Contemporanul » Arhiva Contemporanul » Revista Contemporanul nr. 01 Ianuarie 2018

Revista Contemporanul nr. 01 Ianuarie 2018

contemporanul-sigla-buna-300x69

Revista Contemporanul nr. 01 Ianuarie 2018

■ Eveniment ♦ Academia Română
Papa Francisc – membru de onoare al Academiei Române/ 2

■ Editorial
Nicolae Breban ● Trecerea prin infern/ 3
Ar trebui, ca atâţia alţii, indivizi respectabili pe care îi cunosc sau i-am citit, să-mi admir adolescenţa şi împreună cu atâţia cântăreţi ai lumii să împing şi să depozitez acolo aşa-zisul noroc ce ni se cuvine

■ Cronica ideilor      
Bogdan Creţu ● Despre „libertatea” noastră/ 4
Eu cred că au existat unii oameni, nu mulţi, dar au existat, mult mai liberi înainte de 1990 decât ne permitem sau ne interesează pe noi să fim acum. Dau câteva exemple dintre scriitori, pentru că pe ei îi cunosc cel mai bine, pentru că unii dintre aceştia îmi sunt prieteni, pe alţii îi admir: Paul Goma, Nicolae Breban, Dumitru Ţepeneag, Virgil Tănase, Dorin Tudoran. Pe lângă ei, majoritatea covârşitoare a intelectualilor de azi sunt, chiar dacă nu mai au de înfruntat nici un risc serios, decât, cel mult, mici inconveniente sociale, perfect adaptaţi sau adaptabili.

■ Modele
Mircea Platon ● Grigore Popa şi omul administrativ/ 5
Ucenic al lui Lucian Blaga şi D.D. Roşca – filosof care-i aprecia „hrănitoarea proză speculativă” –, considerat de teologul Grigorie T. Marcu „nu numai un poet de purităţi stelare, un gânditor de mari făgăduinţi şi un publicist de inepuizabile posibilităţi, ci şi un intelectual ortodox de convingeri clare şi ferme”, Grigore Popa a practicat o filosofie a contrapunctului liric la gravele teme ale ontologiei. Filosofia unui om convins că „tot ce e mare şi etern se creează cântând”

■ Eseu
Horia Vicenţiu Pătraşcu ● Marile teme/ 6
Nicolae Breban pare în această cultură de mimoze un primitiv. Şi el este un primitiv. Vorbeşte tare, scrie tare! Clocoteşte, spumegă, dă pe din afară. Nu încetează să se mire! La peste 80 de ani, Breban este uimit de viaţă! Într-o ţară unde sictirul se poartă pe buze ca rujul, unde dacă nu eşti scârbit pari complet idiot, unde copiii învaţă să înjure de viaţă de la grădiniţă, Breban pare o arătare din alte poveşti, din alte vremuri, din alte tărâmuri.

■ Lecturi
Victor Teişanu ● Romanul ca document/ 8
O lume fără busolă şi saturată de false repere capătă, în haina epică aleasă de autor, dimensiuni apocaliptice.

■ Surâsul prinţului Mîşkin
Aura Christi ● Surâsul belşugului/ 9
Probabil, la naştere, unora dintre poeţi li se dăruieşte un suflet atât de frumos, încât pe tot parcursul existenţei ei rămân cu totul vrăjiţi, învinşi de el. Odată cu acel suflet frumos, în trezoreria acestuia e aşezată forţa de a-l grădinări cum se cuvine.

■ Marginalii
Boris Marian ● Demnitatea umană  nu poate fi ucisă/ 10
O lucrare monumentală despre oameni-giganţi la suflet, fizic mai mici decât noi.

O carte-eveniment în dezbatere:
Mircea Platon. Elitele şi conştiinţa naţională
Editura Contemporanul, 2017
Maria-Ana Tupan ● Elitele între narcisism şi implicare/ 11
Publicarea unei cărţi despre pericolul alienării de propriul destin al unui popor în condiţiile triumfului globalizării politice reprezintă una din cele mai inspirate iniţiative ale editorilor celei mai vechi şi prestigioase publicaţii de dezbatere ideologică privind edificarea României moderne

■ Polemice
Theodor Codreanu ● Eminescu n-a fost singur/ 12
Se detaliază aici voinţa seculară a cuceritorilor de a deforma şi de a extermina o naţiune „zombificând-o”, strategie asiatică de mancurtizare sub spoiala unei false civilizaţii. Şi mai rezultă un adevăr fundamental: că limba unui popor atinge plenitudinea numai în libertate.

■ Modele
Ionel Necula ● Înapoi – la Maiorescu!/ 14
Ceea ce surprinde la Maiorescu este azimutul înalt, la nivelul zbaterilor europene, din care privea realitatea şi viaţa spirituală din România, nivelul înalt pe care voia să-l imprime creaţiei literare din ţara noastră. A introdus în cultura românească exigenţe noi, criterii omologate în Occident.

■ Polemos
Adrian Dinu Rachieru ● Cioran, aşa cum a fost/ 15
Cartea în discuţie exprima „pasiunea şi regretele unei iubiri disperate”, trăită apocaliptic; iar rândul final din manuscris („Nu cred să nu cred în România”) asupra căruia atrage atenţia I. Dur, tăiat de Cioran, vorbeşte de la sine, dubla negaţie consfinţind „o tautologie productivă”.

■ Modele
Marian Victor Buciu ● Livius Ciocârlie: despre poetic şi critic/ 16

■ Lecturi
Constantin Coroiu ● Omul universal faţă cu „istoria frauduloasă”/ 17
Când se împlinea o jumătate de secol de la moarte, G. Călinescu era pus de nişte tejghetari de la un cotidian în rândul „apostolilor lui Stalin”. Adică alături de hidosul Iosif Kişinevschi, poreclit şi „cocoşatul de la Notre Dame”, de Ana Pauker, de Chivu Stoica, de Valter Roman, de alţi mulţi cominternişti şi agenţi NKVD, gropari ai culturii naţionale şi ai spiritului românesc.

■ File din istoria Academiei Române
Dan Berindei ● Pentru unitatea naţională/ 18
Academia Română se confundă cu naţiunea română şi istoria ei s-a dezvoltat în cadrul celei a României moderne şi contemporane. În procesul ei de devenire se reflectă cel al ţării înseşi, cu biruinţele şi momentele de înălţare, dar şi cu încercările, suferinţele şi căderile. Sub cupola ei, s-au succedat în timp cărturarii şi marii creatori ai naţiunii, au răsunat cuvinte devenite nemuritoare, s-au afirmat idei scânteietoare, au fost prezenţi şi mulţi învăţaţi şi chiar diriguitori ai lumii. Academia Română este, într-un fel, o nestemată preţioasă, un punct de reper, de constanţă şi stabilitate.
Dan Berindei, Istoria Academiei Române (1866–2016)

■ Eseu filosofic
Alexandru Surdu ● Semnificaţia pentadică a morţii în Balada Mioriţa/ 19
Un fel de coincidentia oppositorum între real şi imaginar, între cosmic şi teluric, pe care cântăreţul popular o face cu repetarea aceloraşi versuri şi finalul acela apoteotico-funebru: „Şi stele făclii”, adică stele ale Cerului nemuritor şi făclii ale morţii.

■ Academia Română azi
Bogdan C. Simionescu ● Cercetarea în Academia Română/ 20
Instituţia abia înfiinţată a fost de la început o societate naţională, enciclopedică şi activă, reprezentantă a culturii nu numai pe teritoriul a ceea ce era pe atunci România, ci şi pe teritoriile aflate sub dominaţie străină.

■ Academia Română azi ■ Eveniment
Academicianul Victor Voicu – membru corespondent al Academiei Naţionale Franceze de Medicină/ 21
Academicianul Victor Voicu a fost ales membru-corespondent din străinătate al Academiei Naţionale Franceze de Medicină, una dintre cele mai prestigioase academii din lume. Ceremonia de decernare a distincţiei a avut loc la Paris, în cadrul unei festivităţi impresionante.

■ România regală în Anul Centenarului Marii Uniri (1918-2018)
Elena Dulgheru ● România regală şi Schimbarea la faţă a României/ 22
Pelerinajul românilor din zilele acestea la Peleş, la Palatul Regal, la Curtea de Argeş, ridică un catarg de speranţă într-un destin istoric mai demn, de o demnitate după modelul celui care acum este primit în braţele Domnului.

Luiza Barcan ● Făt-Frumos s-a întors în rai. Cu tot cu ţară/ 23
Titlul sub care am reunit aceste câteva gânduri mi-a venit în seara asta de prohod, când am văzut printre mulţimea de coroane, lumânări, fotografii şi icoane de pe gardul Palatului Regal desenul unui copil: un avion deasupra căruia era scris de mână: „Majestate, zbori în Rai!”.

Europa azi  ♦ Clubul Ideea Europeană
Vasile Bănescu în dialog cu Sorin Lavric ● O distrugere a etosului european?/ 24
Creştinismul e asaltat în Europa, familia e asaltată în Europa. Valorile tari ale discursului public, care ar trebui să includă noţiunea de Dumnezeu, religie, creştinism, sunt puse sub semnul întrebării. Motivele nu sunt întotdeauna limpezi pentru oricine.
Dacă te încumeţi să spui că tu te defineşti prin apartenenţă la biserică, familie şi etnie, că fără ele ai pluti într-un aer imponderabil de „cetăţean universal“, vei fi stigmatizat pe loc. De aici limbajul propagandei actuale prin care aceste entităţi organice sunt înfierate. Numai că se ştie de mult: cine face uz de categoriile de gândire ale adversarului îi recunoaşte în plan interior victoria, şi atunci noi rămânem cu noţiunile noastre: familie, biserică, tradiţie.

■ Eseu filosofic
Andrei Marga ● Normopatia şi viaţa falsă/ 28
Concluzia renumitului psiholog, pe cazul celei mai evoluate societăţi din Europa zilelor noastre – cea germană, nu poate să nu pună pe gânduri. În Germania – scrie el – normopatia atinge, după 2014, „faza critică”, în care se ajunge la un punct de răscruce. „Pieţele financiare nu mai sunt stăpânite, Euro slăbeşte, Europa se dezmembrează crescând…

■ Evenimente ♦ România nobilă şi regală
Bienala de Carte Bibliofilă şi de Carte-Obiect/ 29

■ Eseu filosofic
Vasile Muscă ● Naşterea filosofiei greceşti ca trecere de la mythos la logos/ 30
„Toţi aceşti bărbaţi – spune Nietzsche, referindu-se la pre-platonicieni, de la Tales la Socrate – par ciopliţi pe de-a-ntregul dintr-un acelaşi bloc de piatră. Gândirea şi caracterul lor sunt legate laolaltă de o strictă necesitate”. Solidaritatea con-genială pare a fi trăsătura lor principală – „uriaşii se cheamă între ei pe deasupra întinderilor intermediare pustii ale timpului, fără să se lase tulburaţi de piticii obraznici şi zgomotoşi care se târâie pe sub ei, îşi continuă sublimul dialog spiritual”.

■ Polemice
Magda Ursache ● Judecăţi şi prejudecăţi/ 31
Concluzia îi aparţine lui Marin Mincu: „Important este să nu se abandoneze fondul identitar ce întemeiază patrimoniul nostru cultural prin care participăm (chiar dacă nu ni se recunoaşte acest lucru de către ceilalţi) la afirmarea universalităţii”.

