea o ascult…

Şi viaţa mea o ascult, ca şi cum
ar fi a unui necunoscut venit
din legende, eresuri, patimi şi
gânduri. Iubesc, înţeleg iubind…

Abis, agonie, extaz

Abis, agonie, extaz, golite de conţinut,
trăite până la capăt, până la ultimul
icnet, surâs, oftat. Înveţi, iubeşti în forul
tău, în grădină. Plăteşti cu sânge, sânge.
Nu-i nimic. Mestecenii s-au golit de tot;
morţi sunt, aproape, zici, şi ei te îngână
abia din moartea lor ultimă şi din dorul

de a fi iubiţi, alintaţi şi, ca albatroşii năuci,
în razele de sânge ale dimineţii îmbăiaţi.
Nu-i nimic, nu-i nimic, susuri. E iarnă,
dragii mei. Frigul e-n apele lui. Moartea
e-n apele ei ancestrale, adânci. Bucuraţi-vă!
Aveţi timp s-adunaţi putere din plin până
la primăvară, voi, cei mai dragi dintre fraţi.

E bine. Frigul îmi scurmă curtea, grădina,
fiinţa-mi întreagă cutreieră, răvăşind
cotloanele-i toate. E bine. Miroase a ger
şi a moarte. E-ntuneric în livadă, în cer
şi în ochii mamei. Nu mi-e frică: iubesc.
Nu mi-e somn: visez. De mine mi-e dor
ca de prima noapte de dragoste – mister

în aburul fiinţei săpând tot mai adânc,
cum sapă ziua – în noapte, lumina – în ochi,
uitarea – în amintire, lacrima – în veghe,
orbul – în beznă, lovitura – în plex, eliberarea
– în durere… Abătuţi din drum, trei heruvimi
zăpăciţi tremură cu tot cu puţina lor carne.
Cu ochii pe ei, cobor în fiinţa-mi străveche.

Fragment din romanul în versuri
Ostrovul Învierii
(25 august 2016 – 16 aprilie 2017,
Învierea Domnului)

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Aura Christi

Aura Christi, poet, romancier, eseist și traducător român. S-a născut la Chişinău (Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chişinău (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Debut [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest