Semnal
Editura EuroPress Group
■ Ion Ianoşi, Dostoievski. Tragedia subteranei
Dostoievski şi Tolstoi. Poveste cu doi necunoscuţi
Într-o cultură temeinic articulată, ideile au ecouri. Antinomia lui Turgheniev a fost strălucit confirm
ată de arta următoarelor decenii, într-o polarizare tipologică esenţială, confirmată anume de neiertătorul său oponent. „Idiotul” Mîşkin, Makar Ivanovici Dolgoruki sau Aleoşa Karamazov sunt ipostaze ale unui Don Quijote rusesc, iar în aceleaşi împrejurări Hamlet are chipul „omului din subterană”, al lui Raskolnikov, Ippolit, Stavroghin, Versilov, Ivan Karamazov. Hamlet are descendenţi sănătoşi şi morbizi. Diagnosticarea celor din urmă este obsesia constantă a lui Dostoievski. El a surprins genial spiritul analitic dizolvant, egoismul, cinismul, răceala, scepticismul devenit şi indiferentism, a prezis profetic pactul unui tip de intelectual din secolul douăzeci cu diavolul. (Ion Ianoşi)