■ Lecturi
Liviu Chiscop ● Procesul comunismului literar/ 32
Izbutind performanţa interdisciplinară de a cerceta literaturile trecutului nu doar din perspectiva istoricului şi criticului literar, ci şi din cea a sociologului şi politologului, Adrian Dinu Rachieru întreprinde, în paginile acestor Polemici de tranziţie, un veritabil proces al comunismului literar din a doua parte a veacului trecut.

■ Dintr-o haltă părăsită
Cassian Maria Spiridon/ 33

■ Teatru
Ana Calciu ● Teatrul creştin-ortodox – un mijloc de zidire sufletească/ 34
Actorul care nu-şi cunoaşte rostul pe scenă se transformă în propriul lui idol. Sutele de ore de repetiţii şi spectacole îl epuizează, în loc să-l hrănească. Această profesie nu a fost lăsată pe pământ pentru a demonstra, ca actori, ce aptitudini remarcabile avem. Talentul este un mijloc prin care putem dărui, învăţa, educa, ajuta şi sensibiliza oamenii.

Ion M. Tomuş ● Woyzeck, un spectacol Împotriva uitării/ 35
Tradiţia puternică a secţiei germane de la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu reclamă un astfel de spectacol în repertoriu, iar viziunea scenică a lui Alexa Visarion conectează publicul sibian (şi nu numai) la un clasicism care nu este la îndemâna oricui.

■ Film
Dana Duma ● Un an cinematografic de tranziţie/36
Cele două filme semnalează apariţia unei noi generaţii de regizori care duc mai departe câteva dintre achiziţiile Noului cinema românesc, dar propun şi formule narative şi expresive diferite.

Călin Căliman ● Două despărţiri către sfârşitul anului trecut/ 37
Drumurile noastre de viaţă s-au întâlnit permanent, încă de pe vremea când terminam, cam deodată, facultăţile noastre, apoi la premierele filmelor sale, adesea alături de cineaştii amatori din toate judeţele ţării.

Bref ■ România nobilă şi regală
Cea mai frumoasă bibliotecă din lume se află în România
Ziua Culturii Naţionale
Frumoasa Românie
În anul Centenarului Marii Uniri/ 38
Biblioteca Universităţii „Gheorghe Asachi” din Iaşi (UTI) este pe locul 1 în preferinţele utilizatorilor, chiar dacă printre nominalizate se numără capodopere de pretutindeni precum: Biblioteca Colegiului Trinity din Dublin, Biblioteca Regală Portugheză de la Rio de Janeiro, Biblioteca Mănăstirii Admont, Biblioteca Naţională din Praga, Biblioteca Naţională a Franţei sau Biblioteca Congresului Statelor Unite de la Washington.

■ Eveniment
Premiile Academiei Române/ 39
Aula Academiei Române a găzduit vineri, 15 decembrie 2017, ceremonia de decernare a Premiilor Academiei Române pentru anul 2015. Evenimentul a avut loc în prezenţa Biroului Prezidiului şi a membrilor Academiei Române, reuniţi în Adunare Generală.
Premiile, dintre care unele s-au acordat ex aequo, recompensează performanţa culturală şi ştiinţifică românească a anului 2015, concretizată în opere individuale sau realizate în colaborare. Academia Română acordă un număr de 79 de premii, purtând, fiecare, numele unei personalităţi ilustre din domeniul creaţiei literare, artistice şi ştiinţifice naţionale, repartizate pe multiple domenii de activitate: literatură, lingvistică, teatru şi cinematografie, muzică şi arte plastice, istorie, filosofie şi psihologie, matematică, fizică, chimie, geografie şi geonomie, agricultură, medicină sau ştiinţa şi tehnologia informaţiei.

Ostrovul Învierii de Aura Christi/ 39

Vă dorim lectură plăcută!

Articolele din numărul curent le găsiți aici (Click)

Cititorii revistei Contemporanul au beneficiat de cărți și suplimente gratuite în numerele apărute în anul 2017:

Suplimente ale revistei Contemporanul pe anul 2017

♦ Identitatea românească în preajma Centenarului Marii Uniri (1918-2018)
Ediţie gândită, alcătuită şi îngrijită de Aura Christi

A fost, se pare, prima oară când a tresărit în mine, în copilul care eram, sentimentul patriotic, care mi-a mai apărut doar în anumite momente ce țin, probabil, de evenimente, dar și de starea mea psihică; sau, mai probabil, de ceea ce-mi recomanda tatăl meu pe care îl vedeam în mare preteșug cu simpatici evrei, unguri, vorbind o maghiară perfectă, deoarece își făcuse liceul la Oradea-Mare, o școală, aproape o fortăreață, ținută de preoți minoriți unguri, în anii douăzeci:
– Tată, când trebuie să fim și să ne simțim Români?
– Foarte simplu, a sosit răspunsul, când țara noastră, România, e contestată, sau când se află în pericol! (Nicolae Breban)

Ca să ne identificăm în lume, la un secol de la Marea Unire, este de ajuns să spunem că existăm la confluența Carpaților cu Dunărea, cu Nistrul și cu Marea cea Mare, că venim de la Roma, că ne chemăm încă romani, că vorbim „latina dunăreană”, că ne închinăm Domnului/ Dominus, dar că avem și nostalgia Noii Rome bizantine, cunoscute direct de strămoși prin limba lui Chiril și Metodiu, prin buchii și prin curgerea doinită a dorului. Cu alte cuvinte, noi unim cele două jumătăți ale Europei într-un concert al culturii și civilizației, pe care Aura Christi – discret și senin – ni-l trimite cu gânduri de bine, prin vocea unor personalități care știu să cuvânteze ex profundis. (Ioan-Aurel Pop)

Am aderat la Uniunea Europeană, deci, suntem cetăţeni europeni… Discutăm, frecvent, despre globalizare (fără a întelege, de fapt, fenomenul) şi visăm să devenim cetăţeni ai planetei… În schimb, uităm sau ignorăm, din ce în ce mai mult, să ne gândim la locul şi rolul limbii şi istoriei noastre în noul tablou european şi internaţional, de parcă dizolvarea identităţii româneşti în cadrul Uniunii Europene ar reprezenta un proces firesc.

Cum am ajuns aici? Avem un trecut, o limbă, o istorie, o conştiinţă a identităţii româneşti datând încă din vremea cronicarilor şi continuând cu Școala Ardeleană, un specific naţional, suntem înconjuraţi de mormintele celor care s-au jertfit pentru ca noi să fim astăzi aici şi cărora le suntem datori, la fel cum le suntem datori şi celor care vor veni după noi. Suntem susţinuţi ca naţie de piloni puternici, adânc înrădăcinaţi în istorie şi, totuşi, afişăm o formă de renunţare la conştiinţa de neam, parcă dorind îngenunchierea şi, ulterior, dispariţia…

Ar trebui să ne trezim şi să înţelegem că reperul reprezentat de patrie trebuie să rămână o constantă, deoarece înainte de a fi europeni sau cetăţeni ai mapamondului, suntem români, iar schimbările vremurilor si, implicit, adaptarea la ele trebuie realizate cu chibzuinţă şi înţelepciune, în interesul ţării şi cetăţenilor ei…

Cel puţin aşa ar proceda un popor demn. (Bogdan C. Simionescu)

Academia Română rămâne fidelă misiunii și destinului său princeps, consolidate de istoria sa, ca păstrătoare a valorilor și conștiinței noastre identitare: limba română, cultura și spiritualitatea neamului nostru. (Victor Voicu)

 

♦ Mircea Platon, Elitele şi conştiinţa naţională
Supliment al revistei Contemporanul nr. 11 Septembrie 2017

România are tot ce îi trebuie pentru a fi o naţiune bine întocmită. Doar că firele sunt conectate greşit. E ca şi cum ai avea o moară de vânt pe care ai băga-⁠o sub apă aşteptând apoi să-⁠ţi alimenteze cu energie o fabrică de conserve în care tu ai vrea să fabrici ciorapi. Potenţialul României e ignorat şi risipit din cauză că subansamblele României sunt conectate anapoda de o pseudo-⁠elită care nu înţelege să ajute la structurarea personalităţii naţionale a românilor. Şi această structurare începe de la buna noastră aşezare în raport cu potenţialul identitar, cultural şi modelator de acţiune pe care ni l-⁠au lăsat strămoşii. (…)
Dincolo de discuţiile pseudo-⁠savante despre noutatea conceptului de naţiune şi modernitatea miturilor naţionale „inventate” de elitele burgheze în contextul dorinţei lor de a unifica piaţa internă pe fundalul colapsului ordinii feudale şi al eclipsării creştinismului ca ortodoxie publică, dincolo, deci, de aceste ideologeme care încearcă să discrediteze ideea naţională, aşezând-⁠o pe o anumită treaptă a unui evoluţionism cultural care prevede trecerea sau ascensiunea de la faza naţională la cea supranaţională şi suprastatală, se cuvine să reţinem un lucru. Şi anume că, în esenţă, după cum spunea Iuliu Haţieganu, „naţiunea însemnează unitate de generaţii. Patria însemnează unitate de viitor”. Şi unitatea de generaţii nu trebuie dovedită dinspre astăzi spre ieri, de vreme ce a fost deja săvârşită de ieri spre azi. Locuim în această continuitate, suntem deja aşezaţi în ea. Trebuie doar să o recunoaştem şi să ne punem la lucru în lumina ei.
(Mircea Platon)

 

♦ Horia Vicenţiu Pătraşcu, Idealul valah
Supliment al revistei Contemporanul nr. 10 Septembrie 2017

Cartea îşi propune o analiză a situaţiei României pornind de la conceptul de ideal. Teza cărţii este că stagnarea, dezinteresul şi silnicia atât de actuale în ţara noastră se datorează absenţei unui ideal naţional. Convins că termeni precum „proiect de ţară”, „viziune”, „obiective naţionale” nu fac decât să escamoteze această problemă, edulcorând-o intelectual, autorul nu se fereşte să folosească un termen ce este – într-un mod cât se poate de elocvent – ieşit din uz: idealul!

Cu ocazia acestei sondări în psihologia abisală a poporului român ies la iveală modele, paradigme, tendinţe şi structuri sufleteşti prezente în viaţa cotidiană, culturală, socială şi politică a României actuale. Deşi având o serie de înaintaşi notabili (dacă e să-i amintim numai pe Constantin Rădulescu Motru, Lucian Blaga, Emil Cioran, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Dumitru Drăghicescu, Ştefan Zeletin, Constantin Noica) – o asemenea direcţie de abordare a sufletului poporului român a fost abandonată în vremurile din urmă, în conformitate cu noile „comandamente” ale globalizării şi dez-naţionalizării. Autorul cărţii de faţă are curajul să reia această linie de cercetare, într-un limbaj viu, colorat afectiv şi uneori reactiv.

Problema emigraţiei masive a românilor este plasată în aceeaşi perspectivă a absenţei idealului – singurul capabil de a ţine laolaltă un popor între graniţele unei ţări. Lipsiţi de ideal, românii ajung să se dezintegreze şi să vagabondeze în căutarea unui loc propriu, fără să ştie că locul pe care-l caută este, de fapt, propria ţară, o ţară fondată pe un ideal care să rezoneze cu cele mai adânci niveluri ale simţirii lor.

♦ Theodor Codreanu, Lumea românească în zece prozatori
Supliment al revistei Contemporanul nr. 09 Septembrie 2017

Creatorul romanului cinic, la noi, Nicolae Breban, ostil aşa-zisului „fatalism” mioritic, face ca Mioriţa alungată pe uşă, la nivel conceptual, să se reîntoarcă pe fereastră, la nivel epic, prin feminizarea mişcării de rezistenţă naţională, în surprinzătorul său roman Jocul şi fuga.

