Contemporanul » Arhiva Contemporanul » Revista Contemporanul nr. 05 / 2014

Revista Contemporanul nr. 05 / 2014

contemporanul-sigla-buna-300x69

Revista Contemporanul nr. 05/2014:

 

Caracterul la români. România noastră culturală și

„noua tablă de valori acceptate” împotriva României

■ Nicolae Breban. Noi și neobarbarii (II)mai_2014_reader-1

■ Augustin Buzura. De ce v-ați sălbăticit, tovarăși?

■ Aura Christi. Vânătoarea de oameni mari

■ Nicoleta Sălcudeanu. Paul Goma trebuie grabnic reprimit acasă

 

■ Antologiile Conte

Gabriel Andreescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Aura Christi, Theodor Codreanu, Andrei Cornea, Ion Ianoși, Gabriel Liiceanu, Mircea Mihăieș, H.R. Patapievici, Victor Ponta, Ovidiu Șimonca, Radu Tudor

Theodor Codreanu. Răsplătirea „hiclenilor”

Ancheta Contemporanul

„Să ieşim din zodia totalitarismului comunist” (II)

Participă: Valeriu Ștefan Zgonea, Alexandru Zub, Ioan Aurel Pop, Norman Manea, Călin Georgescu, Segiu Andon,

Lucia Hossu Longin, Lucian Vasiliu, Radu Tudor

Modele ■ Dumitru Radu Popescu

Clubul Ideea Europeană

„Şansa pe care o dau culturii noastre naţionale? Enormă!”

 

Cuprins:

Editorial

Nicolae Breban • Noi şi neobarbarii (II)

■ Pentru a reveni la esenţe, nu de felicitări şi de decoraţii are nevoie cultura şi arta românească, ci de încredere şi de nicolae brebansusţinere reală în capacitatea de creaţie a fiilor acestui neam, care să nu mai facă furori doar în mediile apusene, orgolioase şi acaparatoare, precum un Brâncuşi, Tsara, Ionescu sau Cioran, ci să fie susţinuţi şi recunoscuţi și acasă, mai ales când comunitatea în sânul căreia s-au ivit se află încă odată în criză şi are o absolută nevoie de spiritul lor de creaţie şi de rară abnegaţie.

■ E vorba de fostul preşedinte al ICR, H.R. Patapievici şi de adjunctul său, Mircea Mihăieş. Dacă e să le adunăm laolaltă modestele lor scrieri, ambii mediocrii condeieri contemporani se arată nu lipsiţi – Mihăieş mai ales – de o anume fineţe analitică din eseurile sale publicate sub comunism. Libertatea socială însă, ca şi unele funcţii publice l-au făcut, se pare, ca şi pe unii colegi ai promoţiei sale literare, unii chiar mai înzestraţi decât dânsul, să-şi piardă nu numai talentul, cât era, dar şi restul de bun simţ şi de demnitate umană de care nici un condeier nu se poate lipsi, în nu importă ce condiţii.

 

Antologiile Contemporanul

■ Augustin Buzura • De ce v-aţi sălbăticit, tovarăşi?

■ Din tot ce am văzut și citit în ultima vreme, „mișcarea papioanelor” mi s-a părut a ilustra deplin infantilismul unei părți a intelectualității noastre, a celei mai vocale și mai mediatizate, care de 22 de ani încoace este mereAugustin Buzurau la putere. ■ Manualele școlare au fost golite de multe nume reprezentative ale literaturii noastre. Ceea ce nu le-a reușit părinților și rudelor lor de sânge și de crez, adică bătrânilor internaționaliști, au obținut fiii acestora, ba chiar și nepoții lor: să facă din anticomunism o meserie lucrativă și să practice o poliție politică pe care ar putea-o invidia, sunt convins, chiar și vechii securiști. Dacă nu s-ar fi schimbat regimul, aceste progenituri ar fi făcut exact același lucru, dar de pe băncile Comitetului Central al PCR ■ Ar mai fi de remarcat şi tupeul cu care mint. Ei, ca persoane particulare, au, cică, opțiunile lor politice care constau în lăudarea președintelui țării și a partidului său, în timp ce institutul ar fi politic neutru! Exact ca în filmele despre femeile cu dublă personalitate: ziua, om de știință, magistrat etc, iar noaptea, prostituată sau criminală! ■ Odată cu crearea ICR a început nebunia. Mircea Cărtărescu asemăna noua instituție cu cele două „monstruozități comuniste”: Casa Poporului și Canalul Dunăre – Marea Neagră. Nu bănuia pe atunci ce port important va fi el însuşi pentru noul canal de scurgere a „sprijinului material” și turistic. „Dilema” dorea ca ICR-ul să rămână sub egida Parlamentului ■

mai_2014_reader-2

■ Bref ■ Antologiile Contemporanul

Aura Christi • „Tabla de valori acceptate?”

Cronica literară

Ştefan Borbély • Lirică sapienţială

Polemice

Bogdan Creţu • Criticii şi critica criticii

Marian Victor Buciu • Paul Goma – un Don Quijote românesc

Antologiile Contemporanul

Nicoleta Sălcudeanu • Paul Goma trebuie grabnic reprimit acasă

În România anticomunistă a anului 2012 singura formă posibilă de existenţă pentru Paul Goma este cea virtuală

■ Este tulburător că o atat de simplă, elementară dorinţă nu poate fi implinită in Romania de azi. Lista lui Paul GomPaul Gomaa de vise şi idealuri este una cât se poate de restransă: „– Să-mi pot tipări – în sfarşit – cărţile şi să mă pot exprima în presa de hârtie din ţară; – Să am şi eu un adăpost, o casă, în ţara mea – iar ca supliment: un loc în care să-mi (re)îngrop părinţii, împrăştiaţi, pierduţi – şi unde să fac şi pentru mine un culcuş de veci; – Să am şi eu, chiar dacă recunosc: exagerez ca de obicei! – o identitate oficială, o apartenenţă, din care să nu mai fiu alungat, expulzat, dat-afară, exclus – interzis…; – Să am şi eu un costum de înmormantare, că «celălalt» nu mă mai încape… Să fie oare idealurile, visele, dorinţele atât de prea-înalte, atât de neatins. Atât de ne-meritate (Doamne)?” Se pare că da. În România anticomunistă a anului 2012 singura formă posibilă de existenţă pentru Paul Goma este cea virtuală.

Dintr-o haltă părăsită

Cassian Maria Spiridon

Polemice

Theodor Codreanu • Răsplătirea „hiclenilor”

Profil

Adrian Dinu Rachieru • Virgil Tănase, un „duşman privilegiat”?

Este cel puţin ciudat (dar nu şi inexplicabil) de ce Virgil Tănase, un important scriitor român, tratat reticent, văzut Virgil Tanaseacasă ca scriitor francez (de oarece succes, totuşi), programatic marginalizat, aşezat, cu o inaderenţă asumată, la „o margine de drum” etc., continuă să fie ignorat. De o „discreţie ţipătoare”, constata Nicoleta Sălcudeanu, cu o viaţă plină de peripeţii, singuratic şi singular, refuzând supuşenia sau tăcerea conformistă în faţa răului, fără vocaţie militantistă (politică sau sindicală), curajos, dar fără a îmbrăţişa civismul „de tranşee”, sfidând dictatura prin gesturi de ecou şi refuzând, deopotrivă, comandamentul est-etic al fostei „papese” de la Paris sau zgomotosul „curaj” al anticomuniştilor în postcomunism, Virgil Tănase nu e pe placul „vitrinierilor” culturali; nu a fost / nu este, aşadar, „un exponat” împins în faţă, deşi meritele sale, ca dizident şi scriitor, l-ar îndreptăţi, negreşit. Dar însuşi Tănase îşi refuză excepţionalitatea destinului şi vrea să ne convingă că revolta sa, în anii ceauşişti, nu era decât o reacţie de om normal („infracţiune de propagandă”, manifestări duşmănoase „în evoluţie”), suportând consecinţele: dat afară din şcoală, facultate, ţară şi chiar din viaţă (din fericire, tentativa a eşuat!)

Lecturi

Constantina Raveca Buleu • Doi poeţi clujenimai_2014_reader-40

Rondul de zi

Gelu Negrea • Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?

(Con)texte

Maria-Ana Tupan • Noi şi Europa

Polemice

Magda Ursache • Cartea cu Măicuţa

Literatura română după o revoluţie

Alex. Ştefănescu • De la teribilism la naturaleţe

Clubul Ideea Europeană

Eugen Simion în dialog cu Nicolae Breban

„Şansa pe care o dau culturii noastre naţionale? Enormă!”

Ce datorează opera, biografiei mele? Nimic sau aproape nimic. În decursul timpului a trebuit să răspund mereu negativ şi puţin iritat la sumedenie de întrebări care mă iscodeau, după un clişeu curent, să devoalez care dintre numeroşii mei eroi sunt luaţi din realitate.

Niciunul, chiar dacă, să zicem, pe pe cel puţin unul dintre ei, cel care se pare a făcut şi face carieră, Grobei, l-am încărcat cu toate păcatele, idiosincraziile penibile şi limitele unui provincial sadea, bănăţean, par dessus le marcheNicolae Breban si Eugen Simion care puteau să fie sau să fi fost şi ale mele, ale tinerelului ce fusesem, vag play-boy, cu lecturi dezordonate, predispus fatal unor situaţii subalterne, îmbibat însă de ambiţii faraminoase. (O variantă a lui Grobei se află, de-altfel şi în tinerelul Calistrat, din ultimul meu roman, Singura cale, apărut din fericire – sau, mai ştii, din păcate, deoarece azi nu se mai citesc romane groase! – în libertate socială). Nu contest că există o enormă literatură, franceză, engleză şi română, cel puţin, care se inspiră dintr-o tipologie acuzat socială, vezi Dickens, Balzac sau Rebreanu. Fără nici o specificare valorică, pe mine m-au interesat mai ales modelele literare fantaste, de tipul Cervantes, Shakespeare sau Dostoievski, poate Proust sau Faulkner, care au ales să proiecteze mai degrabă tipuri umane în discordanţă flagrantă cu modelele curente sociale şi psihologice, aruncând pe piaţa literară a secolelor un Hamlet, Don Quijote, sau idiotul, prinţul Mâşkin. Marcel din À la recherche… sau Benji din Zgomotul şi furia.

Ancheta Contemporanul

„Să ieşim din zodia totalitarismului comunist”

Participă: Valeriu Ştefan Zgonea, Alexandru Zub, Ioan Aurel Pop, Norman Manea, Adrian Dinu Rachieru, Sergiu Andon, Lucia Hossu Longin, Lucian Vasiliu, Radu Tudor

Polemice

Aura Christi • Vânătoarea de oameni mari

■ Domnul Andrei Gabriel Pleşu are dreptate: „Lucrurile arată dur”. Doar că povestea cu tocătoarele mecanice şi tăiţeii pare a fi una de adormit naivii. La finele unei însemnări polemice, contondenta analistă Magda Ursache ne spune o povestioară de trezit adulţii: „Cea cu flăcăruia care se obrăzniceşte, sare din sobă pe masă şi dă foc la casă”, invocându-l altundeva pe Baudelaire care susţinea că naţiunile fac tot ce le stă în puteri ca să nimicească oamenii mari (adică dotaţi cu forţa şi prestigiul de a riposta la dezastrele ideologice). Românii „recenţi” – conchide Magda Ursache – cu siguranţă fac tot ce le stă în puteri ca să nu oprească vânătoarea de oameni mari. „Oamenii recenţi”, oportuniştii vremurilor noi exclud, aruncă, elimină, taie de pe listele lor negre, calomniază tot ce-i incomod, tot ce le ameninţă recunoaşterea tablei de valori noi.

■ Conform datelor furnizate de CNSAS, sub dictatură au făcut puşcărie 80 de scriitori. Colegul nostru, prozatorul Ion Lazu, creatorul şi realizatorul proiectului naţional Memorialul scriitorilor români – aprobat şi apoi dat uitării de intelectualii-lui-Basescu-Cartarescu-Patapievici-Mihaies-Liiceanu-Plesu-Tismaneanuconducerea USR, care, uimitor, nu deţine o listă a „victimelor captive, torturate, ucise” în anii totalitarismului bestial românesc – a întocmit o listă de 403 de scriitori întemniţaţi în timpul dictaturii, dintre care 53 au murit în puşcării. (Comunismul cu rele şi rele) Diferenţa dintre cifra furnizată de CNSAS – 80 – şi cea stabilită de Ion Lazu – 403 – vorbeşte de la sine. Prin urmare, în contextul în care – în perioada postcomunistă – bietului scriitor român i s-a creat o imagine de securist, turnător, beţiv, parazit social etc., e firesc să ne întrebăm: oare din ce motive – în iureşul războiului dus de dna Nagâţ – au fost „linşaţi” în piaţa publică atâţia scriitori nevinovaţi? Să fie o întâmplare? Să fie la mijloc o eroare de procedură? Să fie o succesiune de erori de procedură? Să fie oare o altă întâmplare faptul că nevinovaţii puşi la stâlpul infamiei – Adrian Marino, Mihai Botez, Mircea Iorgulescu, Ştefan Aug. Doinaş, Cezar Ivănescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Eugen Uricaru, Nicolae Balotă ş.a. – sunt vârfuri ale culturii române, a căror majoritate s-a opus făţiş regimului opresiv în acei ani feroce, conservând – prin opera lor care ar onora oricare dintre marile literaturi ale lumii – identitatea şi europenitatea culturii române atât în anii dictaturii, cât şi după 1990. Războiul rece cultural, despre care vorbește curajoasa Nicoleta Sălcudeanu și care se duce în cultura română de mai bine de douăzeci de ani, are ca țintă identitatea și europenitatea culturii române, atacată și clătinată de nomenklaturiștii vremurilor noi, ca să nu zic oportuniștii vremurilor noi?

■ Într-un acces de – cum să-i spun?; scrânteală metafizică mi se pare impropriu – febră oportunistică, Mircea Cărtărescu îl gratulează pe kominternistul Volodia Tismăneanu cu sintagma „un Marcel Proust al comunismului românesc”, reuşind să stârnească surâsul condescendent al baronului Charlus şi al doamnei Guermantes. Fie că patriarhul postmodernismului abuzat politic corect a uitat ce este Proust, fie n-a ştiut niciodată sărmanul. Ce să te mire, când „stilistul distins al limbii române” – cum ni-l prezintă Wikipedia – Andrei Gabriel Pleşu, autorul volumului Minima moralia, pune virgulă între subiect şi predicat în ordinul prin care îi face cadou prietenului său, Gabriel Liiceanu, Editura Partidului Comunist Român, cu tot cu patrimoniul ei ultraconsistent? Nomenklatura – vorba polemistei ieşene – s-a primenit, pricopsindu-se din comercializarea infernului comunist, din spurcarea României şi a valorilor ei.

Caracterul la români. Antologiile Contemporanul

România noastră culturală şi „noua tablă de valori acceptate” împotriva României

Participă: Gabriel Andreescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Aura Christi, Theodor Codreanu, Andrei Cornea, Ion Ianoşi, Gabriel Liiceanu, Mircea Mihăieş, H.R. Patapievici, Victor Ponta, Ovidiu Şimonca, Radu Tudor

Antologiile Contemporanul

■ Victor Ponta

„Nu pot să contrasemnez decorarea unor indivizi care exprimă poziţii împotriva României”

„Am două rezerve: prima rezervă este legată de faptul că, în baza raportului Curţii de Conturi care a fost transmis mai departe către toate instituţiile competente, conducerea de atunci a ICR, aşa spune Curtea de Conturi, nu spun eu, a folosit în mod greşit o mulţime de fonduri publice, deci să-i decorăm pe cei care au cheltuit prost banii publici sau chiar au deturnat mi se pare un lucru greşit. Şi, în al doilea rând, erau acolo persoane care au făcut deseori declaraţii şi au exprimat opinii anti-româneşti, chiar fasciste, nu exagerez, pentru că dacă vă uitaţi la domnul, e un domn Mihăieş (Mircea Mihăieş – vicepreşedinte ICR în perioada 2005-2012), dânsul e de extremă dreaptă, e un fascist bătrân aşa, că nu credeam că mai există neonazişti în Europa, uite, există şi în România. Ori eu nu pot să contrasemnez decorarea unor indivizi care, pe de o parte, repet, au gestionat greşit bani publici şi pe de altă parte exprimă poziţii împotriva României. Dacă domnul preşedinte Băsescu doreşte să-i decoreze, să o facă, dar nu cu semnătura mea“, a declarat Victor Ponta.” (Mediafax)

♦♦♦

■ „Matusalem votează“

În 27 ianuarie 2005, scriitorul Mircea Mihăieş, vicepreşedinte al Institutului Cultural Român, a fost amendat de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu patruzeci de milioane de lei. Acesta scrisese un articol despre felul în care votează bătrânii, care a fost judecat de către respectiva agenţie ca fiind discriminatoriu. Articolul se numea Matusalem votează, a apărut în Cotidianul din 14 decembrie 2004, în care Mircea Mihăieş spunea că s-a săturat ca datele politice ale vieţii sale şi ale părţii active a populaţiei României să mai fie hotărâte prin votul unor oameni care, în loc să voteze cu datele prezentului, votează cu nostalgiile trecutului. (http://www.mytex.ro/stiri/corectitudinea-care-discrimineaza_131988)

 

■ N.R. Patapievici, Constituţia României şi Codul Penal

Sorin Ilieşu către H.R. Patapievici

Domnule Patapievici, întrucât „defăimarea ţării şi a naţiunii sunt interzise de lege”, conform articolului 30 din Constituţia României, nu credeţi că e pe deplin justificat refuzul primului ministru al României Victor Ponta de a contrasemna proiectul de decret al domnului Băsescu prin care acesta doreşte să vă confere Ordinul Naţional „Steaua României”? Poate că atunci când a spus că persoane din conducerea Institutului Cultural Român au exprimat „opinii anti-româneşti”, primul ministru se gândea inclusiv la textele din cartea dvs. intitulată Politice:

