Citiți în nr. 03 / 2015 al revistei Contemporanul
Din sumar:
■ Nicolae Breban. O gafă ticăloasă (şi monumentală!)
■ Bogdan Crețu. Anii ʼ50 priviți din lojă
■ Andrei Marga. Cel mai vechi popor din zilele noastre
■ Guido Barella. În căutarea victimelor comunismului
■ Gelu Negrea. Democrația pe înțelesul tuturor
■ Adrian Dinu Rachieru · Mistica literaturii
■ Academia Română ■ Știri ■ Evenimente ■ Cărți
■ Radu Mareș. Omul din Marginea
■ Adriana Teodorescu · Să iubeşti un oraş. Literar
■ Ana Barton în dialog cu Nicolae Breban
„Misterele cărţilor mari rămân între pagini”
Editorial
Nicolae Breban · O gafă ticăloasă (şi monumentală!)
Nu e greu de observat că Paul Cornea a ocupat, în anii cei mai duri ai comunismului, funcțiile de vârf în instituțiile cele mai importante din domeniul artistic, subjugat în epocă de obligații propagandistice.
Nu am putut niciodată admira, ba chiar m-au iritat memoriile contrafăcute, care decupează doar aspectele pitorești, colorate ori de-a dreptul solare ale unei experiențe și ale unei epoci, cum e cea a primilor ani de comunism, care e marcată de crime, exterminări în masă a „dușmanului de clasă”; de regulă, ajunși la vârsta senectuții, când teoretic nu ar mai avea ce pierde (e drept că nici ce câștiga imediat), martorii angajați ai acelor vremuri își scriu și își publică „amintirile deghizate” ori vizibil falsificate, ratând șansa de a depune necesare mărturii, neasumându-și curajul (purificator, dacă e susținut până la capăt) de a da cărțile pe față, de a spune adevărul gol-goluț, oricât de neconvenabil, de hidos ar fi acesta, privit din perspectiva unui prezent acuzator.
Cronica literară
Bogdan Crețu · Anii ʼ50 priviți din lojă
Ștefan Borbély · „Chenzinele” Taniei Radu
Să debutezi la peste 60 de ani se dovedeşte a fi destul de riscant, şi asta nu fiindcă masivul volum Chenzine literare n-ar valida un scris de excepţie, nuanţat analitic şi corect în articulaţiile sale majoritare
Tania Radu, colegă de promoţie şi de vârstă cu Mircea Cărtărescu, ar fi putut deveni, până în momentul de faţă, una dintre cele mai substanţiale şi mai bine realizate voci ale criticii literare optzeciste, dacă n-ar fi optat să trăiască la umbra lui Dan C. Mihăilescu şi să facă administraţie alături de H.R
. Patapievici şi Mircea Mihăieş, ca vicepreşedinte al Institutului Cultural Român. În consecinţă, să debutezi la peste 60 de ani se dovedeşte a fi destul de riscant, şi asta nu fiindcă masivul volum Chenzine literare (Editura Humanitas, Bucureşti, 2014) n-ar valida un scris de excepţie, nuanţat analitic şi corect în articulaţiile sale majoritare, ci pentru că pune sub semnul incertitudinii pariul cu timpul care mai rămâne. Autoarea spune, la un moment dat, că a simţit nevoia eliberării de textele publicate până acum (cu preponderenţă în LA&I şi revista 22), pentru a se deschide către un eseu de proporţii, pe care-l proiectează, că a simţit nevoia exorcizării traumelor postcomuniste pentru a putea reveni la normalitate, tot ea sugerează, în vreo două locuri, chiar şi o anumită nostalgie pentru „marginalitate”, însă volumul indică – prin selecţie şi prin comentariul preponderent confratern al cărţilor analizate – mai degrabă vocaţia căilor bătătorite decât pe aceea a aventurii în desişuri neexplorate în prealabil de către alţii. Reflexul de Establishment al Taniei Radu este, prin retroactivare instituţională, mult mai pregnant decât curajul de a evolua pe cărările anevoioase de la buza prăpastiei. „Om de casă” al Humanitasului, ca şi Ioana Pârvulescu (primele aproape 100 de pagini ale volumului consemnează doar titluri publicate de către Liiceanu), ea mai face un mic pas logic doar înspre Polirom, inventariind titluri şi nume gata validate
Polemice
Marian Victor Buciu · Comunismul de la trăire la recunoaştere
Marele semn de întrebare, apt să înlocuiască un semn de mirare la fel de mare, se cuvine să afle răspunsul la acest enunţ: Dar fiecare ins ce a făcut ori ce face din ceea ce istoria îi impune?
Plecăm de la sentimentul şi faptul, potrivit cărora comunismul nu este cu adevărat condamnat. Să avem o minimă înţelegere: şi ce este condamnat definitiv, şi ce nu poate fi reabilitat? Mai întâi, comunismul s-ar cuveni să fie înţeles, să ajungă, aşadar, pe înţelesul tuturor. Nu poţi să vrei şi să poţi face ceea ce nu şti şi nu înţelegi. Chiar dacă „trăieşti” („participi”, „faci parte”, „aderi”). Când, de fapt, supravieţuieşti. Şi te adaptezi, încercând, (in)conştient sau prefăcându-te, a adopta. Nu este doar cazul comunismului. Nici capitalismul, mai vechi şi persistent, nu este pe deplin înţeles. Chiar şi la vârf, de mai liberii implementatori şi aderenţi. Fără excepţie, în orice există realitate şi pretextualitate, adevăr şi mistificare, facere şi prefacere. Practica nu urmează teoria, ci forţa reală, înarmată. Primordial, la propriu: cu arme. Privilegiul înarmării determină, realist spus, neajunsurile, sau, spus idealist, imperfecţiunile. Democraţia este superioară, de departe, totalitarismului, dar în raport cu ea însăşi deţine doar o superioritate relativă, evaluabilă contextual. Într-o perspectivă critică, sistemul eligibil, preferabil, este cel care simulează şi disimulează mai puţin forţat şi disensual. Totalitarismul polarizează: mulţumiţi şi nemulţumiţi la extrem. Democratismul încearcă sau simulează o apropiere a părţilor, mulţumindu-i şi pe nemulţumiţi şi nemulţumindu-i şi pe cei mulţumiţi. Rezultă cel mult o „înfrăţire” semi-eliberatoare în inegalitate. Raportul dintre democraţie şi totalitarism este unul de ierarhie şi distanţare. Cu două opţiuni opuse, exclusiviste.
Dintr-o haltă părăsită
Cassian Maria Spiridon · Încă două milenii
Lecturi
Iulian Boldea · E.M. Cioran – Melancolie și exil
Eseu
Constantina Raveca Buleu · Neomedievismul postmodern
Poeme
Aura Christi
O, dimineață, pură întâmplare
Prietenului meu – Nicolae Breban,
cu care mi-ar fi plăcut să vânez lei
O, dimineață, pură întâmplare –
casă a ființei, pinten spre desăvârșire!
Și această alergare bezmetică,
cu sufletul la gură, între Tine și mine.
Totul pentru a fi aici, acum;
da, totul pentru a fi dincolo de fire,
dincolo de orice măsură,
cu urechea ciulită la sângele
bolborosind în subterane; sângele știe totul.
Oho, el, primul, a înțeles, a vorbit, a tăcut.
Martor sunt eu. Martor e luna –
hohot al nevăzutului, care
m-a atins, în treacăt, cu botul.
E un semn, un mesaj, o chemare. Liniște.
În matrița ei – un început. A venit vremea.
Culorile – pecete a edenului – palpită în statui.
Totul e cântec, limită, împlinire, stihie,
așteptare pe coama ei, apoi – iarăși limită,
cântec și o singurătate mai mare
ce le hrănește pe toate,
desăvârșindu-se în lucruri.
În adâncul lor pulsează ceva obscur,
care serile, mai ales, sprijină cerul
adunat în aceste divine gutui –
orbite ale cuiva mai singur,
mai pur și prea plin ca acum să fie.
(CON)TEXTE
Maria-Ana Tupan · Despre ştiinţă cu un grăunte de fantezie
Poezie
Adrian Suciu
Prin tâmpla furnicii
Un drug de fier ruginit, gros ca braţul unui copil.
Cu multă migală, se scrijeleşte pe el o poiană
plină de flori, de izvoare şi de tot felul de gângănii
fericite. Apoi se ia un capăt al drugului de fier ruginit,
se strunjeşte şi se ascute până e la fel de ascuţit
ca cel mai ascuţit ac de cusut din cutia bunicii.
Ca şi când ai străpunge tâmplele unei furnici cu el
e moartea. Că te şi întrebi: la ce dracu’ era nevoie
de atâta pregătire???
Polemice
Magda Ursache · Aura Christi, à rebours
Întreb: de ce ar fi demodată cultura naţională, ca şi cum ar ţine de vreo modă? Şi de ce ar trebui să optăm pentru de-identificare, pentru ne-aşezare în identitate, pentru evadare (unde?) din ea? De ce să alegem între „cojocul tradiţiei” şi papionul experimentului, ca şi cum n-ar fi posibilă coexistenţa lor?
Da, Aura Christi e suspectă. Şi ca venită din Basarabia, şi ca apărătoare a valorilor consacrate româneşti, când ele sunt respinse din rea-credinţă sau din complicităţi de mini-gaşcă. Aura nu-l crede pe Lucian Boia care generalizează: „Românului nu-i pasă de celălalt”, aşadar n-are semenitate (vocabula lui Patapievici). Ei îi pasă şi cum îi mai pasă! Aici trebuie să trimit la Ultimul cuvânt al lui Mircea Vulcănescu, la proces: „Ascultând această incriminare, nu mi-am putut stăpâni un amestec de mândrie şi de ciudă, pentru că, orice s-ar zice, pentru un creştin, nu este mai mare cinste care i se poate face decât a fi pus să plătească pentru semenul său”.
Editura Academiei Române ■ Avanpremieră editorială
Mihai Popa · Știință și reprezentare în arta Renașterii
Istoria mentalităților
Andrei Marga · Cel mai vechi popor din zilele noastre
Aniversări
Boris Marian · Solomon Marcus · 90
Avanpremieră editorială ■ Eveniment ■ Editura Corint
Guido Barella · În căutarea victimelor comunismului
Povestea lui Marius Oprea
Emil Hurezeanu · De la Amorgos spre Răsărit
Primim
Ce părere ar fi avut Mircea Eliade despre timbrul literar de Gabriela Lupu
Rondul de zi
Gelu Negrea · Democrația pe înțelesul tuturor
Modele
Adrian Dinu Rachieru · Mistica literaturii
Clubul Ideea Europeană
Ana Barton în dialog cu Nicolae Breban
„Misterele cărţilor mari rămân între pagini”
O carte-eveniment
Eugen Simion, Cioran. O mitologie a nedesăvârșirilor
Editura Tracus Arte, 2014
Constantin Coroiu · Cioran şi răzbunarea criticii
Un „aristocrat al îndoielii”
Cu câteva luni înainte de moartea lui Emil Cioran, Magazine literraire îi consacra „aristocratului îndoielii” un voluminos DOSAR de peste 60 de pagini. El cuprinde studii, eseuri, scrisori inedite ale lui Cioran către fratele său Aurel, către Arşavir Acterian şi Constantin Noica, fotografii: Cioran la 20 de ani călare pe un frumos cal în curtea casei părinteşti, Cioran alături de tatăl lui ori împreună cu Mircea Eliade şi Eugen Ionescu, la Paris etc. Păstrez un exemplar din acest număr al revistei amintite apărut acum două decenii. Sunt texte semnate de Bruno de Cessole, analist al operei românului, dar şi autorul unui roman inspirat de acesta, cu un titlu maiestuos: Ora închiderii în grădinile Occidentului, Francois Bott, Patrice Bollon, Louis Nucera şi alţii, dar şi un amplu interviu realizat de editorul german Michael Jacob pus sub genericul Lecţii de înţelepciune şi reprodus dintr-un volum ce tocmai apăruse la München în care se evocă traiectoria lui Cioran „de la epoca binecuvântatei copilării româneşti la vârsta renunţărilor”. Am revăzut acea convorbire, pentru a-mi face, aşa cum se spune în sport, încălzirea înainte de lectura eseului Cioran, o mitologie a nedesăvârşirilor, de Eugen Simion, apărut la Editura Tracus Arte. O carte grea la propriu (peste 500 de pagini) şi la figurat pe care însă o citeşti ca pe o captivantă, deşi extrem de solicitantă poveste ce are în centrul ei un personaj fascinant; o naraţiune critică în care faptele şi ideile se împletesc şi conturează, în proiecţia lui Eugen Simion, un portret poliedric.
Istoria mentalităților
Radu Mareș · Omul din Marginea
Lecturi
Adriana Teodorescu · Să iubeşti un oraş. Literar
■ Academia Română ■ Știri ■ Evenimente ■ Cărți
Elena Solunca · O provocare și o speranță,
Reuniune omagială, Maladia lui Eminescu…, Permanențe și învățăminte
Feedback către un prieten
Constantin Lupeanu · Anul Nou Lunar
Suntem aici o mână de oameni, sinologi toți, și ne străduim să împlinim cât mai grabnic lansarea, în oceanul culturii chineze, a unui pachebot încărcat cu noi, românii, printr-un larg evantai de valori
Mă întrebi, prieten drag, ce se mai aude cu deschiderea unui nou institut cultural românesc în lume, de data asta în China, la Beijing. Suntem aici o mână de oameni, sinologi toți, și ne străduim să împlinim cât mai grabnic lansare
a, în oceanul culturii chineze, a unui pachebot încărcat cu noi, românii, printr-un larg evantai de valori, care să cuprindă istoria, geografia, cutumele și filosofia noastră de viață, literatura, arta și cultura clasică, modernă și contemporană, starea României de astăzi, cu precădere lumea artei, desigur, dar și viziunile proprii în economie, știință, tehnică, pentru că unde încep și unde se sfârșesc fruntariile culturii, știe cineva? Ție cum ți se pare? Îți mărturisesc, o casă primitoare a străvechei Dacii, deschizându-și oficial porțile în preajma Sf. Paști, ca mâine!
Știai că, înainte vreme, imperiile dac și han chinez au semant un fel de Pact de neagresiune? Ar trebui ca această informație lansată de un istoric german în secolul al XVIII-lea să fie elucidată de un student român în istorie, care să-și facă ucenicia în China și să studieze cronicele Dinastiei Han (puterea politică de după anul 221 îHr., când regele principatului Qin a unificat China, anexând pe rând toate celelalte țări chineze, și s-a proclamat Primul Împărat), dinastie apusă în 220 dHr. Să se fi petrecut îngemănarea acestor două imperii pe timpul lui Burebista?
Cronica plastică
Luiza Barcan · Romanul de debut al Cristinei Andrei
Film
Festivalul Internațional al Filmului de la Berlin
Dana Duma · Aventuri valahe cu trofee berlineze
Călin Căliman · Răzbunarea regizorului Alexa Visarion
Antologiile Contemporanul
James Joyce, Lut
Preambul la o retraducere de Lidia Vianu
Traducere de Violeta Baroană
Revista revistelor
Aura Christi · Vremuri tulburi
În timp ce unii din colegii noștri disprețuiesc valorile naționale, să mai pretindem să le respecte și să le trateze cum se cuvine oamenii politici, legiuitorii, publicul larg, statul român?
În Semne tulburi anul are, publicat în Apostrof, nr 1/ 2015, Marta Petreu pledează pentru libertatea de exprimare. E o pledoarie strălucită. Poeta de la Cluj scrie despre Dumnezeu și despr
e solidaritate. Despre atacul terorist de la Paris și despre marșurile de solidarizare. Apoi, din nou, despre libertatea de exprimare. La sfârșitul editorialului, autoarea informează lectorii că „pe Eugen Ionescu un coleg de-al său l-a aruncat în gura lupului, iar nu duşmanii…” Devenit protagonistul „unui uriaș scandal poilitic”, Eugen Ionescu a fost comdamnat de tribunalul militar la ani grei de închisoare. Norocul dramaturgului e că se afla la Paris. Apoi, dna Marta Petreu scoate la tabla rușinii – fără să le dea numele – câțiva scriitori, între care mă număr – alături de Nicolae Breban, Augustin Buzura, Eugen Simion (relativ de curând dat afară – da, ați citit bine, dat afară din USR într-o notă nesemnată, publicată în România literară, nr. 1-2/ 2015) ș.a. – scriitori care au semnat un protest la actuala formă a Legii pentru subvenționarea revistelor reprezentative, pe care juriștii de la administrația prezidențială au găsit de cuviință – în baza argumentelor aduse în citatul protest – s-o taxeze ca fiind inechitabilă și s-o întoarcă la Parlament pentru a fi reexaminată; la această oră, legea se află în procedura de reexaminare și sperăm că legiuitorii vor ține cont de observația esențială făcută în Cererea de reexaminare din data de 16 decembrie 2014: „Distribuirea sumei pentru finanțare nu este făcută în mod echitabil între revistele culturale românești, având în vedere faptul că nu toate revistele reprezentative apar sub egida Alianței Naționale a Uniunilor de Creatori, iar cea mai mare parte a sumei alocate revine revistelor membre ale ANUC și doar un procent de 10 % din sumă va fi repartizată de Ministerul Culturii pentru finanțarea celorlalte reviste și publicații culturale, în afară de cele propuse de uniunile de creatori”.
Număr ilustrat cu fotografii realizate de Aura Christi (Tibet)
Vă dorim lectură plăcută!
Doriți să citiți anumite articole din numărul curent dați (click aici)
Arhiva revistei Contemporanul (Click aici)Abonați-vă la revista Contemporanul și beneficiați de reduceri și suplimente gratuite! (click aici)
Vezi toate suplimentele apărute cu revista Contemporanul (click aici)
Revista în format tipărit este distribuită de Editura Regală SRL (tel.: 021 317 90 81).
În format tipărit poate fi cumpărată din următoarele magazine și librării: InMedio, RelayCărturești – Verona București Pasaj Universitate – București.
Versiunea on-line al numărului curent va fi disponibilă după data de 20 ale lunii următoare.
Abonamentele se pot face la sediul redacţiei sau prin: Compania naţională „Poşta Romană” SA, Acta Legis SRL, SC Orion Press Impex 2000 SRL, SC Manpres Distribution SRL. Adresa redacţiei: Asociaţia Contemporanul CP-113, OP-22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780 Tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18. E-mail: [email protected]; [email protected]