Când am făcut selecţia primilor nouă prozatori, nu m-am gândit că vor ieşi, din nouă cercuri, alte trei cercuri „danteşti” pentru cele trei tradiţionale provincii româneşti. Constat cu uimire „egalitatea” lor în construcţia României moderne, dar şi a cărţii mele. Au ieşit, fără nici o intenţie, câte trei scriitori, pentru fiecare provincie, care mi-au asaltat subconştientul: Moldova (Dimitrie Cantemir, Ion Creangă, Eugen Uricaru); Valahia: Marin Preda, Eugen Barbu, Mircea Cărtărescu; Ardeal: Liviu Rebreanu, D.R. Popescu, Nicolae Breban. Uitasem însă contribuţia Basarabiei, cu destinul ei ingrat, de la 1812 încoace. Cele nouă cercuri s-au transformat, de aceea, într-un decameron, cel de al zecelea prozator al construcţiei critice devenind Ion Druţă, cu întreaga dramă a sfâşierii interioare a Basarabiei, dezvăluită încă în cartea mea din 2003, Basarabia sau drama sfâşierii.

Şi ce literatură face fiecare dintre cei zece, şi cum o arhitecturează toţi împreună!

 

♦ Aura Christi, Din infern, cu dragoste
Supliment al revistei Contemporanul nr. 06 Iunie 2017

E ca şi cum ai întors câteva pagini din cartea fiinţei. E ca şi când ai lăsat în urma ta ceva crucial, de răscruce, care se impune să fie valorificat, scos la suprafaţa firii, prospectat, descris, contemplat într-o linişte de dincolo de lume, de dincolo de bine şi rău, când toate lucrurile se întrevăd într-o altfel de limpezime, care nu exclude de tot nici iubirea, nici setea de viaţă, nici dorinţa de a rămâne, de a întârzia în această lume, cu deosebirea că iubirea, setea de viaţă şi dorinţa de a rămâne sunt – după acei ani, trăiţi la temperaturi imposibile – alt­fel, fiindcă a intervenit o schimbare radicală şi nebănuit de lentă în felul tău de a privi şi de a vedea lucrurile. Parcă eşti la fel şi, totuşi, substanţial diferit. Ceea ce numeşti viaţă e văzut de tine din alt unghi, prin ochiul cuiva înstrăinat. (…) Trăim între lumi şi rareori ne dăm seama de aceasta. Spaţiile intermediare ne sunt casă şi liman. Ce straniu e că realizăm aceasta exclusiv când suntem aduşi pe muchie de cuţit, pe buza prăpastiei, unde, pradă iluminării, înţelegi totul; şi de cum te desprinzi de exuberantele focuri de-acolo uiţi o parte din ce-ai priceput, făcând apoi efortul de a-ţi aduce aminte.
Ce zeitate şi‑a slobozit mierea eretică în miezul labi­rintului care sunt?
Carnea trecătoare a cui sunt, Doamne?

Aura Christi

Aura Christi, Geniul inimii
Cartea Iluminărilor mele.
Roman în versuri ilustrat de Mircia Dumitrescu
Supliment al revistei Contemporanul pentru abonaţi
Contemporanul, nr. 01/ 2017

Cartea de faţă, pe care cititorul o ţine acum în mână, reprezintă o formă – literar vorbind, foarte complexă, fiindcă ea evoluează pe mai multe voci narative, dintre care doar unele îi aparţin în mod direct autoarei – de exorcism. Geniul inimii e răspunsul unui poet la o experienţă personală plenitudinară, în care bucuria şi suferinţa se întrepătrund reciproc pentru a exprima, împreună şi tensionat, starea degeniul-inimii-aura-christi graţie. Există o voce a experienţei biografice în această carte scrisă febril, o alta de martor sau de participant la istorie, tot aşa cum există o voce a puterii şi una a victimei. Deasupra tuturor stă, însă, nu neapărat triumfătoare, dar lucid-cerebrală, chemarea celor două credinţe pentru care merită să trăieşti şi să-ţi rememorezi viaţa atunci când ai ajuns cu ea la răspântie: credinţa în cultura modelelor care te-au precedat şi credinţa deloc ingenuă, ci ivită din cunoaştere, în sacralitatea profundă a celor trăite şi în transcendenţă. (Ştefan Borbély)

A considera un text drept „carte a iluminărilor mele” și a așeza ca titlu al primei părți a volumului sintagma Povestea subteranei ne plasează sub semnul aproape imposibil al drumului către Sine, al cuprinderii, al denudării și al efortului de a înțelege un obiect al cărui adevăr se va afla întotdeauna în proximitatea peșterii lui Platon. E un demers perpetuat, dar niciodată epuizat și aproape exclus din plasma comunicării, care – în situația „romanului” Aurei Christi – nu are corespondențe, nu se apropie de experiența budhistă, nici de prerogativele ocultismului de New Age, ci ne aduce în vecinătatea îndemnului de pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi, preluat apoi, ca soluție între a fi și a părea, de către Socrate: „Cunoaște-te pe tine însuți!”. Poți întâlni, pe acest drum, și acel daimonion care a străjuit gândirea aceluiași înțelept atenian ca altă față a „subteranelor” ființei, acolo unde lumina se îngemănează cu întunericul, stare „poetizată” de Goethe, dar prăbușită în tragic de Dostoievski. E o coborâre spre înțelegere prin cuprindere și, implicit, prin atingerea nelimitatului. (Mircea Braga)

Cartea Aurei Christi Geniul inimii pare o stâncă masivă, singuratică, într-un peisaj „mioritic”. Geniul inimii are originalitate şi forţă. Prima parte e lirică, a doua (într-un fel) – o comedie negru-satirică, a treia – predominant epic-narativă. Prima parte este excelentă; mi-am însemnat un număr de poezii memorabile. A doua, în centrul ei mai ales, are secţiuni, pasaje extrem de interesant-plăcute-amuzante, în pofida tonului, uneori, foiletonistic. A treia e impresionantă în ansamblu, armonios-coerentă, de o sinceritate sfâşietoare. În tot volumul, istoricul, religiosul, subiectivul se leagă foarte frumos între ele. Nu-mi plac laudele la adresa lui Nietzsche! De fapt, cum se leagă acest autor de Biblie, de Evanghelii?!

Aura Christi poate fi mândră de o realizare majoră, cu totul originală. Probabil, nu l-a citit pe romanticul britanic Wordsworth; dar el e cel care a scris (sau a început să scrie) o memorabilă autobiografie în versuri. Puţini l-au continuat. Am putea spune că Aura se numără printre cei puţini. (Virgil Nemoianu)

Proiect apărut cu sprijinul financiar din
Fondul recurent al Donatorilor – Academia Română

Logo-romania-citeste-ro

Noutăți editoriale (Click aici)

Arhiva revistei Contemporanul (Click aici)

Abonați-vă la revista Contemporanul și beneficiați de reduceri și suplimente gratuite! (click aici)

Vezi toate suplimentele apărute cu revista Contemporanul (click aici)

Revista în format tipărit este distribuită de Editura Maxim Concept (tel.: 021 317 90 81).

Poate fi cumpărată din următoarele magazine și librării:
InMedio, Relay
Cărturești – Verona București
Pasaj Universitate – București.

 
Abonamentele se pot face la sediul redacţiei sau prin:
Compania Naţională „Poşta Romană” SA, Acta Legis SRL,
SC Orion Press Impex 2000 SRL, SC Manpres Distribution SRL.
 

Adresa redacţiei:
Asociaţia Contemporanul
CP-113, OP-22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780
Tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18.
E-mail: office@contemporanul.ro; contemporanul@yahoo.com

Salvează

Salvează

2

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest