Poezie universală contemporană
Peter Thabit Jones
Născut în Ţara Galilor, Peter a fost crescut de bunicii maternali.
Scrie poezie
(The Lizard Catchers /Vânătorii de şopârle; The Apprenticeship / Ucenicie; Visiors / Musafiri; The Cold Cold Corner / Rece, rece e colţul, etc.) şi dramă scurtă (The Boy and the Lion’s Head/ Băiatul şi Capul Leului; The Poet, the Hunchback, and the Boy / Poetul, cocoşaţii şi băiatul etc.) Cele zece cărţi publicate în ţară şi în străinătate i-au adus câteva premii prestigioase [Eric Gregory Award for Poetry (The Society of Authors, London); The Society of Authors Award; The Royal Literary Fund Award (London); Arts Council of Wales Award], fiind traduse în peste douăzeci de limbi. Peter şi Aeronwy, fiica lui Dylan Thomas, sunt autorii ghidului Dylan Thomas Walking Tour of Greenwich Village. Este fondator şi editor al revistei The Seventh Quarry Swansea Poetry Magazine, şi editor de carte (The Seventh Quarry Publishing Press), publicând cărţi de poezie, semnate de autori de pretutindeni.
Cântec pentru tine, pasăre brună
Te iubesc, pasăre brună,
cât de mult iubesc cântecul
apropierii tale de mine,
cu ochii tăi blânzi
pe cerul dulce
al zâmbetului stăruitor.
Glasul neauzit tulbură
rădăcinile adânci ale copacului meu.
Frunzele tremură
asemeni bătăilor
unei inimi rugătoare.
Cât de mult te iubesc,
pasărea mea brună cu ochi mari.
Când plec,
o umbră învăluie
căldura soarelui,
o ramură se rupe
din copacul pe care abia îl zăresc.
Aripile prezenţei tale
fâlfâie în absenţa ta.
Dorm în negura
penelor tale de femeie suavă─
pasăre brună, femeie frumoasă.
Cuvântul tău
Cuvântul
tău
are verdeaţa
copacului
zărit 
întâia
oară
de copil.
Privirea
ta
străluceşte
ca luna
dăruindu-se
nopţii.
Zâmbetul
tău
e lumină
năvalnică
în pragul uşii
deschise
comorii
Egiptului.
Oh, femeie
Am pierdut oare
dorinţa
din vorbele tale
aţâţătoare,
uimirea neascunsă
din ochii
tăi provocatori?
Am pierdut oare
încrederea
din zborul ochilor tăi,
negri-tăciune,
din privirile
neasemuit de plăcute?
Este apropierea noastră
colb,
plutind ca o pasăre
niciunde în timp?
Oh, femeie,
am crezut
că totul are să dăinuie.
Să dăinuie
cât dăinuie
frumosul,
oh, cât dăinuie îmbietorul
tău păr
întunecat.
Poem pentru tine
De ce mă gândesc la dragoste
când te privesc?
Să fie oare încrederea,
candoarea ochilor tăi,
acei ochi trezind dorul
de veşnicie?
Să fie părul tău, părul tău întunecat
cascadă peste chip?
Sau golul, golul dintre noi
pe care tu îl umpli
cu binecuvântata linişte
din Grădina Raiului?
Plecată
Stau nemişcat,
nemişcat precum copacul,
gândurile îmi tremură
asemeni toamnei plină de frunze.
Ai plecat, femeie,
pasăre brună a cânturilor mele,
ai zburat departe
departe. Cu inimă rănită,
într-o zi mohorâtă de ploaie,
rădăcinile din mine
îşi caută drum – spre noaptea durerii.
zâmbete
Femeie, cu păr de flamenco,
păsările freamătă de bucurie
precum tamburinele dimineţii,
când graţie reverşi în odaia tristă
cu zâmbetele tale adunate în hohot de râs.
Traduceri şi prezentare de Olimpia Iacob