Poporul român: „23 de milioane de omuleþi patibulari” – pag. 53

„Numai violenþa, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimþire.“– pag. 63

„Toatã istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. /…/ Ne-au luat în urinã slavii /…/ Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sã ne înecãm, așa temeinic au facut-o. Demnitatea noastrã consta în a ridica mereu gura zvântatã iar ei reîncepeau: ne zvântam gura la Cãlugãreni, ne-o umpleau iar la Razboieni, și așa mai departe, la nesfârșit. Apoi ne-au luat la urinat rușii, care timp de un secol și-au încrucișat jetul cu turcii…” – pag. 63 și 64

„Privit la raze X, trupul poporului român abia dacã este o umbrã: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbrã fãrã schelet, o inimã ca un cur, fãrã șira spinarii.” – pag. 63

După ceremonia în care v-a conferit pentru a doua oară Ordinul Naţional „Serviciul credincios”, domnul Băsescua mărturisit următoarele:„Îmi dau seama că sunt în faţa unei părţi a intelectualităţii române pe care tot timpul am încercat să o înţeleg în exigenţele ei chiar dacă nu am înţeles-o întotdeauna în scrisul ei, în opera ei”.

Chiar dacă „nu v-a înţeles întotdeauna în scrisul dvs., în opera dvs”, domnul Băsescu v-a decorat pentru promovarea libertăţii de gândire şi exprimare în acord cu principiile democraţiei”.

Ca o încununare a celui mai grotesc cinism, Preşedintele României a decis să vă confere şi cel mai înalt ordin naţional – „Steaua României” –, ignorând faptul că aţi scris cele mai defăimătoare texte la adresa naţiunii române şi că această defăimare, conform Constituţiei, este interzisă de lege.

Sorin Ilieșiu

Modele

■ Dumitru Radu Popescu (I)

Jeana Morărescu • Istoria – ca o Luptă cu Îngerul sau conservarea în necunoscut a unei capodopere

Theodor Codreanu • „Antiteza” lui D. R. Popescu

Film

Dana Duma • Două festivaluri, o şansă pentru celălalt cinema

Călin Căliman • Premiile GOPO, pentru a opta oară

Literatura străină

Marius Iosif • Tolstoi de dincolo de cuvinte

Românii de pretutindeni

Corespondenţă din Ţara Sfântă

G. Mosari • Trecem pe lângă furtuni

Literatura străină

Livia Cotorcea • Un martor incomod: Alexandr Soljeniţîn

Marginalii

Andrei Zanca • Serafico

Cartea străină

Oana Strugaru • Ce se ascunde în spatele fericirii

Revista revistelor

Marin Radu Mocanu • Deconspirarea în cultură

Vă dorim lectură plăcută!

Doriți să citiți anumite articole din numărul curent dați (click aici)

 

Arhiva revistei Contemporanul (Click aici)

 

Revista în format tipărit este distribuită de Editura Regală SRL (tel.: 021 317 90 81).

În format tipărit poate fi cumpărată din următoarele magazine și librării:
InMedio, Relay
Librăria Muzeului Literaturii Române (Bd. Dacia nr. 12, Sector 1, București),
Cărturești – Verona București.
 
Abonamentele se pot face la sediul redacţiei sau prin:
Compania naţională „Poşta Romană” SA, Acta Legis SRL, Zirkon Media,
SC Orion Press Impex 2000 SRL, SC Manpres Distribution SRL.
 
Adresa redacţiei:
Asociaţia Contemporanul
CP-113, OP-22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780
Tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18.
E-mail: office@contemporanul.ro; contemporanul@yahoo.com

 

Salvează

Salvează

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

  1. raul.c.constantinescu@gmail.com'
    Raul Constantinescu

    Revista ”Contemporanul” se distinge prin ținuta intelectuală elevată a articolelor, dezbaterilor, eseurilor, cronicilor literare, etc., promovând adevărul, valoarea, echidistanța și obiectivitatea, precum și prin originalitatea și valoarea estetică a poeziilor publicate, situându-se în fruntea publicațiilor literar-culturale românești și străine. Felicităm Redacția și pe colaboratorii de marcă ai revistei și le urăm sănătate, putere de muncă și mult succes în viitor ! Vă mulțumim că existați spre luminarea spirituală a cititorilor ! Dorim revistei ”Contemporanul” ani mulți și ediții cât mai bogate și interesante !
    Cu stimă și respect,
    al Dv., Raul Constantinescu

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest