Lecturi - Despre Cărți

Alex. Ştefănescu: Succese ale românilor în străinătate

Nu vreau să recurg la o retorică ieftină, dar sunt nevoit să recunosc că mi-⁠au dat lacrimile aflând că la 15.000 de kilometri de România membrii Camerei Reprezentanţilor şi ai Senatului dintr-⁠o ţară imensă (a şasea ca mărime de pe glob) au fost profund impresionaţi de o poezie a lui Eminescu. Cum s-⁠a ajuns la acest moment fericit?

Mira Feticu, autoarea unui best-seller în Olanda

Agenţiile de presă din multe ţări au difuzat săptămâni la rând relatări privind furtul de tablouri de la Muzeul de Artă din Rotterdam săvârşit de un grup de români. De curând a apărut îAlex-Mira-Feticun Olanda şi un roman care tratează exact acest subiect. Romanul are mare ecou în Olanda, unde a devenit repede un best-⁠seller. Autoarea lui este o româncă, a cărei evoluţie ca scriitoare o cunosc îndeaproape.

Mă gândeam să încep cu un portret al autoarei, dar mai bine rezum totul într-⁠un cuvânt: e o femeie frumoasă. Atât de frumoasă, încât ne-⁠a luat-⁠o (ca soţie) un olandez. I-⁠am spus asta chiar lui, în această vară, când s-⁠a aflat pentru câteva zile în România, iar el a reacţionat surâzând fermecător. De faţă era şi fiul lor, la fel de simpatic.

Se numeşte Mira Feticu şi, după căsătoria cu olandezul şi stabilirea ei în Olanda, în 2005, şi-⁠a păstrat acest nume, ca nume de scriitoare. Născută la Breaza, în 1973, a debutat în 2001 cu un volum de proză scurtă, Femei cu veveriţe, care mi-⁠a plăcut foarte mult, prin cruzimea observaţiei şi simplitatea dramatică a relatării. Am şi avut o întrevedere cu autoarea, la un fast-⁠food, unde, ascultând-⁠o, m-⁠am simţit captivat de inteligenţa ei şi de modul ironic în care simula naivitatea şi am uitat… să mănânc. Mi-⁠a înmânat cu acel prilej câteva schiţe, pe care le-⁠am publicat în România literară, cu o prezentare semnată de mine. Apoi, inevitabil, i-⁠am scris şi o prefaţă la romanul Povestea Penelopei, apărut în 2005.

Simţeam că am mizat pe cine trebuie şi, în sinea mea, îi prevedeam un mare viitor, dar în acelaşi an Mira Feticu a plecat în Olanda şi dusă a fost. Cel mai uimitor lucru pe care l-⁠a făcut acolo a fost că a învăţat atât de bine olandeza încât a început să scrie literatură direct în această limbă. Din 2007 lucrează la Biblioteca Centrală din Haga, iar din 2009 realizează show-⁠ul lunar Literatuur Late Night: în cele cincizeci de ediţii de până acum i-⁠a avut ca invitaţi pe cei mai mari scriitori olandezi. În 2011 publică volumul de proză scurtă Liefkind van mij, scris în olandeză, iar în 2013 îi apare un nou volum de proză scurtă scris în olandeză, De ziekte van Kortjakje. Amândouă au avut un succes remarcabil (care i-⁠a adus autoarei şi o bursă de creaţie pentru următoarea carte).

Un grup de români fură în acea perioadă şapte tablouri valoroase de la Muzeul de Artă din Rotterdam – Tete d’Arlequin de Pablo Picasso, La Liseuse en Blanc et Jaune de Henri Matisse, Waterloo Bridge şi Charing Cross Bridge de Claude Monet, Femme devant une fenetre ouverte, dite la fiancée de Paul Gauguin, Autoportrait de Meyer de Haan şi Woman with Eyes Closed de Lucian Freud. Furtul face o puternică impresie negativă, datorită împrejurării că mama unuia dintre infractori arde tablourile, în România, ca să scape de urmărirea poliţiei. În presa internaţională apar numeroase articole despre stupefiantul act de vandalism. Dând dovadă de promptitudine şi curaj artistic, Mira Feticu scrie şi publică, în prima parte a anului 2015, un roman care are drept subiect tocmai acest furt: Tascha. De roof uit de Kunsthal, apărut la Uitgeverij Jurgen Maas din Amsterdam. Romanul devine imediat un bestseller şi îi entuziasmează pe critici. Datorită Mirei Feticu, se recuperează ceva din onoarea pierdută a românilor.
Am îndemnat-⁠o pe autoare să-⁠şi traducă în limba română romanul scris în olandeză. I s-⁠a părut bună ideea şi a început să lucreze la traducere. Mi-⁠a trimis primele pasaje:
„Stăteau pe al patrulea rând în avionul plin. Cei doi poliţişti olandezi o duceau pentru a doua oară în trei luni în România. Poate că vor găsi de data asta o urmă a tablourilor furate. Până şi Tascha înţelesese că ea era ultima lor speranţă să găsească tablourile. Dar nu le arătase ea şi data trecută locul unde, împreună cu mama lui Radu, le îngropaseră? De ce mergeau atunci încă o dată? Îndrăznise Tascha ieri să întrebe, cu vocea tremurândă nu pentru că era speriată de poliţista care o anunţase că va trebui să meargă încă o dată în România, ci pentru că se văzuse, preţ de o secundă, cu capul înghesuit între umeri şi cu inima bătându-⁠i în găt, mergând între cei doi poliţişti. Spre cimitirul unde doar ea, dintre ei toţi, ştia unde zăceau îngropate tablourile. Dar, în loc să-⁠i răspundă la întrebare, poliţista apăsă de trei ori dopul pixului. După care lăsă pixul pe masă şi se ridică.”

Abia aştept să citesc continuarea. Dacă întârzie prea mult, va trebui să învăţ şi eu olandeza.

*

Daniel Ioniţă a lansat o modă Eminescu în Australia

În 2012, în Parlamentul Australiei, a fost sărbătorită Ziua Naţională a României. Programul a cuprins şi un recital de poezie românească tradusă în engleză. Actorul australian Tug Dumbley a recitat Glossa lui Eminescu, care i-⁠a entuziasmat pe parlamentari. Poetul român a fost omagiat prin aplauze şi ovaţii.

Nu vreau să recurg la o retorică ieftină, dar sunt nevoit să recunosc că mi-⁠au dat lacrimile aflând că la 15.000 de kilometri de România membrii Camerei Reprezentanţilor şi ai Senatului dintr-⁠o ţară imensă (a şasea ca mărime de pe glob) au fost profund impresionaţi de o poezie a lui Eminescu. Cum s-⁠a ajuns la acest moment fericit?

Un român stabilit În Australia, Daniel Ioniţă, s-⁠a gândit, cu şase ani înainte dealex-Daniel-Ionita acest eveniment, să-⁠i iniţieze pe australieni în frumuseţea poeziei româneşti. Şi fiind un intelectual de rasă, dar şi un om de acţiune, nu s-⁠a lăsat descurajat de ideea de largă circulaţie că poezia românească este intraductibilă. A ales din toţi poeţii români importanţi, de la Vasile Alecsandri la Ioan Es. Pop, câte una, două sau trei poezii care i-⁠au plăcut cu adevărat şi s-⁠a angajat în traducerea lor în engleză.

A muncit cu pasiune sute de nopţi (pentru că ziua avea cu totul alte obligaţii profesionale), s-⁠a perfecţionat, s-⁠a înscris şi la un doctorat referitor la actul traducerii. Din acest efort inteligent, pe care nu l-⁠a resimţit ca efort, pentru că l-⁠a făcut cu plăcere, a rezultat antologia bilingvă, româno-⁠engleză, Testament, pe care a încredinţat-⁠o pentru publicare eminentei editoare Ana Munteanu de la Editura Minerva. Iar Ana Munteanu m-⁠a invitat să scriu o prefaţă la această antologie, ceea ce am şi făcut imediat, din solidaritate cu iniţiativa românului de peste mări şi ţări.

Daniel Ioniţă ne-⁠a consultat şi pe Ana Munteanu, şi pe mine în legătură cu selecţia versurilor, l-⁠a contactat în acelaşi scop, pentru ediţia a doua a antologiei, mult amplificată, pe Nicolae Manolescu, a cerut părerea asupra expresivităţii versiunii engleze unor specialişti în lingvistică şi poetică din Australia şi Noua Zeelandă, ca Eva Foster, Daniel Reynaud sau Rochelle Bews, a comunicat cu zeci de poeţi români. S-⁠a dovedit a fi cooperant, dar nu influenţabil.

În antologia sa n-⁠a pătruns nimic impur, nimic impus de orgoliile, interesele sau capriciile unor autori. Toate poeziile care şi-⁠au găsit locul în sumar şi l-⁠au găsit numai şi numai pentru că i-⁠au plăcut lui Daniel Ioniţă. Este cea mai ino­centă, netendenţioasă şi atrăgătoare antologie din câte am citit vreodată.

Răspândită − cu sprijinul lui Floricel Mocanu, Consul-⁠General al României la Sidney – în mediile intelectuale şi artistice australiene, cartea a atras atenţia. Actorul Tug Dumbley, o vedetă în Australia, a fost cucerit de Glossa lui Eminescu şi, fiind un profesionist desăvârşit, a făcut investigaţii în legătură cu biografia poetului român şi, în continuare, în legătură cu istoria poeziei româneşti. Pasiunea sa i-⁠a contaminat şi pe alţii.

Total 4 Votes
0

Alex Ştefănescu

Alex Ștefănescu născut la 6 noiembrie 1947 la Lugoj (unde părinții săi, amândoi din nordul Moldovei, s-au aflat temporar). Școala primară și liceul – la Suceava, între 1954-1965. Licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București, în 1970. Între 1971-1989 lucrează succesiv în redacțiile publicațiilor: Tomis, SLAST, România liberă, Magazin. Din 1990 – redactor la România literară. Între 1995–2010 – redactor-șef al acestei reviste. Membru al Uniunii Scriitorilor din 1977. La sfârșitul lui 1994 înființează o editură particulară, Mașina de scris, condusă de soția sa, Domnița Ștefănescu. Membru al Consiliului de Administrație al TVR în perioada 1998-2002.

Autor a peste 5.000 de articole de critică literară, publicate în presă. Autor al piesei de teatru Melania și ceilalți jucată la Teatrul „Fantasio” din Constanța în 1992 (cu titlul Love story în lift) în regia lui Constantin Dinischiotu și la Teatrul de Stat din Arad în 1994, în regia lui Sabin Popescu. Autor al scenariului pentru serialul de teatru TV în 12 episoade Căsătorie imposibilă (în regia lui Silviu Jicman, difuzat în 2000). Realizează pentru Realitatea TV, săptămânal, timp de doi ani, 2004-2005, emisiunea Un metru cub de cultură (Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004). Realizează pentru TVR Cultural, saptamânal, în perioada 2007–2009, emisiunea Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex. Ștefănescu (Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008). Realizează pentru TVR Cultural, săptămânal, începând din 2009, emisiunea Tichia de mărgăritar. Apoi, din 2011, tot pentru TVR Cultural, emisiunea Iluminatul public.

Opera: Preludiu, Ed. Cartea Românească, 1977 (critică literară); Jurnal de critic, Ed. Cartea Românească, 1980; Tudor Arghezi interpretat de…, Ed. Eminescu, 1981 (antologie); Între da și nu, Ed. Cartea Românească, 1982 (critică literară); Dialog în bibliotecă, Ed. Eminescu, 1984 (teorie literară); Introducere în opera lui Nichita Stănescu, Ed.Minerva, 1986; Prim-plan (35 de profiluri de scriitori români contemporani), Ed. Eminescu, 1987; Gheața din calorifere și gheața din whisky (jurnal politic, 1990-1995), Institutul European Iași, 1996 (Premiul Uniunii Scriitorilor); Întâmplări, Institutul European Iași, 2000 (proză); Ceva care seamănă cu literatura, Chișinău, Ed. Știința, 2003 (critică literară; Premiul Asociației Scriitorilor din București); Melania și ceilalți, comedie romantică în șapte părți, București, Ed. Publicațiilor pentru străinătate, 2004; Jurnal secret, ilustrații de Ion Barbu, București, Ed. Corint, 2005; Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), concepția grafică: Mihaela Șchiopu, fotografii de Ion Cucu, București, Ed. Mașina de scris, 2005. Premiul Uniunii Scriitorilor; Premiul Academiei Române; Jurnal secret. Noi dezvăluiri, ilustrații de Florin Ștefănescu (Linu), București, Ed. Corint, 2007; Cum te poți rata ca scriitor. Câteva metode sigure și 250 de cărți proaste, București, Ed. Humanitas, 2009; Jurnal secret. Dezvăluiri complete. 2003–2009 (ediție de autor, ne varietur). Desene de Florin Ștefănescu. București, Ed. Corint, 2009 (ediția a II-a – 2010); Bărbat adormit în fotoliu. Întâmplări. Viniete de Florin Ștefănescu. București, Ed. Curtea Veche, 2010 (ediția a II-a – 2011); Cum se fabrică o emoție, București, Ed. Ideea Europeană, 2010 (teorie literară); Cum este să fii femeie?, dialog cu Lia Faur, București, Ed. Mașina de scris, 2012.

Lucrări: Preludiu, Editura Cartea Românească, 1977 (critică literară); Jurnal de critic, Editura Cartea Românească, 1980; Tudor Arghezi interpretat de…, Editura Eminescu, 1981 (antologie); Între da și nu, Editura Cartea Românească, 1982 (critică literară); Dialog în bibliotecă, Editura Eminescu, 1984 (teorie literară); Introducere în opera lui Nichita Stănescu, Editura Minerva, 1986; Prim-plan (35 de profiluri de scriitori români contemporani), Editura Eminescu, 1987; Gheața din calorifere și gheața din whisky (jurnal politic, 1990-1995), Institutul European Iași, 1996 – Premiul Uniunii Scriitorilor; Întâmplări, Institutul European Iași, 2000 (proză); Ceva care seamănă cu literatura, Editura Știința, Chișinău, 2003 (critică literară)- Premiul Asociației Scriitorilor din București; Melania și ceilalți, comedie romantică în șapte părți, Editura Publicațiilor pentru străinătate, București, 2004; Jurnal secret, Editura Corint, București, 2005; Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), concepția grafică: Mihaela Șchiopu, fotografii de Ion Cucu, Editura Mașina de scris, București, 2005 – Premiul Uniunii Scriitorilor; Jurnal secret, noi dezvăluiri (ilustrații de LINU, Ed. Corint, București, 2007); „Bărbat adormit în fotoliu. Întâmplări”, 2010, Editura Curtea Veche; „Cum se fabrică o emoție”, București, Ed. Ideea Europeană, 2011 (teorie literară); „Cum e să fii femeie”, dialog cu Lia Faur, București, Ed. Mașina de scris, 2012

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button