Contemporanul » Poemul lunii » 吉狄马加诗几首 – Poeme de Jidi Majia

吉狄马加诗几首 – Poeme de Jidi Majia

吉狄马加诗几首
Poeme de Jidi Majia

Am primit instrucţiuni
Tupan-Jidi-Majia
Am primit instrucţiuni:
Nu respinge gheaţa
Nici exclude nici flacăra
Dar aprinde gheaţa
Fă ca flăcăra să îngheţe…
Contract

Trezirea de dimineaţă
Este făcută mereu de aceeaşi voce
În afară de mine mai sunt atâtea vieţi
Dacă cineva a fost uitat
Şi nu aude vocea
Nu este vreo greşeală
Acea veghe perpetuă
A semnat cu omul acesta un contract pe viaţă!

Funeraliile vulturului

Cine a văzut ceremonia de înmormântare a vulturului
Pe stânca aceea ascuţită sau
În văzduhul înalt al cascadei de zece mii de stânjeni
Ciocanul sorţii
Singura ceremonie 2-Jidi-Majia-si-Zolani-Mkiva
Ghearele urcă sus pe vârf
Moartea vulturului strălucire frântă
Vid
Cea mai grea lovitură dată văzduhului
Fără însoţitori, doar soarele
Sol mandarinal, deschide toate ferestrele…

Orb

În ultimii săi ani, Borges, ziua
Trăia într-o lume întunecată, poate că
Urechile sale puteau prelungi degetele luminii
Astfel ca porţiunile cele mai neagre să se umple de lumină
Atunci când îşi înălţa capul
Zâmbetul feţei era mai semnificativ
Nu există cuvinte care să clădească cea de-a patra dimensiune
Doar ne-o imaginăm, în fundul ochilor săi seci
A apărut un desert auriu
El nu se bazează pe amintiri, comparaţia le poate ucide
Pietrele acelea translucide palatele fără greutate
Nu întregesc castele, cheile s-au curbat
Cărţile de pe scări şi tavanul, suspendate
Văzduhul înstelat fără limite, banca răsturnată
Precum şi poteca de dincolo de grădina timpului
Toate acestea sunt creaţii ale unui orb
Acestea sunt cărţi deschise în altă limbă
Nu pentru alţii, de data aceasta doar pentru sine!

Statuie de bronz

Trezit la miezul nopţii, atunci
Borges s-a obişnuit
Să umble pe întuneric, singur
Traversa sufrageria, cu ambele mâini
Pipăia, simţea
Fiecare lucru, totul
Îi era foarte familiar, fiindcă deja
Nu avea alte subiecte
Care să-i atragă atenţia ziua
Numai moartea îl urmează
La această vârstă, omul
Pare că nu se mai teme de nimic
Dar de fiecare dată când el
Din neatenţie, îşi atinge bustul
Cinci degete se lasă în profunzime
Iar el simte respiraţia golului
Metalul acela rece
Îl sperie, nu crede
Că statuia de bronz are vreo legătură cu el
Ştie doar că viaţa pierdută
Pe drumul de întoarcere nu priveşte înapoi…

Din revista Shanhua, Flori de munte,
nr. 12, 2015

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Recomandați articolul în rețelele sociale:

Despre Conte

Revista Contemporanul, infiintata in 1981, este o publicatie nationala de cultura, politica si stiinta, in paginile careia se gasesc cele mai proaspete stiri privind evenimentele culturale, sociale si politice din Romania si din strainatate. De asemenea, veti fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest