Contemporanul » Antologiile Conte » Sfântul Ioan Paul al II-lea la Blaj

Sfântul Ioan Paul al II-lea la Blaj

„Mica Romă”, cum a denumit Mihai Eminescu oraşul Şcolii Ardelene, se pregăteşte să participe la dezvelirea, la începutul lunii mai 2018, a monumentului consacrat Papei de fericită amintire, Ioan Paul al II-⁠lea. În aceste zile a fost transportat de la Cracovia, din „Roma slavă”, cum a denumit bardul polonez Adam Mickiewicz, oraşul de pe Vistula, chipul în bronz al Marelui Pontif al contemporaneităţii, al celui care în zilele de 7-⁠9 mai 1999 a făcut prima vizită într-⁠o ţară ortodoxă, în România. Cu acel prilej, în Parcul Izvor din capitală, la slujba oficiată de Episcopul Romei, cei peste 300.000 de participanţi au strigat: Unitate! Unitate! E o expresie a dorinţei poporului român ca Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă să respire cu cei doi plămâni ai creştinătăţii. Impresionat de gestul românilor, Pontiful a rostit atunci memorabilele cuvinte: „Aici am trecut pragul speranţei”!

Deseori am subliniat că nicăieri în cele peste 100 de vizite făcute de Ioan Paul al II-⁠lea în lumea întreagă – a fost cel mai mare „Papă pelerin” – n-⁠au fost rostite asemenea cuvinte. Fie ca această chemare directă la un ecumenism militant, al cărui Artizan a fost Papa Ioan Paul al II-⁠lea, să se împlinească prin prezenţa veşnică a Sfântului Ioan Paul al II-⁠lea în mijlocul Ardealului, al „Ardealului sfânt”, după cum se cântă în melodiile româneşti de sărbătoare.

Graţie sprijinului dat de rectorul Universităţii „1 Decembrie” din Alba Iulia a senatorului din Parlamentul României, prof. univ. dr. Daniel Breaz, bronzul realizat de şeful catedrei de sculptură al Academiei de Arte Plastice din Cracovia, renumitul sculptor, Czeslaw Dzwigaj, artist ale căror opere sunt răspândite în întreagă lume – Brazilia, Mexic, America, Africa şi Europa, şi acum la Blaj, în „Mica Romă” – va putea fi în curând admirat. Aici românii se vor putea ruga.

Din mai 2018, din anul Centenarului Marii Uniri, Ardealul, România întreagă vor fi străjuite de unul dintre cei mai mari Pontifi ai creştinătăţii, de Cel la al cărui catafalc au îngenunchiat în aprilie 2005, în Piaţa Sfântul Petru de la Roma, toţi preşedinţii în viaţă ai Americii din acel timp.

La Blaj va străjui fostul şef al catedrei de etică al Universităţii Catolice din Lublin, alături de corifeii Şcolii Ardelene, Cel care a contribuit din plin la năruirea comunismului, Cel care „a instruit persoane, popoare, state, omenirea, Cel care a fost umanistul nr. 1 pe această planetă”. (Mihail Gorbaciov). Cu siguranţă, se bucură de prezenţa Sa aici Cel care a adus în lumina altarelor pe primul sfânt român, pe Ieremia Valahul. Cu siguranţă, se bucură că memoria Sa este cinstită de întreaga intelectualitate română.
Fie ca prin monumentul profesorului Dzwigaj, Poetul, Dramaturgul, fostul mare Teolog şi Ierarh cracovian, prezent acum „în Grădina Maicii Domnului” – cum singur a numit România – românii să devină mai buni şi să-⁠L merite.

Nicolae Mareş

KAROL WOJTYLA
DIN TRIPTIC ROMAN

Ruah

Duhul lui Dumnezeu se purta
pe deasupra apelor…

1. Uimire
Sacadată, zariştea pădurii scoboară
în cadenţa torenţilor din munţi –
ritmul acela pe Tine te întruchipează.
Primordial Cuvânt.

Ce stranie-⁠i tăcerea Ta
în tot ceea ce de jur împrejur ne-⁠nconjoară
în lumea creată…
şi care precum zariştea pădurii scoboară
din pantă în pantă…
şi valul totul pe el poartă
trecând prin cascadă
pe şuvoiul argintiu –
ce cade sacadat
de propria-⁠i forţă purtat… –
purtat în ce loc?

Torentule, ce-⁠mi ai a spune?
În ce loc te vei întâlni cu mine?
Ca şi tine… simt şi eu că mă tot duc –
Oare la fel ca tine?

(Îngăduie-⁠mi să mă opresc aici –
îngăduie-⁠mi să mă opresc în prag,
iată una din cele mai simple minuni.)
Torentul nu se miră că se lasă în vale
că pădurile i se dau la o parte din cale –
doar omul se minunează!

Pragul pe care lumea îl trece
este pragul mirării.
(Cândva, unei astfel de uimiri, „Adam” i s-⁠a zis.)
Doar el singur se uimea
printre vietăţile care nu se mirau –
fiindu-⁠le de-⁠ajuns să trăiască şi să moară.
Omul s-⁠a dus împreună cu ele
pe valul mirării.
Uimirea şi iarăşi uimirea l-⁠a scos
din valul care îl ducea,
zicând la tot ce-⁠l înconjura:
„stai! – în mine se află popasul”
„în mine-⁠i locul întâlnirii
cu Preaveşnicul Cuvânt” –
„stai, trecerea aceasta are sens”
„are sens… are sens… are sens!”

2. Izvorul
Zariştea pădurii scoboară
în ritmul torenţilor din munţi…
De vrei să dai de izvor,
Pe creastă trebuie să te urci, împotriva curentului.
Să te caţări, să cauţi, să nu cedezi,
ştii că izvorul trebuie să fie pe undeva –
Unde eşti, izvorule?… Unde eşti, izvorule?!

Linişte…
Şuvoiule, şuvoi de munte,
descoperă-⁠mi taina
începutului tău!

(Linişte – de ce taci?
Cât de stăruitor ţi-⁠ai ascuns taina începutului.)

Îngăduie-⁠mi buzele să le înmoi
în apa de izvor
să simt prospeţimea,
însufleţitoarea revigorare.

EVANGHELIA
Adevărul nu-⁠i ca uleiul turnat pe rană,
ca aceasta cât mai puţin să doară,
nu se încalecă asinul ca pe străzi
să te plimbi –
adevărul trebuie să se ascundă şi să doară.
Binala în creier e îmbinată,
iar dacă ajunge să fie înclinată
ca orice clădire ce de oameni e-⁠nălţată –
toţi se gândesc nu cum să îndrepte faţada,
ci fundamentul în adâncul lui –
căci acesta contează –
valul e cel care poartă pe mare barca.
Adevărul pe om îl înalţă.
Dacă singur omul de pe pământ se ridică,
clădirea înălţată ca o greutate dublă apasă,
noi găsind în ea esenţa misterioasă –
care înconjoară străzile mirate
pe care asinul de-⁠a lungul şi de-⁠a latul
le străbate
(din ce în ce mai puţin adevăr
pe aceste străzi? ori tot mai mult?) –
Să ne uităm liniştiţi în faţă
şi-⁠atunci frica nu ne mai încearcă.

ADEVĂRATA INVOCAŢIE
ORI CHEMAREA CĂTRE OMUL
CARE A DEVENIT ISTORIE
Pe tine te chem, Omule, pe tine te caut –
cel în care istoria oamenilor îşi poate găsi
Trupul,
spre Tine vin, şi nu-⁠ţi spun „apropie-⁠te”,
ci de-⁠a dreptul „să fii”
să fii pretutindeni, de unde a dispărut orice
zapis.

Omul e cel care a dăinuit,
cu sufletul, inima, dorinţa, suferinţa şi
voinţa lui,
pătimind pentru fiecare simţământ,
ruşine după ruşine îndurând –
să fie un veşnic Seismograf
a ceea ce-⁠i invizibil, dar Real.

Omule ce-⁠n tine porţi
abisul uman şi culmile omeniei
al tău lăuntru fiind nu negură şi stâncă
ci inimă.

Omule,
în care fiecare ins, poate, găsitu-⁠şi-⁠a
cea mai profundă chemare
şi rădăcina propriilor fapte:
oglindă a vieţii şi-⁠a morţii
în omenie săvârşindu-⁠se,
necontenit de tine, Omule, să mă apropii
căutat-⁠am,
trecând prin şuvoiul istoriei revărsat
ca la inima fiecărui individ să ajung,
fiecare gând să i-⁠l prind
(istoria – teasc al gândurilor
şi sucombarea inimilor).
Prin toată istoria umblu după al Tău Trup
străfunzimile Tale le caut.
(Din „Ajunul Paştelui 1966” – Poem scris cu
prilejul Mileniului creştinării poporului polonez)

PINUL POLONEZ
Tu, pinul meu din Zakopane, copac simplu
şi adorat,
Dus de lângă mamă şi fraţi, de lângă ai tăi toţi
înstrăinat,
Stai acum ca un orfan în grădină străină,
Şi nu-⁠ţi pasă că-⁠n jur sunt doar portocali şi sulfină.

Ce drag îmi eşti, oaspete scump, când la tine mă uit,
Văd că-⁠mpreună de-⁠acelaşi dor suferim,
Ca pelerin şi mie departe mi-⁠e dat să trăiesc,
Pe meleaguri străine de ani viaţa-⁠mi petrec.

Străinii şi ei cu drag te-⁠au înconjurat,
Dar n-⁠ai mai crescut, de soare nu te-⁠ai bucurat.
Roua de-⁠aici şi razele înalte nu ţi-⁠au priit,
Crengile toate au pălit şi te-⁠ai gârbovit.

Te ofileşti.
Trist, te usuci pe brazda ce-⁠nfloreşte,
Viaţa din tine se duce, căci Patria-⁠ţi lipseşte,
Copac credincios!
Străinătatea şi dorul zi de zi te doboară.
O fărâmă de toamnă şi vântul din iarnă
La pământ te prăvale!
Şi-⁠n glie străină vei fi ţintuit,
Copacul meu drag şi iubit.
Fi-⁠voi eu oare mai fericit?

EXIŞTI
Doamne,
în acest univers
în lumea fără de sfârşit
EXIŞTI.
Aici am şi eu al meu rost.
Când pogorât fi-⁠voi în mormânt,
cu moartea pre moarte călcând,
dacă în ţărână sunt transformat
o părticică din Pasca Ta sunt.

Traducere din limba polonă
şi prezentare Nicolae MAREŞ

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest