Paul Celan, Opera poetică (I)
Paul Celan, Opera poetică (I)
Editura Polirom
Prima ediţie integrală a operei poetice semnate de Paul Celan
Traducere inedită de George State
Cuvânt-înainte de Andrei Corbea
„În primavara anului 2008, la Paris fiind, m-am urcat pe celebrul Pod Mirabeau ca să vizualizez ultima imagine care a rămas pe retina poetului sinucigaş: Statuia libertăţii (o replică redusa a celei de la New York) cu Turnul Eiffel profilându-se uriaş pe fundal şi vegetaţia înverzită de pe Ile des Cygnes, care taie în lung apele Senei. O imagine puternică, tonică şi plină de simboluri. Una care nu te îndeamnă la sinucidere.
La 9 februarie 1994, la 24 ani după moartea lui Celan, prietenul său, poetul Gherasim Luca, îi va urma exemplul fatal, aruncându-se în apele Senei din exact acelaşi loc simbolic. Luca a lăsat pe propriul său repondeur telefonic mesajul sinucigaşului: În această lume poeţii n-au ce căuta. Paul Celan şi Gherasim Luca au mărit lista, şi aşa lungă, a poeţilor şi artiştilor parizieni care, de-a lungul timpului, s-au sinucis în apele Senei. Sinucigaşi, le-am putea spune. Pe acelaşi Pod Mirabeau şi-a plasat Mihail Sebastian manuscrisul găsit care face obiectul primului său roman publicat (Fragmente dintr-un carnet găsit, 1932). În mod straniu, Le pont Mirabeau a intrat în istoria literaturii române datorită celor trei scriitori evreo-romani, Mihail Sebastian, Paul Celan şi Gherasim Luca, dintre care ultimii doi sinucigaşi.” (Andrei Oisteanu, Revista 22)
„Întenebrată de un cataclism istoric şi sufletesc, lirica lui Paul Celan, rostită ca dintr-un limb al limbii, reprezintă, asemeni evenimentului despre care dă mărturie, un moment de ruptură. Mesajul său accentuează responsabilitatea poetică şi politică totodată. Poeziile lui Celan trebuie înţelese şi apărate de toate deturnările de sens la care pot fi supuse.” (George State)
„Într-o poezie lirică scurtă, tulburător de densă, Celan vorbeşte despre «umbre împletite scrise de pietre». Literatura modernă este acţionată de o necesitate de a explora această «litografie» şi écriture d’ombres. Ele se află în afara clarităţii şi a pasului următor al limbajului public. Pentru scriitorul de după Mallarmé, limba presează asupra sensului, aplatizându-l, distrugându-l, aşa cum o vietate din adâncuri este distrusă când este adusă la lumina zilei şi la presiunile reduse ale suprafeţei mării. Dar ermetismul, pe masură ce se dezvoltă de la Mallarmé la Celan, este una din acţiunile cele mai radicale împotriva limbii din literatura modernă.” (George Steiner)
„Dacă aş putea demonstra ceva legat de poemele lui Celan, aş spune, aşa cum o fac mulţi: iată despre ce e vorba – de exemplu, e vorba de Auschwitz, sau tema favorită a lui Celan este Shoah (nu-i nici o urmă de îndoială!) –, dacă aş putea dovedi asta şi numai asta, aş distruge poemul lui Celan. Versurile ar interesa infim dacă totul s-ar reduce la ceea ce am vrut să spun sau la ceea ce cineva crede că poemul vrea să spună. De aceea încerc să ascult ceva ce nu pot auzi sau înţelege, atent să marchez limitele lecturii mele pe masură ce înaintez în lectura mea. Este ca şi cum aş spune: iată ce cred eu că poate cineva reconstitui, ce ar putea însemna aceasta, de ce este captivant, frumos şi puternic, în timp ce lăsăm nespusul intact, inaudibil. De aici vor porni şi alte lecturi. E vorba şi de o etică sau de o politică a lecturii.” (Jacques Derrida)