Contemporanul » Arhiva Contemporanul » Revista Contemporanul nr. 03 Martie 2017

Revista Contemporanul nr. 03 Martie 2017

contemporanul-sigla-buna-300x69

Revista Contemporanul nr. 03 Martie 2017

Editorial

Nicolae Breban ● Clopotul de sticlă/ 3

Suferinţa, în sine, ca fantomă aproape vizibilă şi ubicuă a societăţii, a lumii, dar şi ca avertisment sever, nu m-a intimidat prea mult, tinerel şi nepăsător prin vârstă, fire şi prin temperament, un vitalist care îşi găsea – şi o va face cu succes şi mai târziu în momente aspre, dramatice ale vieţii! – resurse nu numai pentru ceea ce se cheamă optimism, dar şi în susţinerea acelei pozitive şi puternice credinţe în viaţă, şi nu numai în justeţea ei, ci şi în necesitatea ei esenţială, în miracolul ei

Despre identitate în preajma Centenarului Marii Uniri (1918-2018)

Bogdan Creţu ● Tema naţională, azi. Între criza ideologiei globalizante şi criza retoricii populiste/ 4

Cred că sărbătorirea centenarului Marii Uniri poate fi folosită ca prilej de a relansa o discuţie de amploare nu doar necesară, ci vitală: aceea privitoare la identitatea naţională. Esenţial este ca această dezbatere să nu fie politizată şi să se poarte în termeni supli, moderni, europeni. Cred că aceasta ar trebui să fie principala temă a anului 2018. Nu doar un bilanţ este util, ci şi o privire prospectivă, vizând posibilităţile, şansele, legitimitatea temei naţionale în secolul al XXI-lea.

Mircea Platon ● Naţiunea în istoria europeană: realitate premodernă sau invenţie modernă?/ 5

Paradoxal, nu decesul, ci renaşterea naţionalismului, după căderea regimurilor comuniste în Europa de Est, a injectat noi energii în teza modernistă. Faptul sugerează o dată în plus caracterul de „agendă de lucru” al modernismului, încercarea de a răspunde unor provocări ale prezentului prin modificarea ADN-ului istoric, prin rescrierea interesată a genealogiilor.

Etnia e, în accepţiunea dată de Hastings, un „grup de oameni cu o identitate şi limbă comune”, în vreme ce naţiunea e, mai mult decât o sumă de etnii, o entitate cu o „literatură proprie”

Identitate, Suveranitate şi Unitate Naţională

Reacţii la Apelul unor academicieni români

Theodor Codreanu ● Din tenebrele intelighenţiei române/ 7

Dincolo de genialitatea tabloului construit ad-hoc, se profilează, maiestoasă, structura intelectuală a noii intelighenţii româneşti, răsturnătoare de valori şi de inteligenţă umană. Toţi cei care au combătut Apelul au găsit drept argumente supreme diverse etichete: ceauşism, naţionalism, comunism, fundamentalism ortodox, guri strâmbe/ ştirbe

Horia Vicenţiu Pătraşcu ● Proiectul politic postmodern românesc/ 8

Academia Română este astăzi atât de drastic atacată tocmai pentru că reprezintă, cum singură se defineşte, o instituţie a unităţii şi identităţii naţionale. Academia Română este o ultimă „redută” a acestor valori şi a vechii paradigme – negate copios astăzi de către cei cărora le-ar plăcea să se proclame oricând purtătorii de cuvânt ai „poporului român”

Magda Ursache ● „A nu mai fi român?”/ 10

Revenind la Apel, unii n-au semnat, alţii au semnat, dar s-au gândit şi s-au răzgândit. Pentru „mai mult decât respectabilul” acad. Viorel Barbu, om cu toate cărţile în mână şi-n mânecă după ce i-a condus (şi acordat) doctoratul Zoiei Ceauşescu, Apelul a venit „într-un moment nepotrivit.” Numai că „momentul” e pregătirea sărbătoririi Marii Uniri (vom aniversa Unirea sau vrem s-o „comemorăm”, ca şi cum ar fi murit?) De ce are textul „conţinut neadecvat”, după matematician, rămâne pentru mine o enigmă nesplicată. Să fie apărarea identităţii etnice, necesitatea naţiunii fără raţiune? Atunci nici unu plus unu nu mai fac doi. Şi mai rău e când doi români îl ucid pe unul, ca-n Mioriţa.

Realitatea TV la… Clubul Ideea Europeană

Ce spun academicienii

■ Invitaţi: Nicolae Breban, Augustin Buzura, Gheorghe Păun, Eugen Simion, Victor Voicu

Amfitrion: Octavian Hoandră/ 12

Eu nu m-aş întoarce în istorie, prezentul e prea, prea dur, catastrofal, e prea accentuat, prea vizibil, prea neaşteptat după aproape 30 de ani de când am obţinut libertatea. Pentru unii poate e uimitor că românii nu ştiu ce să facă cu acest dar formidabil, libertatea căzută odată cu destrămarea imperiului de la Moscova. Nu e atât de ciudat, pentru că noi nu am fost pregătiţi pentru asta. Chiar şi pentru noroc. Nu numai pentru nenorociri, ci şi pentru noroc trebuie să fii pregătit.

Noi trebuie să avem un popor educat, care să coparticipe şi să aibă repere majore, reperele Uniunii Europene şi ale structurilor Nord-Atlantice? Cum venim noi? Se spune aşa: orice ţară care-şi proiectează viitorul pe termen mediu şi lung investeşte în educaţie, cultură şi în învăţământ, pentru că resursa umană e cea care dă plusvaloare. Fără resursă umană performantă nu poţi să faci faţă exigenţelor viitorului şi nici exigenţelor Uniunii Europene. Este o chestiune foarte clară: românii educaţi sunt performanţi. Românii au dovedit în ultimul secol şi jumătate, ultimele două secole, că sunt foarte performanţi.

Modele

Marian Victor Buciu ● Mircea Martin şi nuanţele radicalismului/ 16

Inversând istoria literaturii române, deci contextele, în Hasdeu, poetul, îl străvede pe Bacovia, la fel procedează cu alţii, iar Goga îi apare, surprinzător, sincron cu poeţii crepusculari italieni. Pe alţi scriitori „vechi” îi reabilitează artistic: Heliade, Kogălniceanu, Hasdeu-poetul, Alecsandri-prozatorul, Slavici-nuvelistul.

Lecturi

Constantin Tonu ● Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu – personaje/ 18

Nimbul de incertitudine care învăluie aceste două subiecte de discuţie limitează, în mod inevitabil, spaţiul de manevră în lucrările care se vor a fi academice: în studiile, monografiile şi articolele riguroase care urmăresc să pună în lumină adevărul istoric, bazându-se, evident, pe fapte.

Cărţi ● Editura Academiei

Mircea Braga ● Spiritul suveran al contrariilor/ 19

E adevărat, respectiva cale nu fusese inaugurată de Socrate; cu mai bine de cinci decenii înainte, ca să efectuăm doar această trimitere, Anaxagoras – menţionat, de altfel, de Nietzsche – considera că nous-ul „a pus în rânduială” lucrurile aflate iniţial în indistincţie amorfă.

Cărţi

Constantin Coroiu ● „Fuga din rai” şi mitul reîntemeiat/ 20

După lungul şi captivantul excurs, desfăşurat pe mai multe planuri narative, privind viaţa, opera şi epoca lui Tolstoi, întreprins cu scopul declarat de a pătrunde misterul fugii marelui scriitor din „raiul” de la Iasnaia Poliana, Pavel Basinski se vede nevoit să-şi încheie aventura pe cât de fascinantă pe atât de dificilă.

Din infern, cu dragoste

Aura Christi ● Legea iubirii/ 21

Totuşi, Creatorul văzutelor şi nevăzutelor îi lasă pe cei doi iubiţi în preajma Grădinii din Eden, descrisă în Cartea Genezei – locul-matrice a lumii, unde s-a comis păcatul primordial şi unde cel puţin scriitorii medievali vedeau toposul erosului originar.

După ce, din iubire, îţi pârjoleşti aripile de tot aproape, previzibil, devii ceva mai prudent; doar că iubirea profundă, iremediabilă, praf şi pulbere face prudenţa oricât te-ai suci în jurul osiei ei perspicace, inventive. Nikolai Punin a iubit enorm această femeie, în faţa căreia îşi pleacă fruntea întreaga Rusie şi în ziua de azi.

Modele

Andrei Marga ● Revenirea la Adrian Marino/ 23

Adrian Marino a vrut să aparţină comunităţii literaţilor, apoi a urcat la teorie şi la ideologie, dar teoretician dincolo de studiile literare nu s-a pretins. Iar termenul de ideolog avea, la el, conotaţie clasică, de exponent al ideilor.

Polemos

Adrian Dinu Rachieru ● Vintilă Horia – un autor „total”/ 25

Plonjăm, aşadar, în lăudatul şi idilizatul interbelic, descoperind iluzia României Mari, o Ţară vlăguită, „prost continuată de partidele politice” după „rotunjire”, cu o democraţie mediocră, umilită paranoic de „un personaj sinistru” (Carol al II-lea), visând, într-o Europă în descompunere, schimbarea la faţă. Dar „catastrofa comunismului” era încă departe.

Dintr-o haltă părăsită

Cassian Maria Spiridon ● Între straturi de ozon/ 26

Lecturi

Constantina Raveca Buleu ● Dinspre Basarabia, în parabole şi istorii fragmentate/ 27

Instituţiile autohtone prin care este perindat Iisus, odată ajuns pe pământ, nu sunt interesate decât de identitatea sa umană, legiferată şi demonstrată printr-un act. Inexistenţa acestui act îl plasează automat în sfera suspiciunii, a probabilităţii delincvente, clinic schizoide sau monahal apostate.

Eseu filosofic

Vasile Muscă ● Însemnări pentru o lectură: Ecce homo/ 28

Nietzsche este, poate cea mai ilustră victimă a acestei aventuri socratice a cunoaşterii de sine. Viaţa nu posedă fenomene originale, ci numai unele repetitive, care prin reluarea lor veşnic identică îşi tocesc conturul lor original. Cadrul repetiţiei nu este viaţa, căci viaţa însăşi este un fenomen de repetiţie. Omul este condamnat să trăiască într-un plictisitor şir de repetiţii şi reluări din care nu poate evada.

Nu există fenomene absolut unice, care să nu fie repetitive şi, probabil, la fel este şi cu oamenii. Toţi au mai fost nu o dată, ci de nenumărate ori în trecut şi vor mai fi de nenumărate ori în viitor. Tot ce trebuia şi putea să se producă s-a produs deja. Restul este doar monotonă repetiţie: veşnică revenire a aceluiaşi.

Eterna întoarcere exprimă nu devenirea heracliteană fără repaos, ci marile linii de stabilitate din cadrul existenţei. Prin ea, Nietzsche vrea să eternizeze trecătorul, socotind timpul ca etern, eternă întoarcere, adică schimbare şi stabilitate.

Împotriva uitării

Vissarion Alexa ● „A avut har, a iubit oamenii…”/ 31

Teatrul a fost pentru fratele meu oxigenul care îl ţinea în viaţă, a fost „religia” lui. De o naivitate şi de o inocenţă rar întâlnite, de un respect fără margini pentru cei din jurul lui. A avut o capacitate de a inciza lucrurile din jurul lui până la os şi avea o logică de fier.

Corespondenţă din China

Constantin Lupeanu ● Mătasea şi istoria ei/ 33

Solul chinez a ajuns, foarte probabil, pe ţărmul estic al Marii Negre, în actualul port Batumi, din Georgia. De aici urma să traverseze marea şi să ajungă în imperiu. Dar comercianţii perşi l-au descurajat, spunându-i că marea este atât de întinsă, încât ar putea dura chiar trei ani ca să o traverseze, dacă nu are vânturi prielnice.

(Con)texte     

Maria-Ana Tupan ● Maiorescu şi reforma/ 34

Maiorescu vedea în membrii tagmei sale, redefiniţi de el ca filosofi ai culturii, forţele reformatoare capabile să învigoreze comunităţile precum briza mărilor cutreierate de talazuri. Readucerea cazului Maiorescu în dezbatere publică poate să însemne bobul fertil din care să se nască multă roadă.

Film

Călin Căliman ● Memoria exilului românesc/ 35

„N-am să pot vorbi niciodată numai despre Regina Ana. Pentru mine, întâlnirea principesei Anna de Bourbon Parma cu Regele Mihai este unul din cele mai limpezi şi vizibile planuri divine”, şi se încheia cu următoarea concluzie: „A fost o fiinţă plină de graţie şi frumuseţe, de bunătate şi demnitate, cu o imensă forţă morală: o mână de fier într-o mănuşă de catifea”.

Dana Duma ● Oscar versus Twitter/ 36

Dar cum la ediţia 2017 a Premiilor Oscar a fost vorba mai mult despre corectitudinea politică şi despre atitudinea anti-Trump, discuţiile despre valoarea intrinsecă a peliculelor începe din momentul când vor fi programate pe ecranele noastre.

Lecturi

Horia Vicenţiu Pătraşcu ● Un poem al naturii omului/ 37

Corespondenţă de la Viena

Hans Dama ● Popoarele Maya din Yucatan/ 38

El Templo de los Frescos, mărit de mai multe ori, este impresionant prin stucaturile, frescele, ornamentele sale şi mai ales prin felul în care este redată zeitatea coborând cu capul spre pământ (dios descendente), de altfel, un motiv prezent pretutindeni la clădirile din Tulum.

 

Revista revistelor

Bogdan Creţu ● Halena poporului şi ambra intelectualului/ 39

Gabriel Liiceanu de azi nu mai e Gabriel Liiceanu din anii ’90, după cum nici lumea de azi nu mai e cea de acum două decenii: nu e suficient să vitupereze anticomunist, să invoce numele lui Noica şi să apese un pic pe metaforă, ca să devină credibil.

Vă dorim lectură plăcută!

 Doriți să citiți anumite articole din numărul curent (Click aici)

Logo-romania-citeste-ro

Abonați-vă la revista Contemporanul și beneficiați de reduceri și suplimente gratuite! (click aici)

Vezi toate suplimentele apărute cu revista Contemporanul (click aici)

Arhiva revistei Contemporanul (Click aici)

Revista în format tipărit este distribuită de Editura Maxim Concept (tel.: 021 317 90 81).

Poate fi cumpărată din următoarele magazine și librării:
InMedio, Relay
Cărturești – Verona București
Pasaj Universitate – București.
 
Abonamentele se pot face la sediul redacţiei sau prin:
Compania Naţională „Poşta Romană” SA, Acta Legis SRL,
SC Orion Press Impex 2000 SRL, SC Manpres Distribution SRL.
 
Adresa redacţiei:
Asociaţia Contemporanul
CP-113, OP-22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780
Tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18.
E-mail: office@contemporanul.ro; contemporanul@yahoo.com

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Recomandați articolul în rețelele sociale:

Despre Conte

Revista Contemporanul, infiintata in 1981, este o publicatie nationala de cultura, politica si stiinta, in paginile careia se gasesc cele mai proaspete stiri privind evenimentele culturale, sociale si politice din Romania si din strainatate. De asemenea, veti fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest